Dacă mă găseşti în lumea virtuală şi-ţi place cum sînt, ai vrea să mă întîlneşti în lumea reală? Dacă m-ai cunoaşte în lumea reală, ai vrea să ştii cum sînt în adevărul meu? Precis ai reuşi să diseminezi între ideea ta despre mine şi realul care sînt eu? Te asigur că potrivit părerii mele, NU!
Sînt prezent în lumea virtuală de o bună bucată de timp. Probabil de vreo şapte ani, poate de mai multă vreme. Primul blog pe care am comentat, a fost blogul domnului Pătrăşconiu. Apoi, am avut onoarea de a comenta primul, pe blogul domnului Teofil. Am fost găzduit cu generozitate, pe blogul doamnei Nora cu vreo 40 de postări. Apoi, am hotărît să-mi fac şi eu, un blog propriu. Au trecut de atunci şi pînă acum, vreo trei ani. Între timp, am mai făcut un blog pe Blog-spot, blog denumit de mine – blog de fugă – exasperat fiind la un moment dat, de toanele WP.
Am mai deschis o fereastră către lumea virtuală, prin F B. Şi încă una prin stumble-şi nu mai ştiu cum, fereastră pe care o neglijez constant, în pofida repetatelor apeluri ale adminilor acestei ferestre de comunicare cu lumea, de a o folosi.
Ce vreau să spun? Simplu spus, cam asta: nu cred cîtuşi de puţin că lumea virtuală va putea să înlocuiască vreodată, lumea reală. Nu cred că în spaţiul virtual, prieteniile de circumstanţă oricît de motiva(n)te ar fi, se pot substitui vieţii reale.
Am intrat de puţină vreme, cam de un an, în clubul psi. A fost pusă în discuţie posibilitatea întîlnirii în real a membrilor acestui club. Şi?
Tot de puţină vreme, mă înscriu constant în alte două cluburi: clubul doamnei CARMEN şi clubul domnului Costin Comba. Pot motiva dar, mă abţin.
Am fost tentat să particip şi la provocarea de azi a doamnei Pandhoraa. Mă abţin deşi subiectul propus, îmi place foarte, foarte. 🙂
Am avut azi, 25 august 2012, încă o şansă extraordinară de a compara cele două lumi: lumea virtuală, vs lumea reală: am participat la o nuntă, nunta unui prieten care şi-a unit viaţa cu femeia care le va împlini destinul, amîndurora. Am comparat diversitatea umană în două ipostaze: nuntaşi reali pe de o parte, comunitate virtuală, pe de altă parte. Subiectul ar merita dezbătut dar nu relev decît un singur aspect: mult mai uşor intri în contact cu un necunoscut pe internet, decît la o întrunire la care presupunem că avem prieteni comuni, chiar dacă nu ne cunoaştem în mod direct!
Este a doua dată cînd aflu pe internet de plecarea unuia dintre internauţi. Tac pios în ceea ce ştiu numai din lumea virtuală despre plecarea din această lume, a lui Andy (RIP), soţul doamnei Rokssana, om pe care nu l-am cunoscut în real…
Se pot compara cele două ipostaze (virtual vs real)? Parcă nu-mi vine să cred.
Apoi. Am avut în decursul vremii, privilegiul de a cunoaşte în real din virtual, mai multe persoane. Dau numai două exemple: Doina şi Vero.
Şi mă întreb şi vă întreb: cît de mult ar fi diferită părerea ta despre mine, dacă m-ai cunoaşte în lumea reală?
Te pot asigura despre un singur lucru: lumea virtuală şterge sau măcar estompează, bariere care în lumea reală, sunt insurmontabile.
