Anunțuri
Meta
Comentarii recente
-
Articole recente
Top articole
Arhive
Categorii
- blogul zilei
- borges
- bula zilei
- calatorii
- carte
- cartea mea
- citatul zilei
- crestin ortodox
- culianu
- eliade
- eminescu
- file
- file incipit
- filosofie
- Gabriel Liiceanu
- George Enescu
- guest post
- imagini
- istorie
- julio cortazar
- leapsa
- Llosa
- miercurea fara cuvinte
- moshe idel
- pastile
- politic
- repostari
- semnal
- teologie
- umberto eco
- Uncategorized
- valori eterne
- zicale
Conu’ Neagu, dincolo de titlurile alea pompoase, e când un bătrânel plecând la piaţă cu căruţul(pentru cumpărături) după el_ şi dacă e iarnă nici nu-l recunoşti, pentru că-şi pune un fes pe ochi_, când un povestitor haios, atunci când vine vorba de fosta sa nevastă, când un spuietor de bancuri remarcabil.
Dar nu pot să uit chipul său, plin de mâhnire, dar şi îngăduinţă totodată, şi, mai ales ochi înlăcrimaţi, în acea zi de 2 ianuarie(a.c.), când împreună fiind în Casa Verbiceanu(ţie ţi-am mai povestit câte ceva despre întâlnirea mea cu dânsul, dar se cere, de bun simţ, să stabilesc contextul)am citit o fiţuică scrisă de Robert Turcescu în „Academia Caţavencu” după ce conu’ şi-a retractat nişte acuzaţii la adresa lui Voiculescu, fiindcă Turcescu le-a prezentat, cum face toată presa română de azi, ca ştiri(dintr-un interviu cu conu’ nedifuzat). Uite aici un fragment:
„Vine o vârstă când toate se înmoaie. Se strâmbă ele braţe şi genunchi, spinări semeţe ori priviri crunte, darămite un amărât de verb sau o rostire fără echivoc. Aşa se face că, după ce mi ţi l-a pus pe Dan Voiculescu în rândul escrocilor pe motiv de Crescent, domnului Neagu Djuvara i s-a blegit spusa, lăsând să picure în presă un comunicat incontinent, din care rezultă că n-a ştiut s-o ţină p-aia dreaptă.
De frica unui proces, nenea Djuvara îşi exprimă regretul de a fi folosit, în necunoştinţă de cauză, o expresie infamantă la adresa domnului senator Voiculescu. Halal ţie, nene! Bravos, măi, musiu! Să luăm aminte aşadar la spusele domnului Djuvara, care ne e baci până la adânci bătrâneţi: nu contează maldărul de rahat sub care îngropi diamantul, câtă vreme ţi se iartă orice ruşine când te apropii de centenar. Şi, după cum se ştie, bătrânii au nu numai prostul obicei de a-şi lua înapoi spusele, dar, uneori, lăsaţi singuri în faţa istoriei, ajung, sărmanii, să facă pe ei”.
Ştii ce mi-a plăcut la dânsul? După ce conu’ Verbiceanu a citit fituica, conu’ Djuvara spus doar atât:
„şi eram prieteni…”
Apoi s-a lăsat o tăcere apăsatoare…Nu ştiu câte secunde, minute au trecut aşa…mie mi s-au părut ani.
Apoi tot dânsul a „spart-o” şi a început o nouă sesiune de povestioare de viaţă şi bancuri. 🙂
La mulţi ani, conu’ Neagu !
Şi eu am citit cărţile domniei sale, despre cîteva am spus cîte ceva şi aici, pe blog, am şi autograful domniei sale, îl admir şi mă întristez totodată de anumite gesturi ale sale dar acum, mă abţin să spun ceva de rău.
Este un adevărat senior şi unul dintre marii noştri oameni de mare cultură.
M-a indignat cap de cauciuc Rrrăzvan Theodorescu cînd l-a poreclit un biet amator de istorie. Nemernic uslinos.
o, da… multă sănătate marelui domn. nu la mulţi ani, vine o vreme, o vârstă când cea mai de preţ urare este… sănătatea. cei asemeni lui sunt rari, tot mai rari… şi nimic nu-i înlocuieşte.
mulţumim de reamintire, tibi!
să sperăm că-l va mai ţine Dumnezeu sănătos psi, dar numai atîta vreme cît este lucid. la ultimul Bookfest, l-am văzut de aproape şi părea destul de viguros încă deşi, părea mai obosit ca anul trecut…
cu reamintirea, Teofil este de vină. 🙂 eu cam uitasem.
Toată stima pentru unul dintre marii noștri DOMNI!
În prima mea postare, te voi cita. 🙂
Postare deja scrisă dar care va apărea peste aproximativ, o oră.