Într-o carte foarte veche a Orianei Fallaci – Dacă soarele moare – autoarea povesteşte cu umor o întîmplare tulburătoare. Un prelat, întrebat fiind dacă fiinţele extraterestre găsite după asidui căutări (ale oamenilor), ar trebui să fie mîntuite sau ar fi fost deja mîntuite, prelatul a răspuns: „pe toţi dracii, asta da, întrebare!”.
Pus în faţa acestei teme formidabile, de draga tuşa Vero, la tema psi-lunelilor, exclam şi eu: pfuai, asta da, TEMĂ!
Intru direct şi poate prea abrupt în subiect, întrebîndu-mă: ce naiba vrea să fie, un ocean al gîndurilor? Cum se formează un ocean al gîndurilor? Se formează din mici pîrîiaşe ale gîndurilor a mai mulţi oameni, sau este expresia largă a ideilor unui singur om de excepţie. HM? Nu ştiu…
Reintru în subiectul propus, referindu-mă la unele gînduri care mă străbat pe mine, uneori. Gînduri care mă macină. Gînduri provenite eventual, din idei disparate. Gînduri care nu-mi dau pace. Gînduri fugare. Gînduri peste care am trecut uneori, cu prea multă nonşalanţă. Gînduri la care revin. Gînduri la care nu mai revin. Gînduri dezvoltate din substanţa incertă a unor idei niciodată duse pînă la capăt. Gînduri despre care afirm că nu pot da substanţa certă, unui ocean al gîndurilor mele fără rest.
Cert mi se pare mie că, noi cu toţii suntem cufundaţi într-un ocean de aporie; ocean al gîndurilor noastre actuale: incertitudinea ca certitudine a faptului că totuşi, soarele moare. S-au mai cufundat în oceane ale gîndurilor,
dordefemeie . Angela . vavaly .
almanahe . Carmen . scorpio . cammely
carmen pricop . Mitzaa Biciclista .
[…] Călimări cu stări: psi©, dor, tineriu […]
Si totusi… extraterestrii ar trebui mantuiti?
Probabil că dacă da, ar trebui să fie mîntuiţi în legea lor, nu în legea noastră, aşa cum au fost „mîntuite” şi alte civilizaţii.
Mie îmi place ideea asta a existenței extratereștrilor. În fond, așa cum existăm noi, există și ei, nu? Dar mai ales, mă bucură faptul că nu suntem singuri în universul fără margini bănuite. Cât despre soare….oare va naște altul?
Şi mie îmi place ideea extratereştrilor. Problema e: cum ajungem la ei?
http://www.justi.go.ro/
Cît despre soarele nostru, mai are vreooo 14 miliarde de ani trăit şi, da, sigur că se va naşte altul. Zilnic mor şi se nasc alţi sori. 🙂
Dragă Tibi, oare soarele speranței noastre nu a murit deja ?
Sau este doar acoperit de umbrele extratereștrilor nemântuiți ?
Nu Carmen, nu a murit. Mai degrabă murim noi de gît cu uslinărimea.
Nu ştiu cu extratereştrii dar, ştiu eu cîţiva de pe acest pământ pe care i-aş mîntui cu mîna mea.
Intamplarea face ca eu tocmai sa am pe noptiera o carte a unuia din liderii spirituali ai zilelor noastre (cel putin asa spun statisticile, dansul e prea modest sa o recunoasca). Asadar nenea asta, adica domnul doctor Wayne W. Dayer afirma urmatoarele: ” …unui adult ii trec prin minte aproximativ 60.000 de ganduri diferite intr-un interval de 24 de ore. Si mai surprinzator este ca avem si astazi acealeasi 60000 de ganduri pe care le-am avut si ieri si pe care le vom avea si maine”.
Citind cartea am inteles ca adevarata provocare este sa incepem sa schimbam cursul acestor mii de ganduri, felul lor, tiparul dupa care s-au format in ani si ani de obisnuinta. Cred ca astfel oceanul gandurilor noastre incepe sa fie mai lin, mai putin tulburator.
Cred că am văzut un film cu distinsul nene dar, pe mine nu m-a prea convins…
[…] au scris: psi, dordefemeie, almanahe, carmen pricop, Angela, Dictatura Justitiei, Mitzaa Biciclista, vavaly, tiberiu […]
suntem ceea ce gândim, tibi. unii un râu, unii un lac, unii câte un ocean… suntem suma gândurilor noastre.
nu psi drag, nu.
suntem suma faptelor noastre.
gîndul fără făptuire, este visare deşartă.
Dar făptuirea naşte alt gând, şi din acel gând se desprinde altă făptuire. Suntem, mai degrabă, propriul nostru cerc. Strâmt. Nepieritor şi rece.
păi ciclul complet ar fi: gestul fără gîndeală la început cînd suntem sugari, apoi impetuozitate tinerească, apoi gîndeală urmată de gest mai tîrliu, şi la unii dintre noi, se ajunge iar, la gest fără gîndeală la adînci bătrîneţi. 😛
[…] în care au scris deja: dor, almanahe, carmen, angela, carmen, mitzaa, vavaly, scorpio, tibi, cammely. mulţumesc […]
Suntem suma mai intai a gandurilor si apoi a faptelor noastre. Ca asta este ordinea cronologica. Intai gandim, apoi infaptuim… sau nu 🙂
He he. Ai vrea tu.
Nu ţi s-a întîmplat niciodată ca mai întîi să faci şi apoi să te întrebi de ce-ai făcut-o? 🙂
ba da, dar asta nu inseamna ca nu am gandit… ci ca am gandit prost 🙂
Ba nu. Înseamnă că te-ai lăsat dusă de val, fără să te mai gîndeşti. 🙂
Ei, nu! Ba bine că da!!!! Amețită-s de atâtea sume a gâdurilor, faptelor, vorbelor și alegerilor pe care le facem. Asta suntem. Da…asta suntem și nu mă mai păcălesc că suntem praf de stele…Nu, nu..
Nu, nu suntem praf de stele ci, purtători de mesaj divin.
Numai că, nu toţi vor să asume acest dar minunat.
Chestie de liber arbitru.
[…] și Almanahe, Carmen Pricop, Angela, Dictatura Justitiei, Mitzaa Biciclista, Vavaly, Scorpio, Tibi, […]