Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 ianuarie 2013

Ieşirea din cerc

Nu despre ieşirea dintr-un cerc anume vreau să spun cîteva vorbe ci, despre ieşirea din cercul propriu de minciuni, cerc în care ne complacem adesea. De cînd conştientizăm că suntem fiecare dintre noi, parte a acestei lumi, ne proiectăm orizonturi de speranţă într-o lume aproape utopică, lume care să conţină ŞI sau mai ales, propria noastră viziune despre cum ar trebui să fie sau să arate „lumea noastră”.

Cred că primele orizonturi de speranţă pe care le avem, le avem încă din fragedă pruncie mai cu seamă îmboldiţi de „maturii” care ne înconjoară cu falsă bonomie: – ce vrei să te faci cînd vei fi mare? suntem întrebaţi, iar noi, naivi, răspundem fiecare cum se pricepe (doctor, aviator, şofer, etc), spre amuzamentul celor „mari”.

Foarte puţini dintre noi avem şansa de a fi îndrumaţi corect către o carieră care să se potrivească atît aşteptărilor noastre dar mai ales, o carieră care să se potrivească în special cu aptitudinile noastre. Mă apucă melancolia cînd mă gîndesc cum ar arăta lumea aceasta dacă nu s-ar pierde în anonimat atîtea şi atîtea talente native, talente nedescoperite, neşlefuite, nepuse în adevărata lor valoare. Cred că fiecare dintre noi are exemple aşa că, nu voi insista.

Primele gînduri  despre cum ne vom alege cariera le avem începînd cu adolescenţa; atunci începem să căutăm modele mai întîi în familie, apoi dintre profesori; mai rar, dintre cunoscuţii familiei. Primul pas cu adevărat serios îl facem odată cu alegerea meseriei; fie o meserie lucrativă, fie o meserie care necesită studii aprofundate la o facultate (sau la mai multe). Drama începe odată cu negarea zicalei tatălui lui Creangă:

Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă?

Aici este aici! Goana nebună după o diplomă care să ne facă viaţa mai uşoară (he he he – ce minciună!) ne strîmbă definitiv caracterul. Trebuie să ai o doză uriaşă de auto-minciună ca să te pretinzi altceva decît eşti, şi trebuie să  dezvolţi un uriaş tupeu pentru a lua locul celor care chiar l-ar merita. Aveţi cu totul exemple aşa că nu voi insista, nici aici.

Odată porniţi pe această pantă, cale de întoarcere nu mai există. Trebuie să ne agăţăm cu disperare de o poziţie în care nu putem performa pentru că suntem conştienţi – mare parte dintre noi – că a trecut vremea de a mai învăţa cu adevărat o meserie la care să ne pricepem, meserie care ar putea fi extrem de utilă, întregului. Pe de altă parte, nu concepem să fim serviţi decît de frizerul/coaforul „meu”, de cizmarul „meu”, de ospătarul „meu”, etc.

Cred că am conturat ideea destul încît iar, să nu mai insist. Putem discuta, dacă vreţi, pe larg, cum putem să spargem acest nefast cerc al auto-minciunii, la comentarii. Bine? 🙂

Dacă este luni, membrii clubului psi iar s-au pus pe aşternut slove, tot pe această temă:

clubul psi motanul Grişka

Olimpia

Carmen P poezele

Carmen P aburi de cafea

scorpiuţa

tibidoi dor

La Fee Carmen DJ

Abisurile altcersenin

Read Full Post »