Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 octombrie 2012

Deea Dulce mult aduce

Înainte să cred în Dumnezeu, arta a fost Dumnezeul meu. Şi a fost de-adevăratelea.  Ascultam cu o renunţare de sine pe care n-am mai regăsit-o decât în  marile momente de iubire pianul lui Chopin şi viorile lui Bach şi toate lumile lui Mozart şi iar pianul lui Beethoven şi al lui Rahmaninov, reciteam febril paginile cărţilor din care şi acum îmi amintesc uneori fraze întregi, am văzut şi răsvăzut filme care îmi deveniseră biserică şi prieteni, aşa cum s-a petrecut cu irepetabilul  „Călăuza”  şi „Câteva zile din viaţa lui Oblomov”.

Arta a fost Dumnezeul meu şi pentru că era singura formă de ieşire din mine însămi pe care mi-o imaginam pe atunci. Scriam, dar ştiam că nu am ce să spun îndeajuns de profund. Nu mă apucasem de povestiri ori de vreun roman, pentru că simţeam că nu-s pregătită. Nu m-am zorit să merg la cenacluri, n-am simţit că-mi arde…

Vezi articolul original 482 de cuvinte mai mult

Read Full Post »