Ca mai tot omul care se crede normal, am o părere destul de bună despre mine. Nu mă auto-ridic în slăvi dar nici nu mă auto-cobor în zonele cele mai joase ale staturii umane. În general mă auto-evaluez cu destulă sinceritate ca fiind în zona medie a tipologiei umane: nici prea deştept dar nici prea tâmp, nici prea bun dar nici prea rău, nici prea cult dar nici tocmai analfabet, nici prea sensibil dar nici insensibil, nici prea prietenos dar nici prea nesociabil, nici foarte informat dar nici complet rupt de realitate, adică nici peste medie dar nici prea mult sub medie; pe scurt, atît cît mă duce pe mine capul, cred că sînt un om cum nu se poate mai obişnuit. Pînă acum, credeam că nimic nu-mi poate schimba părerea proprie despre mine. De puţină vreme, am început să murmur; să am îndoieli. Am început să cred că mă transform încet-încet, într-un monstru: am început să cred că ceea ce gîndesc eu despre această lume, este adevărul absolut. Intrat cam fără de voie în acest malaxor actual de mârşăvie, adevărat evantai de expunere a unor teorii alambicate despre ce este bine şi ce nu, teorii proferate non-stop de exponenţii politicii actuale româneşti şi nu numai, simt că am început să-mi pierd măcar un atribut al celui care sînt: sentimentul de duioşie faţă de unii dintre prietenii din spaţiul virtual. Mă abţin din ce în ce mai greu, să nu-i contrazic violent pe cei care au altă părere decît mine pe teme politice, prieteni pe care îi acuz în principal, de lipsa lor de memorie istorică asupra atît a evenimentelor relativ recente de după 1990, cît şi asupra istoriei noastre din secolul trecut: dictatura non-meritocraţiei. Pe mine mă sperie gîndul că cei care nu învaţă nimic din istorie, riscă să o repete. Sigur că istoria nu se repetă niciodată. Cert este că anumite aspecte nocive ale istoriei se tot repetă, pentru că oamenii sunt amnezici şi nu se pot învăţa minte. Mai ales dacă unii dintre ei, se lasă influenţaţi masiv de atenta asistenţă acordată lor, de manipulatorii de meserie. Ce-ar mai fi de spus? Aproape nimic. Totuşi. Astăzi am reuşit la limită să nu mă cert violent pe fb cu o veche prietenă, iar altă prietenă m-a sfătuit să fiu mai discret în etalarea crezului meu politic. Ei bine, eu sînt eu, şi nu-mi voi ascunde gîndurile, pentru că mie mi se pare mult mai important să am prieteni adevăraţi, prieteni care împărtăşesc sau nu cu mine ce gîndesc eu, dar nu se sfiesc să o declare răspicat. Parcă este în Biblie un verset care spune ceva despre căldicei. Nu cred că m-am transformat într-un monstru, dar nici căldicel nu sînt. Cine mă iubeşte mă iubeşte aşa cum sînt. Şi mai spun ceva şi cu asta chiar închei: niciodată cel care vorbeşte mai mult sau ţipă mai tare nu are dreptate. Adevărul are nevoie de puţine cuvinte prentru a fi exprimat. Mai greu este să fie recunoscut. 😦 .
Au mai întextuit slovele propuse de psi, cei din
spuseşinespuse virusache dor de femeie dragoş
nb. este pentru ultima oară cînd în cadrul clubului psi voi aborda o temă cu tentă politică. azi, prefer comentarii la acest clip. 🙂
Apăi eu aş zice că-i mai bine să bem decât să ne certăm din cauza convingerilor politice! 😆
Dacă regret ceva dragă Vero, e că am plecat de la Bookfest înainte de a ciocni o sticlă de bere împreună cu tine. Ştiu precis că această ocazie, va mai fi. 🙂
Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi, şi o ocazie se va mai găsi 🙂
[…] făcături – la psi şi pe la alţii, cum ar fi: Tiberiu, 45.700000 27.179722 Share […]
[…] tineriubond, vero, Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this. Posted in 100 de […]
decât să comentez videoclipu'(nu mi-a plăcut niciodată Stratan), mai bine citesc de o mie de ori ce-ai scris!
tenta textului nu e deloc politică , şi dacă e, nu e una”externă”, ci „internă” şi, mai ales caldă, şi de-aia-mi place „încă” de tine, tineriubond! 🙂
tu şi balconul tău, din care vezi lucrurile limpede. 🙂 încă. 🙂
unele balcoane au făcut istorie. 🙂
Iar mă iei pe spirală? 🙂
Sigur că multe balcoane au făcut istorie. Şi vor mai face.
