Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2012

Revelion 2013

Ne vom revedea la anul

Pînă atunci, La mulţi ani! 🙂

Read Full Post »

Berea în Praga

Berea din Cehia este renumită în toată lumea.

Republica Cehă este pe locul 1 în lume la consumul de bere, cu o medie de 156 de litri pe cap de locuitor. Berea se serveste absolut oriunde in Praga, chiar si la micul dejun in unele cafenele. Are un gust foarte bun si este extrem de ieftina.

Cele mai faimoase beri din Cehia

Majoritatea berilor din Republica Ceha sunt beri blonde obtinute din malt si hamei. Cehii servesc berea rece si cu un guler mare de spuma. Cand veti dori sa cereti o bere la draft, trebuie sa comandati o „male pivo” (draft de 0.33l) sau „pivo” (draft de 0.5l). Cea mai cunoscuta bere este berea Pils, Pilsner Urquell, fabricata in orasul Plzen si exportata in toata lumea. O alta bere fabricata in Plzen si pe care cehii o consuma cu multa placere este berea Gambrinus.

bere cehia
Berea este o adevarata cultura in Praga

Berea Bernard din Boemia de Est a fost votata cea mai buna bere in ultimii ani. Cea mai exportata bere din Cehia este Budvar (cunoscuta in lume sub numele de Budweiser, nume folosit si de o foarte bine cunoscuta bere americana). O alta marca de bere, cu o traditie mai mica dar foarte populara este Velvet. Kelt de asemenea este o bere neagra ce poate fi gasita mai in toate berariile din Praga. Dintre berile fabricate chiar in Praga se remarca Staropramen si Branik.

Berea in Cehia dupa Revolutia de Catifea

De la caderea comunismului, multe dintre fabricile de bere din Cehia au fost cumparate de giganti straini care au facut investitii mari. In barurile din Praga preturile variaza de la 0.8 € la 3 € pentru o bere la o jumatate de litru de bere de cea mai buna calitate. In afara orasului Praga, in restul tarii, berea este chiar si mai ieftina. Profiturile pentru fabricile de bere, din vanzarile autohtone sunt relativ mici si de aceea, acestea depind aproape in totalitate de exporturi. Berea din Cehia a ajuns aproape sa dicteze pretul berii premium pe piata internationala.

Asadar, atunci cand vizitati Praga, bucurati-va si de o bere locala. Savurati gustul unui Budweiser, Pilsner Urquell, Staropramen sau al oricarei alte beri – proaspata si ieftina. Si nu in ultimul rand aminti-va ca berea trebuie consumata responsabil.

Sursa: de pe internet.

Read Full Post »

Slavofilismul

Greu de a detasa rusofilismul de contextul istoric al diferentelor culturale si sociale dintre latinitatea romaneasca si influentele politice, culturale si religioase ale lumii slave inconjuratoare. Influenta slava asupra tarilor romanesti este ancestrala, cea politica insa s-a accentuat si a devenit pregnanta numai in secolul al XVI-lea si inceputul al secolului al XVII-lea pe timpul domniilor familiei Movilă (Moghilă), dusmani ai lui Mihai Vitreazul, aliati ai polonezilor si pusi pe tron de ei. Rusofilia directa a ajuns la apogeul ei pe timpul lui Dimitrie Cantemir la inceputul secolului al XVIII-lea

Citeşte mai departe pe blogul lui Theophyl

Read Full Post »

Revelion la Praga

Numai azi nu-i mîine. Şi mîine o să ne luăm zborul către o destinaţie despre care am auzit multe lucruri bune: oraşul îndrăgostiţilor, clădiri monumentale, popor civilizat, vestigii istorice demne de a fi luate în seamă şi vizitate pe îndelete. N-o să avem nici acum, vreme de amănunţeală; ne vom mulţumi ca de obicei, cu o privire de ansamblu. Important este că reuşim să petrecem fie şi simbolic, al doilea Revelion – după cel din Israel – pe alte meleaguri; un alt Revelion inedit faţă de zecile de Revelioane petrecute în toate modurile imaginabile, în România: în familie, la restaurant, la munte, etc.

Am urmărit siderat pe Naţional Geografic o emisiune în care am aflat şi lucruri rele despre Praga: taximetrişti incorecţi, negustori stradali care te fură pe faţă, spelunci în care dacă intri fie şi din greşeală, rişti să fii spoliat de o Mafie atotputernică, poliţie coruptă, etc.

