Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 decembrie 2012

Scurt fragment din Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste / Andrei Pleşu / Humanitas / 2012:

De ce le vorbeşti în parabole?

Pentru a transmite ce avea de transmis, Iisus a ales ca mod de expunere vorbirea în parabole. Asta înseamnă că parabola I s-a părut, structural, în perfect acord cu El Însuşi, cu substanţa a ceea ce voia să transmită şi cu nivelul de receptivitate al ascultătorilor. Cu alte cuvinte, date fiind contextul în care vorbea, auditoriul vizat şi misiunea pe care o avea de îndeplinit, parabola I s-a părut drept procedeul optim. De altfel, prin tot ce face şi prin tot ce spune, Iisus însuşi e, s-a spus, o „parabolă în act”. Iar întrucît tema predilectă a discursului Său este Împărăţia lui Dumnezeu, aşadar un domeniu care „nu e din lumea aceasta”, mesajul hristic nu putea fi, cel puţin într-o primă etapă a propovăduirii Sale, decît aluziv, încifrat, indirect.

Lucrurile par clare. Şi totuşi, în toate Evangheliile sinoptice, vine un moment în care ucenicii se arată nedumeriţi de decizia lui Iisus de a vorbi în parabole (cf. Matei 13,40; Marcu 4,10 şi într-o formă atenuată cu referire la o singură parabolă, Luca 8,10). Întrebarea ucenicilor („De ce le vorbeşti în parabole?”) e oarecum neaşteptată într-o ambianţă, cea iudaică, în care orice învăţător recurgea în mod curent la acest procedeu didactic. Iisus se înscria, folosindu-se de parabole, într-o solidă tradiţie locală care, de altfel, a continuat să funcţioneze pînă tîrziu, în plină modernitate. Traducătorii Septuagintei hotărîseră să redea prin „parabolă” un termen iudaic (maşal, pl. meşalim), bogat ilustrat în textele vetero-testamentare şi în lumea semitică în general. Nu intrăm, acum, în problematica amplă a raporturilor dintre parabolele Vechiului Testament, cele rabinice şi cele ale Noului Testament. Fapt este că întrebarea cu privire la rostul parabolelor în discursul sapienţial al lui Iisus ar avea sens mai degrabă într-un mediu neevreiesc, nefamiliarizat cu deprinderile pedagogice ale evreităţii. De unde şi presupunerea unor exegeţi că, în pasajele amintite, avem de-a face fie cu programul „universalist” al evangheliştilor, fie cu pasaje adăugate, lămuritor, de Biserica timpurie.

– – –

Sper că v-am deşteptat interesul pentru această carte fabuloasă. Dacă încă nu aţi primit nici-un cadou de Sărbători, este vremea să vă faceţi cadou această bijuterie. Nu doar că multe pasaje care par obscure în Noul Testament sunt desluşite strălucit în această carte dar, şi pasaje mai greu accesibile din Vechiul Testament par acum, după lectura cărţii, de o limpezime uimitoare. De asemenea,  mai inaintăm măcar cîţiva paşi în direcţia culturii şi tradiţiei iudaice iar pentru cei care doresc  aprofundarea acestui imens domeniu, o vastă bibliografie le este pusă cu generozitate, la îndemînă. Ca şi celelalte cărţi ale domnului Pleşu, şi aceasta se citeşte cu viu interes şi fără pic de efort deşi, această lucrare poate sta alături de orice lucrare academică, prin migala cu care sunt explorate şi comparate pasaje diverse din VT, din NT, din Septuaginta. Nu mai puţin de trei ani de zile a cheltuit autorul pentru a duce la bun sfîrşit această carte. Textul este îndelung cizelat şi nu abuzează de termeni bisericeşti sau teologici, termeni mai puţin accesibili publicului larg. O carte necesară şi de neocolit!

