N-am ţinut nu ţin şi nici nu cred că o să ţin vreodată cont de superstiţii şi această afirmaţie nu este făcută fără temei ci, este un indicator care exprimă deplina mea certitudine că lumea se conduce după alte reguli decît eresurile populare, adică este o extensie a unei experienţe de viaţă destul de plină de întîmplări diferite.
Vineri, 13, pisica neagră, canal cu patru orificii, şi atîtea alte fleacuri ţin cu sufletul la gură generaţie după generaţie de superstiţioşi la care comunicarea în loc să destupe la minte mai mult astupă.
Acum (de fapt ieri) este vineri. Din această cauză este o vreme pur şi simplu mizerabilă? Nici vorbă! Aşa a vrut Mama Natura şi degeaba face raţiunea troc cu superstiţia pentru a justifica bunăoară, lipsa unora dintre noi, de la nişte întâlniri importante. Nu de „vreme” sau de „vineri” ţine respectarea cuvîntului dat ci de omenie, eventual de balanţa dintre simţul datoriei şi micuţele laşităţi care ne mai dau cîteodată, ghes.
Pentru mine sunt mai preţioase persoanele pentru care simt afecţiune decît propriile mele dorinţe. Trebuie totuşi să recunosc: nici eu nu-s perfect şi mai dau vina şi pe altceva decît pe vinovatul principal: mandea în persoană. psi ştie de ce. 🙂
Cele douăsprezece slove au mai fost împletite în psi-duzineli atît de vechii cît şi de mai nou veniţii în
almanahe Carmen D J La Fee Cammely carmen pricop dor anacondele . . .
[…] afară de psi, mama celor 12 cuvinte, au mai duzinit: Tiberiu şi iar […]
[…] afară de psi, mama celor 12 cuvinte, au mai duzinit: Tiberiu şi iar […]
Probabil că e o prostie, dar eu am impresia că superstiţiile se adeveresc atunci şi numai atunci când crezi sincer în ele – e ca şi cum ai crea un soi de cerc vicios ocult 😀
Nu-i o prostie ci, este adevărul adevărat: crezi în „prostii” numai dacă eşti… neinformat suficient. 😀
Dacă tot ai scris despre superstiţii, ai putea pune şi-un link către articolul dedicat (cel cu chinezii şi casele din intersecţie 😀 ), aşa, în completare. 😉
De fapt, voiam să te anunţ (aşa cum ai dorit) că Loredana a publicat primul articol din seria Praga (nu cred c-au să fie atît de multe ca la tine, însă). Am zis să scriu şi ceva cît-de-cît on-topic, totuşi. 😛
P.S. N-aş fi atît de sigur că Mama Natură lucrează singură, de o vreme încoace… Ar fi interesat de urmărit documentarul de pe iutub „Why in the world are they spraying” (există şi versiunea tradusă în română „De ce se spreiaza prin lume”). 😎
Ah şi… plouă şi în oraşul ploilor. 🙂
Răspund tot pe rînd:
– acest articol are aproape nimic de a face cu superstiţiile care-s numai un pretext. 🙂
– nu mai ştiu care este adresa de blog a Loredanei; despre asta te rugasem să mă informezi.
– la p punct s punct, te pot asigura (?) că Mama Natura este mult mai tare decît „omul” care încearcă să şi-o subjuge; acele „documentare” nu-s altceva decît puncte de vedere ale unor „omuleţi”. 🙂
Eh, mie-mi plac „floricelele” pe marginea paginilor, de-aia am zis de link. Leit-motif sau nu. 🙂
Dacă dai cu şoricelul click pe numele fetei mai sus, găseşti direct adresa articolului. Că doar nu era să te las la greu. 😎
Ştiu cum e cu documentarele, au destulă făcătură în ele, dar printre picături se strecoară adevărurile care trebuie reţinute.
N-am fost atent la „prima strigare” despre Loredana; abia acum am accesat blogul dar, nu-l mai citesc acum; văd că este deja la doua postare la tema Praga.
ps.Cred că ora mea de culcuşeală a fost deja depăşită de muuuult. 🙂
Sper că nu te superi dacă îţi urez inspiraţie la scrierea unor poeme la fel de reuşite ca acela la (scuze) care Mitza a decretat: apoteotic! Subscriu!
Mulţumesc frumos pentru urare şi apreciere, mă simt măgulit, sincer! 😳
Somn uşor şi odihnitor! 🙂
Bună, Tiberiu, mulțumesc, Dragoș!