Nu intru în panică. Chiar nu am de ce. Nici măcar faptul că la schimbul valutar rişti să fii „făcut” nu mă sperie. Am mai trăit această experienţă şi ştiu să mă apăr, atît cît este posibil.

Mi-am pregătit notesul, pixurile, ceva referinţe; voi ralata la întoarcere, impresiile mele despre Praga şi despre ce voi mai vedea prin Cehia, pentru că nu ne vom mărgini numai la Revelionul de la Praga. Cel puţin alte două destinaţii vor fi pe lista noastră în aceste cîteva zile (cinci) petrecute pe tărîmul acestei ţări. Voi povesti la întoarcere.

Deocamdată, vă urez un an nou fericit, tuturor celor care vă faceţi timp să-mi vizitaţi blogul.

La mulţi ani!

Read Full Post »

 

Pe măsură ce Anul Nou se apropie, multă lume se pregăteşte să sărbătorească cu mai multe pahare de băuturi alcoolice, lucru ce urmează să se facă resimţit pe 1 ianuarie. Deşi mulţi oameni au auzit de un şir de „leacuri” pentru mahmureală, cel mai bun leac este prevenirea. Acum, o nouă cercetare confirmă acest lucru, sugerând că sparanghelul poate ajuta la prevenirea mahmurelilor.

Într-un studiu publicat în Journal of Food Science, cercetătorii de la Institutul pentru Ştiinţe Medicale şi de la Universitatea Jeju au descoperit că mineralele şi aminoacizii din sparanghel previn apariţia mahmurelilor şi joacă un rol de protector al ficatului. Consumul de alcool, mai ales cel cronic, este responsabil de apariţia mahmurelilor şi poate duce la stresul oxidativ al ficatului. „Toxicităţile celulare au fost reduse în mod semnificativ atunci când am aplicat un tratament cu extract din frunze şi lăstari de sparanghel”, a explicat B.Y. Kim, coordonatorul cercetării. „Aceste rezultate oferă dovezi ce atestă existenţa unor funcţii biologice ale sparanghelului care ajută la reducerea efectelor negative ale alcoolului şi protejează celulele ficatului”, a mai spus cercetătorul.

Oamenii de ştiinţă au analizat componentele plantei de sparanghel pentru a identifica porţiunile cele mai utile în prevenirea mahmurelii. Cercetătorii au analizat efectul biochimic al frunzelor de sparanghel şi al lăstarilor asupra celulelor extrase de la şobolani şi de la oameni. Studiul a arătat că frunzele de sparanghel au un conţinut mai mare de aminoacizi şi de minerale decât lăstarii, ceea ce înseamnă că frunzele sunt mai eficiente în protejarea ficatului de efectele dăunătoare ale alcoolului, prevenind astfel şi mahmureala.

Nu este prima oară când cercetările identifică efecte pozitivel ale sparanghelului. Leguma este folosită pe scară largă ca „medicament naturist”, despre care se crede că are efect anti-cancer. De asemenea, funcţionează ca un diuretic şi combate inflamaţiile.

Sursa: Medical Daily

Read Full Post »

Venind dinspre Muntele Măslinilor către Ierusalim, cobori o pantă destul de abruptă; laşi pe partea stîngă Grădina Ghetsemani, pe partea dreaptă Dominus flevit (Domnul a plîns) şi Mormîntul Fecioarei, traversezi o stradă, urci o colină de cîteva sute de metri şi ajungi în faţa uneia dintre cele opt porţi ale cetăţii: Poarta Sfîntului Ştefan, denumită în vremea stăpînirii otomane, Poarta Leilor.

Ştefan (stephanos în greceşte înseamnă coroană) a fost unul dintre cei şapte diaconi în Biserica Primară aleşi de Apostoli pentru a predica. Pentru că a fost unul dintre Ucenici, l-a urmat pe Iisus peste tot şi a fost martor la toate faptele Sale. Intrat în atenţia fariseilor, pînă la urmă Ştefan a fost adus în faţa lui Caiafa, cel care-l judecase şi pe Iisus şi acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu. Ştefan la rîndul său i-a acuzat pe acuzatorii săi: „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Condamnat la moarte prin lapidare, a fost condus în afara  cetăţii şi ucis, devenind primul martir creştin care s-a jertit mărturisindu-L pe Iisus.

La mulţi ani! Ştefanilor şi Ştefaniilor.