Iau drept martoră pe draga de Andreotti, care a afirmat limpede că ne iubim pur şi simplu, fără să aşteptăm nimic unul de la altul. 🙂
– – –
Au mai scris despre acest subiect
[…] mondială, lucrare colegială – mare scofală! Se alăturară: almanahe Jora psi Scorpio Tiberiu Orăşanu Vero Like this:LikeOne blogger likes this. 13 comentarii by Drugwash on luni, 27 august 2012 […]
„Simplu spus, cam asta: nu cred cîtuşi de puţin că lumea virtuală va putea să înlocuiască vreodată, lumea reală. Nu cred că în spaţiul virtual, prieteniile de circumstanţă oricît de motiva(n)te ar fi, se pot substitui vieţii reale.” Cat de bine spusesi! Oricum, ne distram si ,sa zicem, socializam..O saptamana plina,Tibi!
Aşa e, virusache: ne distrăm, socializăm… 🙂
Nu ştiu dacă ar fi diferită părerea… tind să cred că da, însă în măsură mică.
Am avut privilegiul să mă-ntâlnesc în viaţa reală cu câţiva prieteni cunoscuţi în mediul virtual. Iar părerea a rămas aceeaşi, de cele mai multe ori, în anumite cazuri uşor schimbată în mai bine. Adică surprizele au fost de partea cea bună a „baricadei”.
E greu să spui dacă virtualul dezamăgeşte, ca regulă, pentru că şi realul poate dezamăgi extrem de uşor. Totodată, e drept că-n acest mediu, nu ne arătăm mereu faţa şifonată, dar naturală de dimineaţă, mai folosim câte un fard două, dar NU ca să ascundem, ci poate tocmai pentru a ne aminti, nouă înşine, de metaforele latente din noi…
Ai un optimism robust şi-ţi place să vezi mai ales partea frumoasă a lucrurilor. 🙂 Vorbeam ceva despre barierele pe care internetul le şterge sau măcar le estompează. Acolo este problema!
E adevărat ce spui, sunt două lumi diferite, cu reguli (nescrise) diferite, şi în lumea virtuală trimitem de multe ori pe cineva… diferit 🙂
Asta cred şi eu. 🙂
diferenţele sunt, dacă există, legate strict de aşteptări… dacă creezi o imagine despre celălalt, dorindu-ţi să fie într-un fel sau altul, ignorând semnele inerente, este foarte posibil ca ea să nu corespundă.
reiei un subiect despre care, recunosc, am discutat prea puţin: întâlnirea clubului. cred că ar fi momentul să ne gândim la asta, să mergem mai în adânc, de ce nu: unde, când, cine… vă aştept la braşov? ne vedem la bucureşti?
şi ştiu deja că atunci când ne vom cunoaşte, tu vei fi acelaşi tibi. 🙂
psi
dacă a trecut vara este mai greu de organizat ceva, acum.
de ce să fie greu? în vară au fost concedii, plecări… caniculă…
[…] ,,Provocari” la psi, carmen pricop, Dragos, Vero, tibi, Like this:Like9 bloggers like this. […]
Tibi, eu te-am perceput ca pe un om ,,cald”. Nu cred ca mi-as schimba parerea, parol!
Iar eu te cred, parol. 🙂 tks!
avem două feţe care se suprapun parţial: una în viaţa reală, cealată pe internet. suprapuse, adunate ne definesc. faţa virtuală ne-o ştiu cei ce ne citesc blogurile şi cred că ne reprezintă mai mult felul de a gândi. barierele despre care vorbeşti ne limitează libera exprimare mai mult în viaţa reală decât în virtual. dacă ne-am cunoaşte cu ambele feţe probabil că am avea şansa unei cunoaşteri mai aproappe de adevărul fiecăruia dintre noi.
De acord. Pe blog, parcă sîntem ceva mai profunzi decît la o şuetă amicală, iar modul de abordare al subiectelor ne definesc cel mai bine. Dar parcă tot contactul vizual este cel care ne dsezvăluie pînă la capăt (sau aproape) un interlocutor: gestica, viteza de reacţie, limbajul. cel puţin la viteza de reacţie şi la modul de exprimare, pe blog suntem avantajaţi; mă rog, unii.