Acum am văzut lista de articole despre Praga, cred că-ți place tare mult orașul, am să revin azi, mai târziu și promit să le citesc pe toate! Da, articolele mele vor fi mai puține dar o să fie viziunea mea asupra orașului de poveste! Tare mi-a plăcut, așa mohorât cum a fost…
Zi bună!
Bine-ai venit, Loredana
Deja am fost la tine şi voi reveni să văd ce spui şi ce foto expui. 🙂
ştie psi? dacă zici tu…. 😀
acuma că vorbim despre noi, oamenii… suntem suma gândurilor noastre. de pildă: dacă te trezeşti dimineaţa şi gândeşti că va fi o zi proastă… surpriza e că exact aşa va fi. sigur, mulţi spun că americănismele cu gândirea pozitivă sunt demonetizate, inaplicabile, etc, etc… dar hai să privim numai picăturile de apă ale lui masaru emoto şi să ne gândim la amprenta gândurilor noastre pe tot ceea ce ne înconjoară…
o sâmbătă frumoasă începe, nu?
ştie psi, ştie 😛
fiecare zi, fie sîmbătă au ba, începe cu o dezmeticeală şi cu o clăteală; dacă astea două nu-s, ziua va fi la fel de rea ca orice alt coşmar de dinainte.
Buna dimineata in zi de sambata! Multumesc pentru promo.:)
Nu stiam unde sa ma anunt! Vad ca psi face modificari sau e in criza de timp 🙂 ?
Superstitiile …
Si eu , ca si Vero, zic ca toate neroziile ti se pot intampla daca crezi cu adevarat ca e posibil.
Originea superstitiilor urca in timpurile in care comunicarea insemna doar omul si natura. Concluziile… incerca sa le traga singur chinuindu-se sa contracareze nesansa 🙂 dar timpul a pervertit totul.
E greu de crezut dar exista si azi oameni dependenti de tot felul de prostii.
Cei mai superstitiosi sunt hotii 🙂
Bună dimi, Cita! 🙂
Astăzi psi are două postări dar numai la una este şi tabel. 🙄 🙂
Din păcate, există mult mai mulţi oameni supestiţioşi decît ne place nouă să credem sau admit ei să recunoască.
Hoţii? Dacă mă gîndesc o leacă, îţi dau dreptate! 😀
[…] mai scris: Vero, Psi, cita, tibi, tibi, […]
[…] tibi […]
[…] tibi […]
Mama lor de politici şi cu tot cu tăticii ei! 😆 Eu am avut o zi bună şi-o să am o seară bună, căci de când m-am trezit mi-am zis: Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o! Ceea ce-i urez şi pisicii mele albe. Şi dacă era neagră tot îi uram de-mi trecea prin faţă. Ceea ce vă urez şi vouă. Ziua bună se măsoară în gânduri pentru mine. Nu în ploi, nu în înnoroiri. Şi nici în zăpezi. Noi suntem gânduri, Tineriu, nu? Dincolo de apă vibrândă. Eu nu exclud că aş fi superstiţioasă, precum nu includ că n-aş fi. Se întâmplă să fiu, câteodată în joacă, câteodată în serios.
Şi fireşte, vine vorba şi de partea materială a existenţei, cea mai presantă. Am o zi bună şi fiindcă am cu ce-mi cumpăra tutun. 😆
Păi vezi cum eşti? 😆
Dacă nu vorbesc eu de politică, vorbeşti, TU!
Hai că recunosc de dragul tău că am şi eu micuţele mele fixe: pornesc la drum numai cu pasul drept, cred că atinsul burticii unei femei însărcinate aduce noroc, consider 13 ca fiind de fapt un număr norocos…
Şi sigur că suntem gînduri Alma dar, nu suntem chiar tot ceea ce gîndim 🙂
Cele douasprezece slove au dansat precum cele douasprezece fete de imparat! Cling!
Cling! 🙂
Multu mult pentru compliment.
Am citit cu mare placere! Original! Cling!
A fost cu dedicaţie 🙂
ţuc şi hug!
Voi scrieti foarte frumos! Eu sunt cu pupici, cu sclipici, cu elfi si spiridusi. Daca ma primiti cu menajeria mea magica, mai vin!
Scrii foarte plăcut şi te aşteptăm cu mare drag şi luni, cu o temă drăguţă: o aniversare. