La mulţi ani! Şi bine v-am regăsit. Nu ştiu cum aţi petrecut voi dar noi, Revelion inedit am vrut, Revelion inedit am avut. 🙂 Abia întorşi de la Kutna Hora (un oraş despre care voi povesti ulterior) am găsit în cameră un bilet care ne anunţa ceremonios că suntem aşteptaţi pentru cina festivă de Revelion la ora 19 şi că avem reţinută masa nr. cutare. Nu-i prea devreme? O fi, n-o fi, ne-am conformat, ne-am pus la ţol semi-festiv (dacă ar fi fost cazul, avea Silvia şi o rochie de rupt gura tîrgului 🙂 ) şi am coborît la sala de mese.
Pustiu de să nu-ţi vină să crezi că era totuşi, ajunul Revelionului. Ei şi? Fiecare face numai ce vrea în seara de Revelion. Aşa şi noi. Am ciocnit fuguţa paharul de şampanie de la început, apoi am aşteptat bucatele; starter: Duck gelantine with beetroot sauce; soup: Strong beef broth softened egg yolk; main course: Rump steak with grilled rosemary potatoes and cherry sauce, asortat cu Pinot Noir 2010, selection of grapes; dessert: Fried pear in cognac batter with coriander caramel + Caramel Latte macchiato. Astea erau incluse. La liber, fiecare putea să mai comande cît şi ce dorea pe punga proprie. Buuuuun.
Cum atmosfera numai de sărbătoare nu era, am păpat cîte ceva din bucate, am schimbat cîteva vorbe cu vecinii, am căscat a plictiseală (nu muzică, nu dans, nu nimic-nimic-nimic) şi deşi nu ne dădea nimeni afară, auzind chiuiala de pe străzi am zis: hai frate să vedem şi noi care va să zică, ce-o fi acela un boschetalion. 🙂 Şi am văzut: kilometri întregi de străzi frumos luminate, pline ochi cu tot felul de oameni care se veseleau, mîncau cîrnaţi şi tot ce mai ofereau tarabagii, beau direct din sticle fiecare ce avea şi rîdeau fericiţi cu gura pînă la urechi. Pe marginea străzilor, cei care aveau ceva mai multe parale sau norocul de a mai găsi loc liber pe la mesele de la restaurantele de tot soiul, sorbeau alene din pahare sau mestecau şi ei vîrtos, ce aveau prin farfurii.
Singura deosebire faţă de seara trecută, erau artificiile şi atîta tot. Artificii care au culminat cu un adevărat concert de lumină, tunet şi culoare, exact la miezul nopţii cînd toată lumea se pupa cu toată lumea şi se veselea de numa numa. 🙂
Care va să zică ăsta-i boschetalionul? Bon. Trecut la răboj. Primul şi ultimul din viaţa noastră, tocmai s-a încheiat. Se spune că-i bine să gîndeşti temeinic ce-ţi doreşti. Revelion inedit am vrut, Revelion inedit am avut! Şi totuşi, a avut şi acest soi de Revelion farmecul său numai că eu nu-mi mai doresc aşa ceva, fie acest fel de petrecere de an nou, chiar şi în minunatul oraş Praga, oraş mirific despre care voi mai povesti.
La mulţi ani! 🙂
La Multi Ani, Tibi 🙂
Sa va fie un an bun si plin de intamplari frumoase 🙂
Multu mult, dragă Mi, asemenea. 🙂
La multi ani, Tibi! Bine-ai revenit! 🙂 Parca tot mai frumos e acasa, ori nu? Interesant Revelion ati avut. A fost experienta. Se putea si mai rau. Oricum, tot a fost bine ca ati facut o plimbare in afara si ati mai schimbat putin atmosfera.
LMA, Gabriela! 🙂
Tot am văzut pe la tele cum arată pe dinafară un boschetalion.
