Când arzătoare şi brutală, când insidioasă şi glacială, o ură neobosită bântuie lumea. Spectrul ei obstinat şi îndărătnic tulbură relaţiile private şi problemele publice. La fiecare dintre apariţiile ei, ne prefacem că am căzut din nori. Imprevizibila agresivitate: prietenii se iubeau atât de mult mai înainte de a se măcelări! Ce inimaginabilă cruzime îi determină pe nişte iubiţi atât de tandri şi de blânzi să se ridice unul împotriva celuilalt? O ferocitate de necrezut distruge o familie unită printr-o îndelungată viaţă de trudă şi de emoţii împărtăşite, răbufniri de violenţă descumpănesc un oraş asistat şi repus în drepturi…
Moto: “Ura acuză fără să ştie. Ura judecă fără să audă. Ura condamnă după bunul ei plac. Ea nu respectă nimic, crede că înfruntă un complot universal. La capătul puterilor, cuirasată în platoşa resentimentului ei, tranşează totul printr-o samavolnică şi suverană ticăloşie. Urăsc, deci exist.”
Cu o luciditate si o capacitate dureroasa de pune cele mai dure adevaruri pe hartie, Andre Glucksmann evidentiaza principala problema morala a secolului al XXI-lea – a supravietuirea umana inseamna supravietuirea in fata sentimentului urii.
Discursul urii nu este un eseu asupra urii în sine, ci este un eseu despre cenzura urii, despre bagatelizarea ei dar şi despre amplificarea ei folosind-o cu o mai mare întensitate. Chiar dacă ne prefacem că n-o vedem, chiar dacă aparent nu-i dăm insemnatate, ura devine parte din vieţile noastre marcând-ne existenta publică sau privată.
„Când arzătoare şi brutală, când insidioasă şi glacială, o ură neobosită bântuie lumea. „Daca n-ar fi ura , n-ar fi nici iubire, zic io..Duminica frumoasa, Tibi! :))
Poate greşesc dpdv istoric dar, eu ştiu că iubirea s-a născut şi a fost adoptată plenar, odată cu apariţia creştinismului; tocmai ca o contrapondere la ura iraţională: dinte pentru dinte, etc… şi mai ales, creştinismul a fost şi încă mai este prima încercare de globalizare a umanismului ca valoare care transcende animalitatea din om. Se pare că această valoare a devenit desuetă, odată cu inventarea Zeiţei Raţiune. 🙂
m-ai pus pe gâduri. și pentru că o privire de ansamblu începe cu o privire spre noi înșine, am să mă aplec asupră-mi ca să văd nu cât de adâncă este fântâna sufletului meu ci câtă ură ascunde.
tocmai urmărisem o știre: un bătrân atacat de niște copii în plină stradă. oare povestea scrisă de dino buzzati devine realitate? 😯
psi, ne vine foarte greu să admitem că suntem mult mai răi decît suntem şi atunci, apelăm la subterfugii. despre asta este vorba: supravieţuirea include tehnicile de auto-minţire şi mai ales, apelul la manipulare. nu spun mai mult, pentru că am obosit…
Tibi nu am timp acum sa vad in detaliu despre ce e vorba dar pentru ca ma atrage il pun bine postul asta si revin la el sa-l studiez bine de tot 🙂
Te asigur că merită. 🙂
La multi ani! cu ceea ce avem mai bun in noi: iubirea de aproape
Doamne cata dreptate are omul asta , pana la urma viata e o lupta in care sa sti sa iti stapanesti sentimentele negative chira daca zilnic dam cu capul de zidul ignorantei , indiferentei , prostiei …important este ca noi sa fim echilibrati ceea ce e destul de greu
şi acest om a avut dreptate; şi? noi rămînem cum suntem.