[…] de loldilal, almanahe, dragoş, scorpio, carmen pricop, tineriu, dor, Share this:TwitterFacebookLike this:Like4 bloggers like this. Posted in ludoterapie | […]
[…] în lu(mi)ni: psi©, floarea de loldilal, jora, dragoş, scorpio, carmen pricop, tineriu, dor, Share this:FacebookTwitterLike this:Like12 bloggers like this. ▶ 14 Răspunsuri /* […]
Tibi, cred ca intr-un fel ne alegem prietenii virtuali la fel cum ni-i alegem pe cei din viata reala. Si poate nu este vorba numai despre prieteni, ci de oameni cu care sa schimbi idei.
Inainte de a comenta pe un blog trebuie sa am sentimentul ca exista intre mine, proprietarul blogului si vizitatorii lui, o comuniune de idei si valori, altfel nu as comenta.
In viata reala, m-as avinta intr-o polemica cu oameni necunoscuti, dar si acei oameni apartin unui grup de invitati, ai unei gazde pe care as cunoaste-o.
In ceea ce priveste o eventuala intilnire cu prieteni din virtual, pina acum am rezistat acestei tentatii. In cazul in care in realitate nu s-ar face acea legatura, as pierde pe acesti prieteni virtuali si as avea parerei de rau.
Odille
Eu cred că atît în viaţa reală cît şi în virtual, întîmplarea joacă un rol important. Îţi faci prieteni dintre colegii de joacă, de şcoală, dintre vecini, iar pe internet intri dintr-o doară pe un blog şi din aproape îţi găseşti o comunitate (sau mai multe) în care te simţi confortabil.
Cît despre întîlnirile mele din virtual în real, ambele s-au petrecut la Bookfest şi ar fi fost anormal să mă duc să cer autograf şi să mă prefac a nu cunoaşte autorul, de pe blog, nu?
te-am adulmecat deja 😆 pe virtual, asa ca daca te-asi cunoaste „in direct si-n reluare” tot aia ar fi, adica te-asi primi cu bratele deschise a imbratisare,
nu prea ti-asi da ragaz sa te sfiesti, am socializa din prima intrand rapid in firescul lucrurilor 🙂
salutari doamnei, sper ca nu o supar cu acest comentariu, e valabila imbratisarea si pt ea! 😆
Mulţumesc pentru îmbrăţişare şi nu-ţi face griji pentru doamna mea, că nu-i absolut deloc supărăcioasă. 🙂
Dimpotrivă, din scurtele mele descrieri vă cunoaşte aproape pe toţi / toate cei care ne bloggerim. 🙂
Hug şi ţuc! 🙂
înainte de-a intra în clubul psi am stat vreo două săptămâni la pândă(stilul Jora 🙂 ) fiindcă nu voiam să intru cu ochii închişi într-un spaţiu necunoscut, mai ales că virtualul poate fi mai violent în limbaj decât realul;
în real apropierea aduce cu sine tot cuvântul, ca şi în virtual, dar vine împreună cu gestul real, nu exprimat în scris, un plus, cum s-ar zice(se poate dovedi şi-un minus ulterior, dar de obicei sunt o fire pozitivă în viaţa reală, contorizez plusurile, mai degrabă, decât minusurile în oameni).
virtualul e un spaţiu restrictiv totuşi, fiindcă fiecare-şi dozează cuvintele, se rotunjesc vocalele, etc, dar asta se întâmplă, mai ales când alegi să intri într-un „club” şi să rămâi; ştii ce mi s-a întâmplat după ce am intrat în clubul psi?
