Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2012

Copacul din pădure

Prin votul de ieri al Senatului, care a respins încetarea mandatului de senator al lui Mircea Diaconu, România a înregistrat o premieră absolută în Europa, a devenit țara în care o sentință judecatorească definitivă nu este respectată prin votul Parlamentului.

O rușine.

Nu contează faptul că Mircea Diaconu este un actor bun sau nu, dacă este o persoană bună pentru că „a jucat roluri de oameni buni„, după cum s-a exprimat Varujan Vosganian, ceea ce este important este faptul că Senatul a considerat că legile statului și deciziile judecătorești pot fi aplicate facultativ, că pentru anumite persoane aflate în grațiile Parlamentului, legea nu se aplică. Iar acesta este un abuz fără precedent al Parlamentului împotriva statului de drept.

Acest nou derapaj a fost taxat rapid de către Comisia Europeană care, prin vocea purtătorului de cuvânt Mark Gray, a declarat că:”Este important pentru statul de drept în România…

Vezi articolul original 318 cuvinte mai mult

Read Full Post »

DA

M-am dumirit: după ce Agatha m-a vizitat la o postare neutră, denumită NU şi după ce doamna respectivă a simţit nevoia să dezvolte această temă (mulţumesc Agatha), un blogger a simţit o nevoie acută să reacţioneze şi pe blogul său, şi pe blogul doamnei Agatha, şi pe blogul meu.

Redau numai, reacţia sa ( a bloggerului) de pe blogul meu, reacţie pe care de obicei n-aş fi tolerat-o pentru că sînt tiranul  🙂  absolut pe micuţul meu domeniu de exprimare personală = blogul meu, din motive imputabile exclusiv, MIE: nu tolerez să fiu înjurat în propria mea casă ( + domeniu bloggeristic, de exemplu). Acest soi de comentarii, intră  invariabil, la SPAM. Fac totuşi, o excepţie.

Iată comentariul:

„Frica de USL vă mână??? Dacă după alegeri se dovedesc a fi niște politruci fără perspective, atunci ieșiți în stradă! Ce veți striga?

”Nu vrem adevărul să se ivească
vrem doar băsul să băsească”

E mișto: banii mei sunt în unghierele Ungurenilor, în perdelele Udrelor, în vilele (închiriate de la stat) ale Baconschilor??? Deci, da! Să băsiți bine!!!   „

Bon. Este părerea respectivului blogger şi o iau în considerare – nu şi în consideraţie.

Revin la temă: DA. Deci DA, consider că a venit vremea limpezirii: ori dorim USL, ori dorim ARD. Ambele alianţe politice au foarte multe „bube” , ambele alianţe au şi destule promisiuni. Vom vedea cît de benefice vor fi; măcar acei dintre noi, care vor trăi suficient de multă vreme. Nu neapărat, ŞI BINE!

Din păcate, comentariul domnului blogger, suferă de inadvertenţe grave şi de fracturi ale logicii:

– Frica de USL vă mână??? Dacă după alegeri se dovedesc a fi niște politruci fără perspective, atunci ieșiți în stradă! Ce veți striga? –

Răspund: 🙂 Dacă vor cîştiga (USL) şi se vor dovedi nişte politruci fără perspective, va trebui să ieşiţi în stradă voi, cei care i-aţi votat. 😛

Nu mai continuu cu această analiză per text. Chiar nu merită.

Ce vreau să spun, este că nici frica şi nici ura nu mă mînă pe mine ci, speranţa într-o lume mai bună pentru copiii noştri, ai TUTUROR. Are USL o astfel de perspectivă? Aştept argumente, NU lozinci. DA?

Ps: nu dau linck explicit către respectivele postări; cine vrea, le poate găsi şi fără ajutorul meu.

Read Full Post »

O analiză lucidă şi pertinentă. De citit!

Read Full Post »

Blogul lui Demeter

Antoni Gaudí, numele de nastere, Antoni Placid Gaudí i Cornet (1852 –1926) a fost un arhitect spaniol, de origine catalana, faimos atât pentru stilul său unic, cât si pentru proiectele sale extrem de originale, uneori mult prea avangarde pentru timpul sau. Desi a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a creat un întreg stil original. O mare parte din lucrarile lui Gaudí au fost marcate de marele pasiuni din viata lui: arhitectura, natura, religia.

Vezi articolul original 468 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Drumul spre Mirhinia

N-am trăit pe alte meleaguri suficient ca să fac comparaţie. Pentru societatea în care trăim însă, manipularea a devenit atributul definitoriu. Când gradul de beţie cu putere al politicienilor trece peste un prag, boborul ameţeşte. Varsă ură. Gândeşte împleticit. Îşi bate joc de el fără să conştientizeze. Înjură pe cei puţini care nu l-au minţit, care n-ar fi permis să fie prostit şi se dă pe mâna celor care-l batjocoresc şi-l tâlhăresc tot într-o veselie. Nu le vede rânjetul, nu ia în seamă că au ajuns de râsul lumii.  E deprimant să vezi că societatea în care trăieşti alunecă accelerat în degradare inhalând – cu un fel de inconştienţă, aburii minciunii şi ai fariseismului

