Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 septembrie 2012

Când arzătoare şi brutală, când insidioasă şi glacială, o ură neobosită bântuie lumea. Spectrul ei obstinat şi îndărătnic tulbură relaţiile private şi problemele publice. La fiecare dintre apariţiile ei, ne prefacem că am căzut din nori. Imprevizibila agresivitate: prietenii se iubeau atât de mult mai înainte de a se măcelări! Ce inimaginabilă cruzime îi determină pe nişte iubiţi atât de tandri şi de blânzi să se ridice unul împotriva celuilalt? O ferocitate de necrezut distruge o familie unită printr-o îndelungată viaţă de trudă şi de emoţii împărtăşite, răbufniri de violenţă descumpănesc un oraş asistat şi repus în drepturi…

Theophyle Books Blog

Moto:Ura acuză fără să ştie. Ura judecă fără să audă. Ura condamnă după bunul ei plac. Ea nu respectă nimic, crede că înfruntă un complot universal. La capătul puterilor, cuirasată în platoşa resentimentului ei, tranşează totul printr-o samavolnică şi suverană ticăloşie. Urăsc, deci exist.”

Cu o luciditate si o capacitate dureroasa de pune cele mai dure adevaruri pe hartie, Andre Glucksmann evidentiaza principala problema morala a secolului al XXI-lea –   a supravietuirea umana inseamna supravietuirea in fata sentimentului  urii.

Discursul urii nu este un eseu asupra urii în sine, ci este un eseu  despre cenzura urii, despre bagatelizarea  ei dar şi despre amplificarea ei folosind-o cu o mai mare întensitate. Chiar dacă ne prefacem că n-o vedem, chiar dacă aparent nu-i dăm insemnatate, ura devine parte din vieţile noastre marcând-ne existenta publică sau privată.

Citeste articolul integral pe Politeia World

Vezi articolul original

Read Full Post »