cei care mă citeau înainte de club au început să vină din ce în ce mai rar să mă citească, habar n-am de ce, nu i-am întrebat, ba unii dintre ei, câţiva dragi mie tare-tare, mi-au scris, din proprie voinţă, că se bucură că mă citeşte acum şi mai multă lume şi atât…niciun comentariu, nicio urmă că mai trec prin foile almanahe…alţii mi-au zis că vin să mă citească încă, dar că acum scriu ” la comandă” şi nu le mai vine să comenteze; mă rog, nu e vorba de faptul că eu am ales să „migrez” de la un grup la altul, căci aşa s-ar putea înţelege, la urma-urmei link-ul care conduce în foile-mi tot ăla e, iar eu continui să merg pe la ei, ca şi în „trecut”, cu aproape aceeaşi frecvenţă, recunosc că s-a mai diminuat, căci îmi ocupă destul timp clubul psi;
atunci, care-i înţelesul celor povestite?
păi, virtualul e virtual, realul e real! dacă ştii să faci diferenţa, nu cred că poate să devină o problemă; nu spun că nu m-am întristat, urmare a rândurilor ce-au descris mai sus faptele, dar…când vine sâmbăta toate astea dispar, uit…şi-apoi ziua de luni…
mie-mi place virutalul ăsta de-acum, e realul meu imaginar! tu eşti realul meu imaginar, psi© e realul meu imaginar, Vero şi toţi ceilalţi din club, şi mă felicit ori de câte ori am ocazia că am ales să rămân în acest grup, deşi chiar de la început au fost niscaiva neînţelegeri, petrecute pe dedesubt, habar n-am de ce, neînţelegeri pe care n-am să le aduc în discuţie niciodată, fiindcă nu e cazul, care m-ar fi putut determina să nu rămân…
dar am rămas, Tineriu…
aaa…ca să răspund la primele-ţi rânduri, dacă ne-am întâlni în real, cel mai probabil că, în plus, aş dezbate cu tine, mai cu foc, şi-n politichie, hihi! 🙂
şi eu am părăsit mai multe „cluburi” pînă să ajung aici.
şi pe mine m-au părăsit o parte dintre cititori, în valuri succesive sau, au apărut alţii, funcţie de subiectul abordat.
cum blogul meu este un ghiveci perfect, şi perioadele/postările au fost amestecate.
eu am citit multă vreme postările clubarilor pînă să scriu şi eu „la comandă” 🙂 şi nu doar că nu regret dar, mă simt foarte confortabil între voi mai ales că sunteţi foarte creativi şi stimulativi!
mi-este necaz pe mine că nu mai scriu despre cărţile pe care le citesc, nu ştiu cînd o să reiau acest fel de postări.
şi normal că subiectul preferat de mine, este reportajul de călătorie daaar, nu-mi permit mai mult de o excursie pe an.
cît despre o întîlnire în real, mă întreb deja dacă aş apuca să strecor şi eu măcar din cînd în cînd, cîte-o vorbuliţă. 😛
🙂 vedem…
În general, îmi place mai mult să ascult decît să vorbesc, să citesc decît să scriu, deci, ai cuvîntul. 🙂
dragii mei, dacă e să aleg, egoist, între regretul că unii oameni nu vă mai citesc și bucuria că eu vă citesc, cred că o prefer pe cea din urmă. deși aș fi preferat să nu fiți nevoiți să pierdeți pe nimeni…
și așa cum știți și mereu spun… jocurile noastre nu sunt obligatorii, iar dintre cei de început, puțini ne mai însoțesc. unii au renunțat de tot, alții spun că au luat pauză, am însă certitudinea că cei din club ne citim, în majoritatea, numai în zilele de postare. am spus în majoritatea, cu excepțiile pe care nu le voi aminti… le știți.
și ne vom vedea… toamna aceasta, sper să mă limpezesc și eu și să ne vedem. în parte e și vina mea că, preocupată de probleme personale, am amânat ceea ce discutasem mai demult. iar atunci…o să tac și o să vă privesc. 🙂 cu drag.
dragă psi
nu trebuie să-ţi faci nici-un fel de probleme în ceea ce priveşte cititorii noştri.
ştii foarte bine şi tu că avem cititori constant tăcuţi, iar cei care mai comentează o fac numai atunci cînd au avut ce spune.
despre marea întîlnire, te asigur de pe acum că va foarte greu de armonizat programul a cel puţin zece – doispezece oameni din diverse părţi ale ţării.
lasă lucrurile să decurgă firesc sau, dedică încă o postare acestui subiect.