Văzut pe dinăuntru, am zis: nu-i de mine să văd toţi beţivii răcnind iar pe unii vomitînd.
Noah, deja mi-ai facut o imagine foarte sugestiva. Chiar nu sunt curioasa deloc de un astfel de eveniment. 🙂 Dar tot a fost ceva bun in asta. Am vazut ca ai intrat pe blog foarte matinal, pe la ora 5, cred. Asta arata ca ti-a fost dor ne noi. Nicaieri nu e mai bine ca acasa!
Chiar mi-a fost dor de voi!
Am avut internet la hotel dar, aşa proastă legătură nu era nici măcar în urmă cu zece ani în Ro. Am multe de povestit, mai mult bune decît rele.
La mulţi ani, Tineriu!
LMA, Olimpia!
La multi ani si la buna revenire! Bag seama ca nu e mare diferenta intre petrecutul revelionului la noi in provincie si cel din marile capitale. Oare asa sa fie? Anul asta am haladuit si noi pe strazi vreo ora si ceva, atat am rezistat, n am mai asteptat miezul noptii pe acolo in frig. Dar eu tin minte ca in anul 2000 am petrecut cu adevarat revelionul, mare parte din el, pe faleza Dunarii cu aproape toata populatia orasului. A fost fascinant. Si apropo, si atunci se astepta sfarsitul lumii, de aceea iesisera toti pe afara. Parca era entuziasmul mai mare…sau eram noi mai tineri… Asteptam si povestirile frumoase despre Praga :).
Poate că am îmbătrînit şi nu mai gust noul dar mie, tot o petrecere clasică îmi surîde. Plimbare pe oriunde vrei, poţi să o faci oricînd. De ce să extragem din cele cîteva SĂRBĂTORI pe care le avem esenţa lor şi să le banalizăm? Ce urmează Paşte şi Crăciun sforăind şi ziua onomastică ştearsă din calendar?
– – –
Mă voi strădui să relatez pe cît posibil, tot ce-am văzut şi trăit, acolo. 🙂
Fuseşi pe-aproape cu prevestirea de mai sus: la 23:30 m-a plesnit un somn de numa’, aşa că am băgat cornu-n pernă şi am dormit un an de zile! 😆 Sigur, m-au trezit pocniturile de afară pentru cîteva clipe, dar nu m-am sinchisit să ies să-mi reamintesc de mirosul de praf de puşcă şi sulf. Dacă la asta se reduce Revelionul, atunci da, poate ar fi mai bine să fie şters din calendar laolaltă cu toate celelalte sărbători şi să facem în aşa fel încît fiecare zi din an să ne fie suficient de bună încît să nu mai stăm cu sufletul la gură aşteptînd o zi anume care să ne dezamăgească profund.
Ei da, eu şi ideile mele… Nu da importanţă, visez. Partea bună e că aţi reuşit să ajungeţi înapoi acasă întregi (şi, sper, cu toate bunurile în posesie).
S-auzim poveştile, dară! La mulţi ani! 🙂
Fiecare are dreptul la opinie personală şi n-o să fiu tocmai eu, cel care se opune. 🙂
Am început să transcriu în Word ce-am mîzgălit pe agendă, descarc pozele şi clipurile, mai umblu printre amintiri şi încep să depăn povestea… 🙂
La mulţi ani cu bucurie şi cu sănătate că-i mai bună decît toate!
Perfect! După ce se încheie vizita ce mi s-a anunţat, curăţ ochelarii, îmi torn un ultim păhărel de pălincă şi aştept clopoţelul de intrare. Să ai spor şi într-adevăr, sănătate, că-i number one pe lista de priorităţi! 😉
Eu mai aştept cu primul păhărel pînă la ora 18, cel puţin.
Întotdeauna am aşteptat. 🙂 Dar, hai noroc! 🙂
Undeva, în lume, sînt deja orele 18 trecute fix. Aşa că… hai noroc! 😆
Ai dreptate! 😆 Hai noroc!