Puţinii jurnalişti rămaşi credincioşi profesiei şi rostului ei pot scrie kilometri despre aspectele  stupefiante care curg puhoi în ştirile fiecărei zile ca dintr-un teatru de război. Amare,  roadele secetei de valori aduse de manipulare se răzbună…

Vezi articolul original 365 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

„Experienţa demonstrează că nu ne căim decît pentru ceva ce nu am întrevăzut că se poate face mai bine. Rămîne ancorat în greşelile sale cel care nu le recunoaşte ca atare pentru că nu vede nimic mai bun în faţa sa şi se întreabă de ce ar renunţa atunci la ceea ce are.” Carlo Maria Martini ( # ) în dialog cu Umberto Eco ( # ), În ce cred cei care nu cred? – Polirom – 2011

În 1995, revista Liberal a lansat o provocare unor binecunoscute personalităţi, Umberto Eco şi cardinalul Carlo Maria Martini să dialogheze epistolar în paginile revistei pe teme diverse centrate pe etică: tradiţia teologică şi provocarea tehnologică, limitele impuse femeii în Biserică, semnificaţia credinţei atît pentru atei cît şi pentru credincioşii de diferite confesiuni. În definitiv, ce este etica? Ce provenienţă are? Divină sau laică? Fără să ofere răspunsuri definitive, cei doi au purtat o vie corespondenţă (patru + patru scrisori) prin intermediul revistei, din martie 1995 şi pînă în februarie 1996. La sfîrşitul acestei corespondenţe, revista s-a adresat altor şase colaboratori (doi filosofi, doi jurnalişti, doi politicieni) invitîndu-i să-şi spună punctul de vedere pe marginea celor discutate. Din toate aceste păreri, a rezultat o carte interesantă şi suculentă pe care Polirom a tipărit-o în 2011, carte pe care o recomand călduros (la reeditare) carte care se încheie cu o concluzie-semnal-de-alarmă la întreaga discuţie, concluzie care aparţine cardinalului şi din care citez finalul:

„În ce cred cei care nu cred? Ar trebui să creadă măcar în viaţă, într-o promisiune de viaţă pentru tineri, destul de des amăgiţi de o cultură care, sub pretextul libertăţii, îi invită la orice experienţă ce poate sfîrşi mai tîrziu în dezastru, disperare, moarte, durere.”

Puteţi citi cîteva pagini din carte, AICI.

Read Full Post »

Politeía

Redactat de @Cetatean şi @Theophyle

Fabula : Racul, broasca și știuca

Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.

Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace. (Alecu Donici)

***

Hotarat lucru, racul, broasca si cu stiuca din ARD nu se vor mobiliza electoral decat atunci cand le va intra in oase nu spaima de a sfarsi pe carbunii Opozitiei (baronii PDL oricum nu au nici…

Vezi articolul original 923 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

otnielabattzion - עותניאלה בת ציון

In timpul guvernarii lui Pilat din Pont, cand poporul a avut posibilitatea sa aleaga intre Baraba si Domnul Yeshua Ha Mashiach , evreii au facut o alegere gresita . De atunci a trecut mult timp, dar din pacate, nici in zilele noastre atitudinea omului nu s-a schimbat prea mult .

 Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa-l ceara pe Baraba , iar pe Isus sa-L omoare ( Matei 27: 20 ).

Baraba, talharul de odinioara , simbolizeaza o lume pregatita sa primeasca orice,  si pe oricine,  in locul lui Yeshua Ha Mashiach . Ea doreste putere politica, infiintand in acest scop o noua religie, o noua ideologie  care propaga ura, razvratirea, terorismul, razboaiele si anarhia. Societatea in care traim este hotarata sa Il inlature cu tot dinadinsul  pe Adevaratul si Unicul Mesia  si sa isi aleaga un Baraba antichristic. Oamenii au nevoie de un…

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Politeía

In “buna” traditie bolsevica, alianta USL ne-a povestit pana astazi ce nu este bine, ce nu s-a facut bine si  ce – dupa parerea lor –  trebuie  facut – dusmanul de clasa trebuie nimicit cu orice pret. Daca este sa traducem in fapte ceea ce au facut pana astazi putem sa realizam ca:

1. Au nimicit in cateva luni putina credibilitate pe care am reusit sa o obtinem dupa un aproape un deceniu de sacrificii;
2. Au nimicit previzibilitatea fara de care nici un investitor strain sau local poate sa-si permita sa faca investitii cu un risc calculabil;

Vezi articolul original 655 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

NU

N-am crezut s-apuc aceste zile de restrişte. Altceva am sperat în decembrie 1989…

Nu credeam că noi, cei care speram într-o schimbare benefică, vom deveni inutili, aproape senili şi imbecili.

Uităm cuvinte şi concepte simple şi nu mai ştim ce vrem.

Nu mai avem nici-un şleau.

E datul neamului nostru, să trăiască sub nefericirea de a ne fi născut?

Of of of şi iară of, domnule Cioran… Eu cred că, NU!

Degeaba mă (mai) revolt.

Trăiesc în ţara în care oamenii, atît cît a rămas din ei, votează plagiatori, repetenţi şi delatori.

Şi totuşi, eu, spun NU!

Tudor Gheorghe, mă contrazice:

Şi totuşi, eu spun în continuare: NU!

 

Read Full Post »

Older Posts »