Eu mă refeream la modul în care vezi tu lumea, din balconul din care o contempli, inclusiv acum. 🙂
E frumoasă priveliştea? Dacă da, mi-ar plăcea să o contemplu şi eu cîndva, în cine ştie ce viitor mai mult sau mai puţin, apropiat. 🙂
sigur că e frumoasă priveliştea, altminteri eu m-aş mai lăsa pozată acolo? :))
şi sigur că te-ateptăm pe la noi când ai drum, s-o contemplăm împreună, eu să dau din codiţă de bucurie, tu şi doamna ta să-mi zburliţi blăniţa… :))
jora
de alma ai uitat? nerecunoscătoareo. 🙂
[…] cuvinte, alte poveşti : jora, tineriu, vero, Share this:FacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this. ▶ No Responses […]
Ni se întâmplă fiecăruia să ne ia valul de arşiţă, înfierbântaţi de o idee şi de credinţa în ea. Dar dacă reuşim la timp să facem un pas în spate şi să privim o zare puţin mai largă decât ideea care a dat în clocot sigur nu vom deveni monştri. Iar despre tine cred că ai înţelepciunea, peste medie ;), de a face din când în când un tur de orizont 🙂
De fapt, acest text este cred, dovada că m-am răcorit. 🙂
Mai mult deatît nu mă încing, dimpotrivă.
Eu zic că aș fi una dintre persoanele care nu fac politică; nu înseamnă că nu văd. Sau că nu aud.
Cred că prieteniile trebuie să existe, dacă sunt prietenii, dincolo de ”groapa cu lei„.
Mi-a plăcut textul tău!
Ce ne-am face fără prieteni(i)?
Mulţumesc, Gina!
[…] ,, duzinit” si almanahe, jora, tiberiu, anavero, poezele, Like this:LikeOne blogger likes this. […]
tibi, tibi… ăsta nu e post politic, iar tu nu eşti vehement în varianta toxică, ci în cea bună, ancorată în real, argumentată şi raţională. stratan nu-mi place nici mie, aşa că îţi mai spun o dată că declaraţia ta de astăzi întăreşte ceea ce ştiu deja despre tine. îţi aminteşti că am scris o dată despre tine? tu spuneai atunci că e prea frumos, eu spun doar că intuiţia nu m-a păcălit.
şi nu te las să mă contrazici!
bună dimineaţaaa!
a apărut şi tabelul, ceva mai târziu astăzi şi sper să mă iertaţi pentru asta.
mneaţaaaaaaaaaa, psi. 🙂
Eu cu cei ce-mi sunt prieteni adevarati nu ma cert. Nici macar atunci cand avem opinii diferite despre politica/ retete de dulceata ori trucuri de supravietuire in jungla.
De ce nu ne certam ?
Simplu.
Pentru ca ne respectam si tinem tare mult unii la altii.
Ptr ca nu incercam sa ne schimbam reciproc opiniile.
Pentru ca ne tachinam reciproc – si asta e un secret al armoniei intre prieteni.
Si pentru ca, daca in final se va dovedi ca unul din noi are dreptate iar celalalt nu, ne abtinem sa ne zicem : veziiii ? ti-am zis eu !!! Nu, nu facem asta. Probabil ca intre noi e un fel de intelegere si legatura dincolo de chestiile cotidiene.
Na, acestea fiind zise, cu duiosie inainte 🙂
Asta nu înseamnă că după ce te superi pe cineva, nu te cerţi cu ace(e/l)a. Certăreaţo! 🙂
Bună !