Read Full Post »

Ponta II

Cum era de prevăzut, guvernul Ponta II se va instala imediat ce vor fi îndeplinite cerinţele de ordin constituţional. Personal, nu-mi pun mari speranţe în performanţele acestui guvern. Măcar să nu (se) mai înrăutăţească lucrurile, şi tot ar fi ceva. Dacă pe plan intern lucrurile par să se fi limpezit măcar pentru o vreme, pe plan extern imaginea României tot ferfeniţă este. Dacă după repetatele apeluri la democraţie venite din partea tuturor marilor puteri ale lumii, (cu excepţia Rusiei, desigur), clasa politică românească nu va pricepe că derapajele de la democraţie nu aduc decît izolare şi regres economic, va însemna că scăparea din ghearele justiţiei a cîtorva zeci de penali atîrnă mai mult decît soarta populaţiei; în acest caz, sper ca toţi votanţii usl să se felicite călduros pentru reuşita de a instala la conducerea ţării, cel mai umflat Parlament din întreaga noastră istorie şi un Guvern în care penalii, sunt apăraţi cu străşnicie de însuşi Prim Ministrul desemnat, el însuşi un hoţ cu ştaif: plagiator dovedit. Iar tuturor celor care în vară au negat existenţa unei tentative de lovitură de stat, fie ea lovitura aceasta şi parlamentară, le recomand Raportul Comisiei de la Veneţia, raport care a găsit usl vinovat de toate capetele de acuzare. Pînă una alta, poporul a votat şi suveran cum e, a ales să fie de fapt, subvaran. Dragă compatriotule, aşa ţi-ai aşternut, aşa vei dormi. Sper ca în timpul somnului să te mai scuture măcar cîteva coşmare, poate-poate te vei reîntoarce la îndemnul lui Andrei Mureşanu: Deşteaptă-te române!

De citit şi de reflectat !

Read Full Post »

Tiberiuorasanu's Blog

Dacă tot a fost amintit de Italo Calvino în cartea sa (Dacăîntr-o noapte de iarnă un calator), Athanasius Kircher, ca ” inventator al teatrului polidictic” poate n-ar strica, să spunem cîteva cuvinte despre acest savant, comparat deseori cu Leonardo da Vinci. Pentru doritori, sunt disponibile pe Wikipedia o lungă listă cu lucrările sale, şi cîteva date sumare despre viaţa sa; din care eu reţin că, eclipsat fiind de apariţia raţionalismului prin Descartea, a fost repus în drepturi de-abia la sfirşitul secolului douăzeci, ca fiind ultimul renascentist. În cartea sa, Memoria vegetală (despre care am două postări şi un fragment – despre cartile cu insule –) , Umberto Eco punctează cî

Vezi articolul original 504 cuvinte mai mult

Read Full Post »

Revista presei la Politeia

Copacul din pădure

Nu voi jeli cu lacrimi de sânge faptul că UDMR nu va face parte din guvernul Ponta II. Lăcomia baronilor locali ai PSD și presiunea aliaților lui Crin Antonescu (mă refer în special la Dan Voiculescu) au acționat ca o justiție divină, trimițând UDMR-ul în opoziție. O opoziție necesară pentru ca Uniunea să își clarifice propriile probleme interne, respectiv veșnica dorință de a face parte dintr-o coaliție majoritară, permanenta înclinare către trădare a aliaților în speranța că asfel se va pune bine cu noii câștigători ai alegerilor.

„Vom vota împotriva guvernului Ponta”, a anunțat președintele UDMR, domnul Kelemen Hunor. O declarație rizibilă dar care arată cât de jos a căzut o formațiune politică, o organizație care cândva era un exemplu de democrație internă și de viziune pro-europeană. Votul împotrivă al UDMR nu are nici un efect și se înscrie în aceeași impotență politică ce caracterizează actuala opoziție parlamentară.

Trimiterea Uniunii…

Vezi articolul original 522 de cuvinte mai mult

Read Full Post »