Tibi, as mai aduga un element. Ma atasez de un blog si daca ceea ce se discuta face parte din preocuparile mele din acea perioada.
Sigur ca sunt multe bloguri interesante, insa cum eu am foarte putin timp liber, mi-l dedic celor citeva unde ma identific cu subiectul, stilul, si mai ales cu proprietarul blogului si cu vizitatorii lui.
„Cît despre întîlnirile mele din virtual în real, ambele s-au petrecut la Bookfest şi ar fi fost anormal să mă duc să cer autograf şi să mă prefac a nu cunoaşte autorul, de pe blog, nu?”
Ai perfecta dreptate.
Odille
După cum vezi, mă străduiesc să aduc pe blog subiecte din mai multe domenii, inclusiv recomand bloguri care mie îmi sînt dragi.
Mulţumesc pentru interesul pe care-l acorzi blogului meu. 🙂
[…] Vero, Scorpio, floarea de loldilal, jora, dragoş, carmen pricop, tineriu, dor, […]
Bună !
Mi-ai dat o veste rea, îmi pare rău pentru Rokssana.
Am crezut că ştii…
Eu cred ca esenta ramane. E drept ca virtual e mai usor sa comunici, cad niste bariere, dar cred ca in principiu un om pe care il apreciezi in spatiul virtual nu poate fi complet diferit in realitate. Poate ceva mai timid sau mai expansiv decat ‘avatarul’ sau, dar in mare, cam la fel. 🙂
Da, esenţa rămîne dar, amănuntele pot fi foarte importante. 🙂
Detaliile fac diferența, nu? 🙂
Evident, cum altfel? 🙂
desigur că voi scrie pe această temă, tibi, a potențialei noastre întâlniri, dar îți spun de acum că va fi greu și că dacă vom reuși să ne adunăm jumătate, putem să ne considerăm fericiți. pesimism? nu… uită-te și când deybatem câte ceva, câți participăm efectiv la discuții… în plus, trebuie să luăm în calcul și faptul că orice deplasare în acest sens presupune un efort financiar pe care unii nu îl pot face. și iarăși e de înțeles.
fără legătură cu postarea ta, bănuiesc că te uiți la televizor… eu doar a citit pe net și mă cutremur cât de departe au ajuns lucrurile… prea departe. 😦
şi efortul financiar trebuie luat în considerare, şi timpul…
am văzut ce fac netrebnicii şi am mutat pe eurosport, la snooker. 🙂
Tibi, în aceste luni grele mi-ai arătat că te pot considera un prieten adevărat.
Mai avem un hop: MO.
Şi eu te consider la fel, Carmen!
Teofil spune că maxim mîine la prînz, decizia CCR va fi publicată.
planuiam cu Andy sa va intalnim, pe doamna Sivia si pe tine….a fost o vreme cand voiam carti si indrumare si voiam sa va propunem o iesire in Herastrau…apoi viata a vrut altceva 😦
sufletul oamenilor se poate simti in virtual si sunt convinsa ca tu esti la fel si in real….mi-ar placea sa-i intalnesc pe cei din club, mi-ar fi placut s-o intalnesc pe Vero…m-am uitat cu jind la pozele de pe facebook…
rokssana… te îmbrăţişez cu toată puterea. ştii…
cine ştie? poate ne vom întîlni vreodată la un pahar de vorbă.
eventual chiar în cadrul întîlnirii pusă la cale de club.
am mai spus că nu-s cine ştie ce mare competent în materie de cărţi, în afara faptului că-mi place enorm, să citesc.
Draga Rokssana…
Iti doresc puterea de a privi cu bucurie ceea ce ati construit impreuna.
Mie mi-a fost foarte greu… si mi-au trebuie ani… Sper ca tu sa fii mult mai brava, mai puternica!
Dumnezeu sa te ajute si pe el sa-l odihneasca cu ingerii.
