Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 decembrie 2012

Ca mai toată lumea, ascultam Europa Liberă. Post bruiat, sabotat, etc. Aveam casa plină de sîrme (pe post de antenă suplimentară) ataşate unui aparat de radio destul de performant pentru acele vremuri, pentru a putea asculta cu riscul de a fi eventual arestat, posturile de radio Europa Liberă şi mai rar, Vocea Americii. Am ascultat neîncrezător ştirile transmise începînd cu 16 decembrie, de la Timişoara.

Pe 17 decembrie, auzind că deja a curs sînge, am fost sigur că ceva se întîmplă; ceva care părea ireversibil: căderea ultimului bastion euro-estic al lagărului socialist patronat de URSS. Celelalte bastioane euro-estice căzuseră rînd pe rînd, culminînd cu dărîmarea zidului Berlinului…

Au urmat cîteva zile halucinant tensionate, zile în care oraşul în care trăiam şi trăiesc, Bucureşti,  a fost invadat de patrule formate din cîte şase indivizi, o mixtură între gărzile patriotice (vi le mai amintiţi? erau comandate de colonelul Pîrcălăbescu, cel care avea de jucat un rol decisiv şi în moartea generalului Milea, şi în mineriada din 1990), şi din reprezentanţi ai armatei şi ai miliţiei. Am şi participat la o astfel de patrulă vrînd-nevrînd, ca reprezentant al unei facţiuni a gărzilor patriotice. Nu te întreba nimeni dacă vrei sau nu. Erai desemnat, mergeai unde ţi se indica. Alternativa fiind darea afară din serviciu, fără perspectiva intrării în şomaj. În acele vremuri, nu aveai serviciu , erai considerat parazit şi pedepsit inclusiv cu închisoarea. Pare incredibil? Ei bine, nu este incredibil ci, adevărul adevărat. În fine…

Interesant este că şeful acelei patrule, mi-a spus la un moment dat, că pot merge acasă. Nu m-am repezit să-l contrazic; am luat un taxi şi dus am fost, fără să mă întreb ce soi de generozitate îl apucase. Nu era nici-un soi de generozitate; pur şi simplu armata şi miliţia aveau de executat ordine la care civilii din „gărzile patriotice” nu aveau de ce să asiste.

Sigur pe el, Ceauşescu a plecat în Iran. La cîrma ţării, a rămas soţia „cîrmaciului”, Elena Ceauşescu. La ordinele sale primii 40 de oameni împuşcaţi în Timişoara au fost transportaţi la Bucureşti, cremaţi şi aruncaţi la canal ca nişte gunoaie oarecare. Pentru această faptă, au fost pedepsiţi cîţiva „acari păun”…

A venit şi ziua de 22 decembrie. Lucram pe atunci, în apropierea pieţii Victoria. Cînd am auzit la radio, succesiunea evenimentelor, respectiv moartea generalului Milea şi mai ales fuga cu elicopterul de pe acoperişul CC al PCR al cuplului dictatorial, am dat o fugă pînă în Piaţa Victoria; ce-am văzut acolo, respectiv tancuri, taburi şi trupe ale armatei, m-a convins că începuse o dispută sîngeroasă între potentaţii zilei. Nu mai era de mult un secret că între Partidul Comunist, Securitate, şi o parte a Armatei, erau lupte intestine pentru putere. Lupta între adepţii „Glasnostului” lui Gorbaciov pe de o parte, şi adepţii stalinismului dur al fidelilor  lui Ceauşescu, dăduse în clocot.

Am fugit acasă, mi-am luat băiatul de la grădiniţă şi am încercat să dau de urma soţiei mele, la telefon. N-am reuşit. Abia seara, cînd a venit acasă, Silvia mi-a spus radiind de fericire că se plimbase prin oraş, căţărată pe un tanc. Acum ştie că eroismul de care a dat dovadă atunci, a fost la fel de inutil ca şi moartea celor peste o mie de oameni sacrificaţi pe altarul unei minciuni înfiorătoare: lepădarea de comunism, de bolşevism, de orice astfel de „ism”.

– – –

Îmi amintesc că licean fiind (prin 1970), am fost în vizită la un coleg. Tatăl său, instrumentist la Filarmonică, membru de partid de rang inferior, ne-a spus după îndelungi ezitări: nu aşa chiteam noi că va fi…

La 23 de ani de la loviluţia (NC Munteanu dixit) din decembrie 1989, nu pot decît să repet spusele domniei sale: nu aşa credeau românii că va fi…

nb. după cum au votat în  9 decembrie ac, românilor pare să le priască uitarea; amnezia. Sau mai ştii? Poate că românii nu fac decît să valorifice zicala aceea populară: fă-te frate cu dracul, pînă treci puntea. Nu contează că puntea nu este niciodată trecută; nu contează nici măcar că odată înfrăţit cu dracul, nu te mai dezînfrăţeşti de aghiuţă, în veci.

Read Full Post »

Parlament avem? Avem = 588 de aleşi, tot unul şi unul.

