Fără buletin

Săptămîna trecută am primit două plicuri cu conţinut asemănător, din care unul, vîrît în cutia poştală de către un curier de la primărie.

Le deschid. Ambele scrisori îmi amintesc că în trei săptămîni îmi expiră autorizaţia de funcţionare a restaurantului. Iat-o:

Thii, ce repede trec 6 ani!

Mă rog, să vedem ce conţine permisul:

Sus în dreapta: Autorizaţia nr. 1083.
Titlul mare: Autorizaţie de funcţionare
Temeiul: La 24 august 2006, se autorizează cererea, în temeiul articolului 52 al Legii de igienă în alimentaţie (alimentaţie publică n.m.)
Data: 25 august 2006
Directorul de sănătate publică al oraşului Hiroşima: Kishimoto Akinori(?) [sigiliul]
Tipul: restaurant (literal: rulaj-prăvălie-de-mîncat-şi-de-băut)
Adresa: Hiroşima, Sectorul Naka, Cartierul Nagarekawa, Cvartalul 6, Ochiul 12.
Denumirea sau numărul unităţii: L@ Marius
Condiţii de autorizare: doar pentru activităţi de tipul I.
Durata: 1 septembrie 2006 – 31 august 2012.
Instrucţiuni:
1 Expuneţi documentul la loc vizibil în incintă.
2 Anunţaţi orice abatere…

Vezi articolul original 648 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Aventuri în grădina de hârtie

Doamna Cati mărturiseşte public că e îngrijorată. Se teme pentru soarta ţării pentru care ea personal a făcut şi face tot ce e omeneşte posibil şi poate chiar mai mult: ca rector, ca parlamentar, ca ministru, ca politician uselist invitat la tocşouri. Şi astea toate deodată- în ciuda beţelor în roate puse de sâcâitoarea ANI! Guvernanţii uselişti sunt cei mai cinstiţi politicieni, zice. Sunt asemenea ei, care n-a furat nici măcar un capăt de aţă! Şi asemenea lui Ponta care nici nu minte şi nici n-a plagiat. Democratic vorbind, Cati socoate că nu e firesc ca dictatorul din garaj să insiste atâta cu referendumul, enervând la culme guvernul uselist şi milioanele de români care-l consideră demis încă din ianuarie! (Omu’ ăsta chiar nu pricepe? Păi mai clar decât i-a explicat Dogaru cum stă treaba cu democraţia şi cu statul de drept n-a reuşit nici Ciutacu!) După atâtea răscoale…

Vezi articolul original 169 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Politeía

M-am saturat sa ma cert cu cei “anti” si cei “pentru”. M-am saturat sa citesc avid orice informatie legata de toate literele alfabetului romanesc – CCR, AEP, CSM, IPPJ, BEC, etc., dar in special m-am saturat de Ponta, Antonescu, Felix si toti derbedeii politici . M-am saturat de toti cei care scriu ca PDL a furat mai mult decat PSD si PNL, de parca eu singur i-am adus la guvernare pe pedelisti sau eu i-am tinut niste ani in opozitie pe hienele care guverneaza astazi. Ma deranjeaza ca aproape nu exista cotidian, saptamanal sau lunar, pe lumea asta care inca nu ne-a luat la misto facandu-ne in fel si chip.

Ma exaspereaza ca romanii nu se mai injura pentru ca sunt mitici si ardeleni si nici macar nu isi mai “dau la gioale” fiind moldoveni, munteni, olteni sau transilvaneni, ci au devenit morti-vii, expati cu sau fara drept de vot…

Vezi articolul original 513 cuvinte mai mult

Read Full Post »

Pentru ultima oară

Greu de acceptat acest concept. Foarte greu. „Nu există poziţie de şah-mat în viaţă, cu excepţia morţii” a spus H.R. Patapiavici, într-una dintre cărţile sale.

Cred că are mare dreptate şi nu doar pentru că nu face decît să reia în altă formă, o sintagmă a marelui filosof, Constantin Noica: „locul în care ai căzut, nu este decît locul din care dacă eşti OM, te ridici şi mergi mai departe.”

Adică, nici-o înfrîngere nu este definitivă, pentru că există inclusiv posibilitatea de reabilitare postumă, a celor nedreptăţiţi, antum.

Şi ca să ne destindem puţin, amintesc şi vorba lui M. Twain: „să te laşi de fumat, este cel mai simplu lucru din lume; eu am reuşit de cel puţin o sută de ori.” 🙂

Aşa că, (ne) putem întreba cu lejeritate: ce este sau poate fi pentru ultima oară (în viaţă)? Teoretic, aproape nimic. Dar vorba lui Arghezi: „şi totuşi…”

Sigur că mai toţi ne spunem uneori: este pentru ultima oară cînd ( am făcut ceva, am văzut ceva, am gîndit ceva, am vrut ceva, am acceptat un compromis, etcaetera). Reuşim? Nu ştiu! Această întrebare, nu are un răspuns general valabil, deci fiecare dintre noi răspunde sau nu,  cum  şi mai ales dacă, aşa crede de cuviinţă. Bon. Concret deşi foarte pe scurt, zic:

– atunci cînd m-am îndrăgostit prima dată, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

– atunci cînd am înţeles că durerea, suferinţa sau tristeţea pe care le-am încercat prima dată, mă vor blinda şi vor fi fiecare dintre acestea, pentru ultima oară; m-am înşelat.

– atunci cînd am văzut prima dată Veneţia, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

– atunci cînd am acceptat un compromis pentru prima dată, am crezut că va fi şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

Ar mai fi de spus cîte ceva. Mă abţin. Dar. Probabil că este pentru ultima oară, cînd voi mai dezvălui ceva pe acest blog, despre sufletul şi felul meu de a fi. Sper să nu mă înşel. Mai ales că „oară” înseamnă şi „găină” şi nu mă văd deloc fugind după sau pentru ultima oară. 🙂

– – –

Tare-s curios să văd ce-au spus pe această temă ca psi-luneală, şi sper că nu pentru ultima oară, frumoşii şi inimoşii bloggeri din

carmen pricop

almanahe

Carmen dj

iubirealia

scorpio

dor de femeie

.

Read Full Post »