Sunt alaturi de tine…
Tibi, eu iti multumesc.
Bine Odille, te aştept cu drag oricînd ai timp. 🙂
Tibi, personal nu cred deloc ca esti diferit de cel pe care cu drag il citesc in virtual 🙂
Aici, in lumea internetului, avem ocazia sa cunoastem inimi, ganduri… ceea ce adesea trecem cu vederea in lumea reala. Ne oprim la culoarea ochilor, la riduri, stilul vestimentar, la ochelarii poate demodati sau la parul ce se ingrasa… Ne pierdem ratacind in aspecte absolut neesentiale uitand sa vedem sufletul. Nu toti oamenii reusesc sa se dezvaluie. Adesea trecem cu nepasare pe langa dureri nespuse…
Iata de ce intram totusi in lumea asta asa de alunecoasa a internetului: cautam sufletele ce ne seamana!
Dragă Cita, bine-ai revenit. 🙂
Am căpătat la această postare foarte multe păreri extrem de bine articulate şi le mulţumesc tuturor celor care-au comentat.
Poate că am fost egoist punînd în centru persoana mea dar, am obţinut păreri despre ce înseamnă pentru mulţi dintre cititorii acestui blog, ce înseamnă lumea virtuală, pentru EI!
Şi da, ai perfectă dreptate: cei care se aseamănă, se adună şi-şi împărtăşesc lucrurile care-i unesc.
Rar, îşi spun şi ofurile dezcordurilor dar, asta este tot de bine. 🙂
[…] mulţumesc celor care ne-au dăruit astăzi poveştile lor: scorpio, carmen pricop, dragoş, vero, tibi, dor, almanahe, jora, virusache, carmen, […]
[…] dacă vreţi să mai citiţi şi altele, mergeţi la: psi, scorpio, carmen pricop, dragoş, ,tibi, dor, almanahe, jora, virusache, carmen, cammely 45.700000 27.179722 Share this:Mai […]
și îmi mențin părerea!!!!…
știu că am cam lipsit de pe aici în ultima vreme…de peste tot am cam lipsit!:(
nu știu alții cum sunt și ce păreri au…n-am reușit să citesc toate comentariile.
eu cred că că oamenii din virtual nu diferă cu mult de cei din real. probabil doar o doză mai mare de îndrăzneală îi caracterizează în virtual și probabil mai puțin sociabili în real. Nu cunosc mulți oameni din virtual pentru că nu m-am „extins ” în direcția asta. Nu cunosc pe nimeni în realitate. Sunt convinsă însă, că dacă voi avea șansa să cunosc pe cineva drag, de aici din lumea virtuală nu mi-aș schimba părerea despre ei. Probabil lucruri noi ( nu neplăcute!) vor completa!
Fiind un om sincer tot timpul, foarte deschisă, deloc mâncată de tabu-uri și de idei preconcepute, cu bun simț măsurat știu că m-am „însoțit” în virtual cu o aceeași categorie de oameni ca și mine. I-am ales, i-am simțit! Fiecare nouă interacțiune îmi demonstrează asta și îmi susține alegerile.
Dacă v-aș fi cunoscut mai întâi real…probabil că mi-ar fi luat mult mai multă vreme să vă știu sufletele!!!!
Dacă v-aș cunoaște în real…ar fi minunat!
Dacă, dacă, dacă. 🙂 Are şi imprevizibilul, farmecul său. 🙂
are!….de le-am ști pe toate ce sens ar avea?
și apoi, nu sunt omul certitudinilor decât până la un punct! în rest e cu dacă, poate…:)
Dar cred că sunt foarte aproape cu afirmațiile mele…tu dacă m-ai cunoaște ți-ai schimba părerea?????
cred că nu. 🙂
Eu cred ca virtualul este un vis caruia ii sta bine ca vis.
Este un punct de vedere extrem de răspîndit.
Sînt şi excepţii benefice şi cunosc cîteva cazuri. 🙂