Bine ca ati revenit! La multi ani!
Ceea ce povestesti tu este confirmarea faptului ca familia si prietenii dispar in epoca moderna!
Lumea este din ce in ce mai distanta si prefera anonimatul, lipsa de obligatii si un soi de izolare ce decurge din acestea…
Amintiri legate de revelioane de pomina ca in Romanaia comunista e greu sa mai aibe cei care nu au trait atunci! Nici chiar tinerii de azi nu mai petrec ca noi insa pe atunci faceam si noi ce puteam sa uitam ca traiam ca niste mancurti!
Dupa cum vezi mancurtul roman… a supravietuit!
Un an frumos in care sa aveti sanatate.
Servus Cita, şi bine te-am regăsit.
Din păcate ai dreptate: mancurtul redivivus la scară mondială.
Sincer, chiar n-am priceput de ce se bucurau chiar aşa de tare de acele artificii, înecîndu-se cu praful de puşcă şi cu fum?
Eu măcar luasem o cină cumsecade, dar ei?
Multă bucurie în acest an, Cita dragă! 🙂
Multumesc, si tie, Tibi! Urari de bine sotiei si familiei tale de peste mari si tari!
La multi ani, Tibi, si bine te-am regasit. Noi am avut un inedit – si special – revelion in doi, primul din viata noastra (si suntem impreuna de vreo 21 de ani).
La mulţi ani, Simona!
Aşa Revelion am avut şi noi, anul trecut dar, nu ne-a durut prea tare 🙂 , ştiindu-ne restul rudelor plecate afară, iar de „prieteni”, n-am avut chef. Noi avem deja 36 împreună şi probabil că vor mai fii astefel de Revelioane singulare. Măcar de-ar fi cît mai multe, în acest format din (noi) doi. 🙂
Tibi, La Multi Ani!
Am reusit sa intru si eu pe comentarii si sunt asa de fericita ca pot sa va spun un „La Multi Ani”.
Cu toata bucuria si gindurile bune, sa pornim in Noul An!
Cu drag.
La mulţi ani, dragă Odille!
Mă bucur tare mult că ai trecut pe la mine pe blog. 🙂
Anul care tocmai a început, sper să ne aducă mai multe bucurii deşi, semnele nu se arată a fi bune, deloc!
La multi ani,daca nu mi-ai regasit urarea la copac.Stiu ca ai fost plecat si tare-mi doresc sa aflu despre periplul tau turistic.Mereu a fost o revelatie pentru noi cititorii tai.. La multi ani,tie si doamnei tale deosebite,”tiberiusa”. 😆
Mulţumesc tare mult pentru urări, dragă Dora!
Ştii bine cine nu mă mai agreează la copac şi nu mai am nervi să mă mai lupt cu cecitatea. Eu trec totuşi pe la voi cu drag şi vă salut măcar din cînd în cînd. Cu excepţia ta şi a lui Mih, nimeni nu catadicseşte să comenteze ce spun eu aici aşa că, îmi văd de blogul meu şi bună pace. 🙂
Ţucu-te cu drag pe tine şi pe dragul tău, Mircea, un om deosebit!
Tiberiu, LMA cu sanatate, mai „boschetalistule” care iesti tu… 🙂 I love Prague! 🙂
Fie ca 2013 sa fie pozitiv, optimist, senin, plin de momente esentiale, pentru toti cei dragi tie/voua…
http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/01/01/1-ianuarie-2013-sa-aveti-un-an-plin-de-momente-esentiale/
Multu mult, Melanie! 🙂
Am mai trăit o experienţă ca să nu mor chiar prost de tot. 🙂
Am fost destul de sceptic după prima zi apoi, Praga m-a cucerit pe deplin…
Tibi… you mean „ignorant”?! 🙂 Am fost de 3 ori la Praga, înainte de ’90 si dupa, sigur voi ajunge si-a 4-a oara, desi prietenii cehi prefera sa-si petreaca vacantele-n Franta! 🙂
– – –
Ahoj! 🙂 Sanatate si numa’ bine!