– – –

Înserez:

Nora

ȘTEFAN – ÎN CE SENS MARTIR?

Termenul grecesc folosit în Biblie cu referire la Ştefan este mártys, care înseamnă „martor“, adică o persoană ce este de faţă la o întâmplare sau la un eveniment. Însă acest termen are un sens mult mai larg. Potrivit unui lexicon grecesc, persoana numită în Biblie mártys nu era doar un simplu observator, ci avea şi „un rol activ, era chemată să spună ce a văzut şi ce a auzit, să declare ceea ce ştie“. Toţi creştinii adevăraţi au obligaţia de a depune mărturie despre ceea ce ştiu cu privire la DUMNEZEU TATĂL şi la scopurile sale (Luca 24:48; Fap. 1:8). Prin urmare, în Scripturi, Ştefan este numit ‘martor’ pentru că a vorbit despre Isus (Fap. 22:20).

Creştinii care depun mărturie întâmpină adesea opoziţie şi sunt uneori arestaţi, bătuţi sau chiar omorâţi. Astfel, încă din secolul al II-lea e.n., cuvântul mártys a căpătat şi sensul de persoană care preferă să sufere asemenea consecinţe decât să renunţe la credinţă. În acest sens poate fi considerat Ştefan primul martir creştin. Însă, iniţial, cineva era numit „martir“ nu fiindcă a murit pentru convingerile sale, ci fiindcă depunea mărturie.

Read Full Post »

Întrebare şi răspuns

La o postare anterioară s-a ajuns la acest dialog:

Brindusa:

eu nu invinovatesc poporul nici manelist, nici manelist, nici neinstruit, nici scarbit, nici turmentat: Esalonul 2 care a preluat puterea si a creat lansarea esalonului trei si neo Nomenclaturii ! Mos Galllagher a facut un descriptio  Romaniae extrem de exact! Merita citit! Nu uitati ca Spiru Haret functioneaza inca si domnul Bondrea a fost Acreditat ! Iar doamna  Standtford mai organizeaza conferinte!

ZIC:

Brindusa,
avem o problemă: nu putem absolvi boborul de partea sa de vină (apopo de votul din 9 decembrie 2012). În ce soi de jurisdicţie criminalul este absolvit dacă se demonstrează că a fost numai unealta unui ticălos din umbră?

Brindusa:

In jurisdictia manipularii bazate pe o crasa dorinta de a face UITATE toate Faradelegile! Noua clasa politica emanata e mai perversa, cu buna stiinta, decat Caritas-ul! Te-adoarme “linistita” cu concursul haute couture al politicienilor, prin subfinantarea culturii, educatiei, cercetarii, cu “eliberarea” de la minima moralia a mass-media, mercantilizand justitia,, cultele religioase si aducand in diplomatie matracuci si matracuce care s-au prezentat la intalniri de protocol in sandale aurii ( Cenusarese, ce mai! )! Domnule Orasanu, cu subiect si predicat, va rog sa-mi spuneti, in acest Network-retea, ce vina are poporul roman> Ce alternativa ar fi avut? Cu o constructie solida!!

Ar mai fi ceva de spus? Să încercăm…

În primul rînd şi poporul român, ca toate celelalte popoare este alcătuit dintr-o mixtură de generaţii. Ca toate celelalte popoare, şi poporul român are tradiţii şi mai ales, are un soi de înţelepciune populară care se transmite din generaţie în generaţie. Şi nu doar înţelepciune ci, şi un fel de conştiinţă vie a istoriei cel puţin recente care s-a derulat cu bunele şi cu relele ei (ale istoriei). Faptul că tinerii sunt avizi de informaţie pentru a-şi construi propriul aparat de perceput lumea, este cunoscut de toată lumea: de părinţi şi de bunici, de profesori, de formatorii de opinie, de prieteni sau de colegi, şamd.

Principalul rol formativ îl au în primele stadii de viaţă, apropiaţii: rudele şi prietenii părinţilor noştri, oamenii cu care copilul intră în contact nemijlocit. Apoi vine vremea şcolii şi intră în scenă profesorii. Abia de la o vîrstă încolo formatorii de opinie încep să conteze în ecuaţia formării unui tînăr sau a unei tinere.

Dacă fundamentul este greşit, greşită va fi întreaga construcţie a mentalităţii noului membru al societăţii care ajuns la vîrsta majoratului, capătă dreptul şi datoria de a vota, influenţînd în acest mod în mod direct în afară de viaţa sa, viaţa tuturor: rude, prieteni, colegi, întreaga panoplie de conaţionali.

