A cîta oară pun în discuţie acest subiect?
Habar nu am şi deja nu mai cred că trebuie să dau explicaţii.
Am un blog personal, punct.
Scriu pe acest blog atunci cînd vreau, ce vreau sau în fine, atunci cînd mie mi se pare că am ceva de spus, ceva care (tot) mie mi se pare, că poate îi interesează şi pe alţii.
Am cel puţin cîteva zeci de postări despre care îmi place să cred că-s semnificative.
Dacă ceea ce scriu pe blogul meu, nu interesează, nu-i bai.
SKIP dragilor vizitatori de circumstanţă, pentru că-s zeci, sute, mii, probabil milioane de (alte) bloguri care vă aşteaptă.
Ce pot să vă spun, este un lucru elementar: anume, că pe acest blog, mitocănia şi atacul la persoană, nu au fost, nu-s şi nu vor fi tolerate.
Şi nici răspuns nu puteţi primi.
SPAM vă cheamă, punct.
Şi vă mai rog dragilor, ca înainte să mă atacaţi să citiţi ce-am spus eu, despre mine. 🙂
Bună !
Cine te-a supărat Tibi ?
Servus, Carmen
Mă supără cîteva jigodii care au atacat-o pe psi atît pe blogul ei, cît şi aici, pe blogul meu. Jigodii care au atacat-o şi pe Olimpia.
Vorbesc la plural pentru că una bucată jigodie o atacă frontal, iar cealaltă o atacă numai tangenţial. Dar despre asta (cealaltă jigodie), vom mai vorbi. E pe lista mea.
Mi-a sărit somnul. Să le fim alături ! Sunt prietenele noastre, în gând le zic și ceva de dulce, să le fim aproape pentru că sunt amândouă fete bune.
Mă gândeam că este vorba de ceva politic.Vreun mitocan, vorba lui Caragiale !
Dragă Carmen,
îmi place să cred că deja, mă ştii: intransigent cu derbedeii; inflexibil cînd vine vorba despre mitocani; prieten bun cu cei despre care cred că merită; intratabil cînd vine vorba despre misogini; duşman neîmpăcat al celor care încearcă să distrugă iniţiative sau mă rog, proiecte frumoase, cum este CLUBUL PSI!
Cînd mă doare, ţip. Dacă mă aude cineva, mă bucur.
Să mai spun?
Te știu Tibi.
Încă n-am înțeles despre ce este vorba sau cine este persoana dar am mare încredere în tine.
Carmen, chiar nu merită să detaliez. Şi mulţumesc pentru încredere.
Mi-a plăcut cum ai vorbit. Eu nu înțeleg de ce sunt unii atât de acri și proști pe deasupra, încât să își piardă vremea comentând ceva ce în mod evident nu le place. Citești un blog dacă îți place. Dacă nu, te duci în altă parte unde îți place. E simplu. E opțional. Nu știu de ce nu îi duce capul să priceapă asta. Dar mă rog, dacă i-ar duce nu am mai avea această discuție. Se hrănesc din mizerie și în mizerie trăiesc. Sunt SPAM atât ca bloggeri cât și ca oameni. Ai pus punctul pe i. 🙂
Rar, dar mai sînt şi eu vizitat de unii dintre ei.
Acum, am simţit nevoia să reacţionez. 🙂
nu intelegeam despre ce este vorba dar mi-am amintit ca am citit aseara aici la tine niste comentarii de prost gust…
din pacate unii oameni sunt atat de plini de ei incat dau pe dinafara si mai si stropesc in jurul lor…
trist…
din păcate, unii se simt ameninţaţi de femeile inteligente şi talentate.
chestie de educaţie de tip otoman şi racile nevindecate…
bună dimineaţa… la amiază, tibi!
am şters de dimineaţă… pentru voi.
cât despre club: nu mor caii când vor câinii! ştia el, nichita, ce ştia. clubul nu se va închide, eu nu am să dispar, doar că vom face curat, strângem frunzele moarte şi ce-o mai fi pe sub ele.
servus, psi!
bine ai făcut şi-ţi mulţumesc pentru acest lucru.
dreptul la opinie nu înseamnă dreptul de a te lăsa insultat în casa ta şi nici de a a-l lăsa pe un musafir să-i înjure pe ceilalţi oaspeţi ai tăi.
clubul merge mai departe, fără uscături.
Tibi, eu gindesc ca oamenii buni, oamenii care vor sa imparta cu ceilalti gindurile frumoase si cunostintele lor, sunt un dar pt noi toti.
Iti multumesc pentru blogul tau.
O zi minunata!
Aşa este Odille, şi asta încerc şi eu să fac: iau informaţie frumoasă şi o transmit cui vrea să o folosească. Cine nu, valea de pe blogul meu. 🙂
S-a potolit, pentru moment. 🙂
Nu am nicio problemă cu asta, mă descurc cu „cufurelile verbale” ale unor trişti;
mă enervează mai mult că în momentele când se întâmplă de-astea, dispar „prietenii” una-două, şi comentează nestingheriţi lângă „cufureala ăluia” că ce frumoasă e lumina din postare.