La mulţi ani, Tibi!
La mulţi ani, Vero!
se pare că toţi te-am aşteptat în gară, curioşi de praga! 😀
la mulţi ani! oare ai văzut tu steluţele de gând bun trimise de pisică? luminau cerul la praga?
le-am văzut psi, mulţam fain. 🙂
bine te-am regăsit. ai făcut vre-un boschetalion pînă acum? :
eu sunt extrem de conservatoare când vine vorba de revelion: stau acasă! îmi place acest amestec de comod şi confortabil, departe de freamăt, zumzet, gălăgie inutilă. aştept de fapt prima zi a anului… , dimineaţa aceea târzie şi blândă, ca să scriu! 😉
ok, am înţeles, psi drag: să scrii.
noi am petrecut 36 de revelioane împreună din care mai puţin de zece n-au fost în familie. Care familie a cam început să nu mai fie…
ssst… nu mai spunem la nimeni… dar mi-am legat sufletul de o promisiune, la miezul nopţii: că am să termin manuscrisul în acest an.
de data aceasta nu mai amân, chiar de-o fi să tac pe blog pentru asta.
sssst. nu mai spunem. aştept să văd. 🙂
Hmmm…ce tot susotiti aici? ”Daca e tradare sa o stim si noi!” 🙂
Eh, aşa „trădare” să tot fie: psi definitivează o carte frumoasă. 🙂
Frumos! felicitari! Pai facem schimb de carti. Eu am scris deja peste 200 de pagini. Pana la vara o termin. Poate le lansam impreuna.
Iar eu voi fi prezent la ambele lansări, aşa cum am fost la draga Tuşa Vero. 🙂
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/06/01/tusa-vero/
[…] de circa o oră după care valea, către Praga că ne-aşteaptă revelionul despre care am relatat AICI. Chiar în centrul acestui orăşel simpatic, intrăm într-o pizzerie (n-avem vreme să căutăm […]
La mulți ani!!! 🙂
O experiență aproape identică am avut de Millenium, la Paris. Ne-am dorit să vedem cum e un Revelion pe Champs Elysees. Ei, colegii noștri, care stăteau acolo de vreo câțiva ani și ne invitaseră în capitala Franței, ar fi vrut, probabil, să stea la masă, ca tot omul normal, dar cum noi eram invitații lor, au fost politicoși și s-au arătat foarte entuziasmați de ideea mea. Am stat foarte piuțin la masă, după care am luat-o, frumușel, spre centru… Doar că ajunși la fața locului, am avut, probabil, cea mai dezamăgită mină de care sunt în stare, iar gazda noastră abia atunci a lăsat să-i scape o remarcă ironică: „Ei, cam ăsta e Revelionul în stradă: un haos notoriu și… adrenalină multă – da!. pentru că riști să-ți cadă în cap vreo sticlă de șampanie, pe care unii le aruncă în aer, după ce le golesc – un fel de manifestare a bucuriei extreme (pe care eu nu o simțeam, nu știu de ce 🙂 ), cu invariabila urare: „Bonne annee! Bonne Anneeee!” Și, cică, dacă scapi de aici cu capul întreg, chiar vei avea un an bun…” 🙂
La mulţi ani!
Am petrecut şi noi la Paris o jumătate de noapte în urmă cu cîţiva ani dar, aceea a fost o chestie ad-hoc şi a avut farmecul său.
La Praga, am avut totuşi noroc şi la cumpăna dintre ani, am găsit loc la o terasă acoperită din Piaţa Venceslas adică, n-am stat chiar pe străzi.
Oricum, ne-a fost învăţătură de minte. 🙂
erata: „vreuna dintre sticlele de șapmanie, pe care…”