Deci fundamentul este format de familie, în primul rînd. Dar. Dacă există familii şi familii, cu tradiţii sociale şi cu mentalităţi diferite, pe ansamblu, întreaga naţiune are o trăsătură dominantă a uneia dintre categoriile de cetăţeni care o formează. Abia aici începe rolul manipulatorilor de profesie: cei mai vizibili fiind jurnaliştii, cei mai puţin vizibili fiind „strategii” (consultanţii) politici iar cei mai puţin semnificativi fiind (cred eu) PR-iştii (ca fiind mincinoşii de serviciu). Dacă fundamentul oferit de familie (pe ansamblu) ar fi solid şi statuat pe baze logice, manipulatorii n-ar avea şansa de a depăşi un anumit punct critic, punct de la care se poate coagula în rîndul electoratului, numărul necesar pentru a se atinge scopul propus.

Alegerile din 9 decembrie dovedesc acest lucru: în definitiv, din 2007 (de la prima suspendare a preşedintelui) şi pînă acum, numărul celor care au căzut în capcana Antenei 3 şi a iRealităţii a rămas constant, destul de scăzut: circa 20 % din electorat adică numai circa 4 milioane de electori – din 18 milioane – au creditat USL.

Pericolul cel mai mare îl constituie lehamitea! 60 % dintre românii cu drept de vot au stat acasă, preferînd să-şi lase soarta în mîna celor care votează şi mai ales, a celor care votează din ranchiună, nu din convingere.

Nu degeaba a inventat poporul celebra zicală: dă-i Doamne românului, mintea cea de pe urmă! 🙂

– – –

De citit un articol excelent AICI

Read Full Post »

Primisem în ajun un telefon sec: a murit Paula. Telefonul venea din zona Botoşani, locul de baştină al soţiei mele. Paula a fost mama sa, soacra mea… Am petrecut ajunul Crăciunului înlăcrimaţi. N-am avut eu o relaţie optimă cu Paula dar, moartea impresionează pe oricine. Mai ales cînd moartea seceră un membru al familiei.

Dimineaţă, pe 25 decembrie am plecat de acasă amîntrei, Robert, eu şi Silvia. Mai întîi, am avut de făcut două drumuri; primul drum l-am făcut către sora mea, căreia i l-am încredinţat pe Robert, fiul nostru. Al doilea drum a trebuit să-l facem undeva către o zonă centrală din Bucureşti, de unde „am făcut rost” de bani; (ne-am împrumutat de o sumă de bani necesară drumului pînă la Botoşani şi pentru formalităţile de înmormîntare. Nu aveam bani lichizi în casă care să poată acoperi aceste cheltuieli).

Oraşul fierbea. Peste tot se auzea focuri intense de armă. Nu era de glumă: moartea pîndea peste tot!

„Teroriştii” erau pretutindeni iar noile autorităţi (FSN), instituiseră puncte de control unde toţi trecătorii cu sau fără treabă, erau controlaţi în amănunţime, inclusiv corporal. Umilinţe peste umilinţe. Îşi mai aduce aminte cineva că, atunci umilinţa era la ordinea zilei? Nu cred.

Am ajuns la Gara de Nord. Alte controale, alte umilinţe. Grobianism deşănţat. Am cumpărat bilete pentru Botoşani şi după multe amînări, un tren a fost tras la peron cu destinaţia Botoşani. Ne-am urcat şi noi. Între timp, ne-am consumat (de foame) prînzul de Crăciun: nişte chestii insipide cumpărate în gară.

Nebunia „terorismului” atinsese cote halucinante; inclusiv trenul cu care călătoream noi, la un moment dat, a fost supus unui control. Echipa de control era formată dintr-un tînăr locotenent de armată şi dintr-un „puţoi” civil de vreo 16, maxim 17 ani. Mde; aceştia erau revoluţionarii, sau măcar o parte dintre ei. Cînd a venit rîndul nostru la control, nu ştiu ce nu i-a plăcut tînărului puţoi la mutra mea; şi a îndreptat puşca mitralieră AKM către mine.