Guvern avem? Avem. Aseară a depus jurămîntul în faţa preşedintelui Băsescu.  Iată componenţa sa:

Ministrul delegat pentru Dialog Social, Doina Adriana Pană

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă

Ministrul delegat pentru Întreprinderi mici şi mijlocii, Mediu de afaceri şi Turism, Maria Grapini

Ministrul delegat pentru Proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine, Dan Coman Şova

Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Ana Varga,

Ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea,

Ministrul Tineretului şi Sportului, Nicolae Bănicioiu

Ministrul Culturii şi Cultelor, Daniel Constantin Barbu

Ministrul Transporturi, Relu Fenechiu

Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul Muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Mariana Câmpeanu

Ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie

Ministrul Sănătăţii, Eugen Gheorghe Nicolicea

Ministrul pentru Societatea Informaţională, Dan Nica

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian

Ministrul Mediului şi schimbărilor climatice,Rovana Plumb

Ministrul Justiţiei, Mona Maria Pivniceru

Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa

Ministrul Afacerilor Interne, Radu Stroe

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării rurale, Daniel Constantin

Viceprim-ministrul Gabriel Oprea 

Vicepremierul şi ministrul Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu

Vicepremierul şi ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Liviu Nicolae Dragnea

Premier Victor Ponta

– – –

Evenimentele din 22 Decembrie 1989 sunt reamintite AICI.

Dacă doriţi să rememoraţi principalele evenimente ale anului, citiţi AICI.

Şi o gogoşică gustoasă AICI.

Lectură plăcută!

Read Full Post »

Glafire

 Sub acest titlu,  Cristian Bădiliţă, adună într-un volum publicat la Polirom, „nouă studii biblice şi patristice”, şi anume:

1 Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii şi retur

2 Iuda Iscariotul între damnare şi mîntuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei

3 Păcatul împotriva Duhului Sfant: incursiune biblică şi patristică

4 Ce pierdem ignorind literatura apocrifă?

5 Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos

6 Mitul îngerilor căzuţi

7 Traducerea Septuagintei în româneşte

8 Dumitru Stăniloae, afinitatile şi idiosincraziile sale patristice

9 Teologie şi patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, cînd nu mai avea şaptesprezece ani.

„Volumul de faţă (spune Cristian Bădiliţă) este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică şi patristică de-a lungul mai multor ani de zile, îndiferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „reţeta absolută”, aş putea spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică şi perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectaţi direct la „bateria” Sfîntului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanţă”. Personal, îni asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanţi” rămîn îngerii şi sfinţii. Mă gîndeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat “Portretul unui ortodox fără barbă şi sutană”, dar am renunţat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic şi ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernămîntul, inteligenţa, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicaţie se dovedeşte sterilă în faţa ideologieişi a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuşi, altfel nu şi-ar avea rostul”.

– – –

Nu mă pot aventura să comentez această carte altfel decît mărturisindu-vă că multe locuri care par obscure în Sfintele Scripturi, devin mult mai limpezi citind această carte. Cristian Bădiliţă este o persoană avizată, iar cei care vor să ştie ceva mai multe despre domnia sa, pot citi AICI cite ceva.

Cred că este important să aflăm de ce Maria Magdaleana (nu Magdalena), o figură centrală în Evanghelii a fost relativ marginalizată în literatura şi practica liturgică, iar în conştiinţa vulgului a fost imaginată de la postura de prostituată pînă la aceea conferită de Dan Brown şi anume de soţie a lui Iisus.

La fel de importantă este şi justa situare a lui Iuda; toată lumea asociază numele său cu infama trădare; cu vînzarea de Dumnezeu. Nu este tocmai aşa, ne demonstrează Cristian Bădiliţă. Dacă aşa ar sta lucrurile, und ear mai fi atotputernicia lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu? Ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat!

Se ştie (sau nu) că în afară de Sfintele Scripturi acceptate de canon, există o vastă literatură care în mod nemeritat a fost (şi este) considerată apocrifă. Preoţii au regulile lor, teologii au liber la cercetare, credincioşii sau ateii au dreptul de a fi informaţi şi de a decide singuri.

Tot atît de important este să aflăm cît mai exact care este sensul şi semnificaţia Apocalipsei, fie şi pentru a risipi odată pentru totdeauna viziunea holiwoodiană asupra sa.

Şi nu în ultimul rind, trebuie amintit că sub coordonarea lui Cristian Bădiliţă a fost dusă la bun afîrşit, traducerea în limba română a Septuagintei.

– – –

*”glafirele” sunt lucrări făcute cu migală şi răbdare, „incrustări” rafinate în metal sau piatră. Atunci cînd materia primă a artizanului este Sfînta Scriptură, „glafirele” devin incrustaţii în însăşi trupul Civîntului divin, mărturisiri de credinţă „tăiate” în fila de hîrtie cu instrumentele oferite de fiecare epocă în parte.

Read Full Post »