Tibi am citit duzina ta cu ceva timp înainte.
Nu m-am găbit să comentez pentru că voiam să-mi limpezez întâi pentru mine această problemă.
Oare mai suntem la vremea la care ne leagă doar faptul că întâmplător stăm pe aceeași stradă, învățătoarea ne-a așezat în aceeași bancă sau suntem colegi de birou, ca să devenim prieteni ?
Eu zic că nu.
Cred că acum , la maturitate, sentimente înălțătoare și ideauri mărețe ne pot aduce împreună sau, cum tocmai am văzut, formarea de grupuri infracționale.
Acum problema rămâne, ce alegem ?
Carmen
Cred că important este să ieşim de sub influenţa celor care au reuşit vorba d-lui Liiceanu, să-şi facă victimele, complici.
Atîta vreme cît românii votează cu inconştienţă inşi ca felix, e de rău!!!
Cum spusăi mai devreme, ești prea alambicat de profund în timp ce lumea se rezumă la probleme existențiale de genul ce să mânânce și ce să bea.
Și eventual, dacă nu pot să fraierească pe cineva de unde să fure.
Mai ales ce să bea că altfel nu-mi explic comportamentul celor care au votat pentru o suspendare dictată într-un parlament convocat ilegal de preşedinţii uzurpatori ai celor două camere.
[…] tibi, tibi 2, carmen pricop, scorpio, almanahe, jora, dictatura justiţiei Rate this:Share […]
Dau un zaibar rece..Bunaciune… :)) !Maine o tai la pescuit, ies din sfera politicii, ce bineeeee!O zi faina,Tibi! Iar nu pot posta la pisica coordonatoare!
Ies şi eu la interval cu o palinkă de 30 de ani. Gal-be-nă! 🙂
Fir întins!
Si io am beut azi! :)) Ashe, de-a draq…
Da? Io tocmai încep o bere că începe meciul. 🙂
Hai noroc! 😀
Noroc! Da mie mi-a ajuns sa stii :)) .
La mine azi o beut pînă amu doar Silvia: ceva vin la prînz.
Acum e rîndul meu. 🙂
deci ne uităm la meci? pe mine nu mă chemaţi? da, da, ştiu, eu îs fan real… 😀
eu îs fan ursus. 😛 am vrut să înţeleg ce-i nebunia asta cu barca.
şi m-am lămurit: doi cementatori excitaţi comentează două jumătăţi de meci: o repriză cu Barcelona relaxată antrenîndu-se, o repriză cu Dinamo chinuindu-se cu rezervele Barcelonei. care tocmai au marcat pentru 2 La zero.
tibi, barcelona e puţin mai aproape de apus. o echipă în care un om, messi, duce totul.şi mulţi bani la mijloc. atâta este.- zise un fan declarat al realului! 😆
psi
ce-am văzut astăzi mi-a reconfirmat hotărîrea de acum 20 de ani de a mă retrage din calitatea de spectator al fotbalului românesc în special şi din cea de spectator al fotbalului (+ sportului inclusiv olimpic) în general.
prea mulţi bani şi prea puţin sport de dragul sportului.
şi mult prea multă mafie. plus politizare excesivă.
sportul a devenit un simplu apendice al producătorilor de echipament sportiv în care omul, nu este decît un figurant-sclav.
[…] psi-duzineală fără titlu « Tiberiuorasanu's Blog By admin in Uncategorized You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed. […]
nu reusesc sa ma concentrez la comentariile de mai sus…stiu doar ca daca NU ai fi asa, n-ai mai fi Tibi…ori eu pe Tibi acesta il iubesc!♥
Am zis!:)))
dacă ăsta-i Tibi pe care îl iubeşti şi care te iubeşte, aşa rămîn.
♥♥♥ 🙂
Oh, daaaaaaaa!!! Ai tot ce-ți trebuie!!!! Jur!
[…] tibi, tibi 2, carmen pricop, scorpio, almanahe, jora, dictatura justiţiei, virusache, […]