Fiecare dintre noi, trăieşte comod în propriul său cocon de indiferenţă: dacă mie mi-este bine, de ce să-mi pese de tine? Cine eşti tu? Nu te recunosc a fi semenul meu. Şi nici nu eşti.
Între TINE şi MINE, va exista întotdeauna egoismul indiferenţei care ne separă.
Nu ne uneşte nimic. Nici măcar sentimentul că fără coeziune socială, atît tu cît şi eu, ne topim într-un prezent fără nici-un viitor.
Trăim într-un veşnic AZI.
Şi ne e fooooarte simplu să ne complacem.Ţară sau viitor pentru fii şi nepoţii noştri? Vorbe goale.
Simplu?
Din păcate, E!