Că dispar, n-ar fi nimic. Eu am devenit paria pe un blog unde am luat apărarea unor doamne atacate josnic. Nimeni nu mai vorbea cu mine pentru, eram asemuit atacatorului! Pînă la urmă, lupta mea cu mizerabilii, a avut sorţi de izbîndă: trei au fost banaţi, alţii şi-au luat seama la cuvinte…
şi cirezile tăcerii? 😀 cu ele ce facem?
ştiu… facem curăţenie şi acolo.
vezi că ştii? 😛
sigur că ştiu. dar am tăcut prea mult!
noapte bună, om bun!
nu-s chiar atît de bun cum crezi.
nu cred nimic, tibi! nici eu nu-s chiar aşa de pisică precum par!
bună dimineaţa…
rămîne de văzut. probabil, curînd…
așa să fie. 🙂
vom vedea. 🙂
vom! 🙂
ț și h
Şi, oricum, când am văzut că a venit şi la tine, mi-am zis „hait, că şi-a ales locul bine”. 🙂
Eu nu discut. BAN şi salut! 🙂
Tibi, cu aproximativ un an in urma, am intrat si eu pe un blog dragut. Totul a mers bine pt putin timp. Era pt prima oara cind luam cunostinta cu aceasta Lumea Virtuala. (Eram familiarizata cu Internet-ul, dar niciodata pina atunci nu intrasem pe bloguri.) La un moment a pornit impotriva mea un atac asa de urit, cum nu mi se intimplase niciodata in viata reala. Un domn care comenta si el pe blog mi-a luat apararea. Crede-ma ca-i voi fi intotdeauna recunoscatoare.
Te cred, dragă Odille.
Problema este că majoritatea comentatorilor, consideră sub nivelul lor de civilizaţie să le răspundă aşa cum se cuvine, mitocanilor. Este o mică şi nocivă confuzie aici dar, asta E!
Un moşneag din sat de la bunici, atunci când era ocărât de „duşmanii” de lângă el, trecea tăcut mai departe şi nu-i băga în seamă. Întrebat de ce tace, el răspundea zâmbind: „îi ucid cu tăcerea”!
Pune-le „spam” în frunte şi…mergi liniştit mai departe! 🙂
Acel moşneag era mai înţelept decît filosoful care a spus că nu se poate supăra pe măgarul care-l atinge cu copita. 🙂
ha ha ha ha 🙂 ce bine rad 😀
🙂
În primul rînd, bine ai revenit, Tibi 🙂 Văd că ai început de cum ai revenit lupta cu ” dușmanii de c(l)asa „, sărind în ajutorul domnițelor atacate de un oarecare X. Ne bucurăm să avem un susținător atît de ardent al bunului simț și respectului în tine 🙂 Deși nu sunt implicată, salut atitudinea ta.
Mulţumesc, Allure. 🙂
Care nu isi incape in piele aici la tine ? Aveam si eu cateva exemplate care nu au vazut lumina zilei doar spamul si apoi delete , dar sincer nici nu m-am chinuit sa explic ceva , pur si simplu m-am facut ca nu vad prostia , si ce e mai tare si mai frumos e ca daca au vazut ca la mine nu se poate au inceput sa ataseze mici comenturi la comenturile mele facute pe alte bloguri 🙂 Stii ceva Tibi ..noi sa fim sanatosi 🙂
Care nu-şi ştie lungul nasului, la mine nu are ce căuta. Am mai spus: pe blogul meu intră cine vrea, rămîne cine poate. 🙂
Nu voi putea intelege niciodata resorturile interioare ale celor respira si inspira agresivitate si cruzime in aceasta lume atat de trecatoare .
Flaubert nu a ezitat sa puna semnul egalitatii intre rautate si prostie.
Si domnule Orasanu,apreciez atitudinea dumneavoastra de a fi alaturi de cei cu care rezonati pe acelasi palier de intelegere!
Spatiul dvs. (blogul) respira aer curat , nu lasati sa intre nimeni cu ganduri, vorbe si „bocancii” murdari!
Nu-i nimic de înţeles cu atitudinea celor care se simt ameninţaţi de valoarea cel puţin morală a celor vizaţi de „neînţeleşi”…
Reblogged this on Tiberiuorasanu's Blog.
Tibi, nu stiu ce s-a intamplat acum dar stiu ca atunci cand mi s-a intamplat si mie asa fiu atacata, ai fost acelas cavaler!
Dragă Cita, am „îndrăznit” să nu fiu de acord cu atacarea unor valori în care unii oameni cred şi am spus acest lucru într-o postare: Eu nu sînt Charlie.
Un blogger pe care pînă de curînd l-am simpatizat şi respectat, ţine cu tot dinadinsul să mă contrazică într-un mod incalificabil, drept pentru care l-am banat şi am repostat acest text ca să nu creadă că l-am ţintit cu banarea doar pe el, în urma acestei controverse. Am lăsat cîteva postări ale domnului Goe ca să înţeleagă şi alţii ce nu tolerez pe blogul MEU! Asta este tot.
Mulţumesc frumos pentru susţinere.