Nu m-am pierdut cu firea şi m-am adresat locotenentului: merg la Botoşani să-mi îngrop soacra; încă nu ştiu din ce motive a murit soacra mea;  dacă puştiul acesta mă va împuşca, vă rog pe dumneavoastră să mergeţi acolo şi să faceţi ceea ce mă împiedicaţi pe mine, să fac. Şi i-am întins teancul de bancnote împreună cu adresa pe care avusesem inspiraţia (îngerul meu păzitor) să o scriu pe o banală bucată de hîrtie. La un semn discret al locotenentului acela – deie-i Domnul multă sănătate pentru discernămînt -, puştiul a coborît arma şi am fost lăsaţi în pace.

Sigur că trenul avea viteza melcului în vacanţă dar, nu mai conta; tot felul de zvonuri irumpeau din cînd în cînd în tren; ce să mai crezi în tot noianul acela de informaţii contradictorii? Cert este că atunci cînd am ajuns pe la Adjud, cred, a fost anunţată execuţia cuplului ceauşescu; de acolo am încercat să iau legătura telefonic, cu neamurile mele din Bucureşti; a fost imposibil. M-am bucurat – necreştineşte – dar, nu-mi venea să cred.

Am ajuns după vreo 17 ore la Botoşani şi familia noastră de acolo, ne-a pus la curent cu cele întîmplate în decursul călătoriei noastre. Predominau prostiile vehiculate de Europa Liberă : 60 de mii de morţi la Timişoara, etc. Hm.

Nu-mi amintesc decît că după înmormîntarea cît a fost posibil de creştinească a Paulei, am plecat înapoi, la Bucureşti; despre această călătorie, amintirea mea este vidă.

Îmi amintesc totuşi, cum am petrecut Revelionul acelui an dar, despre asta, probabil, voi spune mai mult, în altă postare. 🙂

– – –

Ce părere aveţi despre execuţia cuplului ceauşist?

Read Full Post »

Crăciunul sau Naşterea Domnului Iisus Hristos si este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 6 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Crăciunul face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.

Citeşte mai departe pe blogul lui Teofil,  AICI.

Crăciun fericit!

Sănătate, prosperitate şi pace sufletească vă urez cu drag, tuturor!

Read Full Post »

Fragment din Decalog pentru Mileniul III

Dumnezeu s-a întrupat ca să lumineze viaţa umană, ba chiar ca să fie semnificaţia ei. Acest lucru trebuie crezut cu convingere profundă şi cu bucurie; trebuie trăit cu statornicie şi coerenţă; trebuie vestit şi mărturisit, în ciuda frămîntărilor vremii şi a ideologiilor opuse, aproape întotdeauna insinuante şi îngrijorătoare.

În ce fel este Iisus semnificaţia existenţei omului? El însuşi lămureşte, cu mîngîietoare claritate: „Tatăl Meu vă dă adevărata Pîine din cer. Căci Pîinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii (…). Eu sînt Pîinea vieţii; cel care vine la mine nu va flămînzi şi cel care crede în mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6, 32-35). Iisus vorbeşte simbolic, referindu-se la marea minune a manei dată de Dumnezeu poporului evreu la trecerea prin pustiu. E clar că Iisus nu înlătură grija normală şi căutarea hranei zilnice şi a tot ceea ce poate face viaţa omului mai avansată, mai evoluată, mai împlinită. Dar viaţa trece inevitabil. Iisus arată că adevărata semnificaţie a existenţei noastre pămînteşti se află în veşnicie şi că întreaga istorie umană, cu dramele şi bucuriile ei, trebuie văzută în perspectiva veşniciei.

Şi noi, ca şi poporul lui Israel, trăim pe pămînt experienţa Exodului: „pămîntul făgăduinţei” este cerul.

Dumnezeu, care nu l-a părăsit pe poporul său în pustiu, nu-l părăseşte nici pe om în pelerinajul său pe pămînt. I-a dat o „pîine”, în stare să-l susţină pe drum: „pîinea” este Hristos. El este, înainte de toate, hrana sufletului, prin adevărul revelat şi apoi prin însăşi persoana sa, în Sacramentul Euharistiei.

Omul are nevoie de transcedenţă! Omul are nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în istoria zilnică! Numai astfel îşi poate afla sensul vieţii! Iar Iisus nu încetează să le spună tuturor: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa (Ioan14, 6); „Eu sînt Lumina lumii; cel care mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12); „Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina!” (Matei 11, 28).

Ioan Paul al II-lea – PLANUL LUI DUMNEZEU, Editura Enciclopedică, 1999

Read Full Post »

Older Posts »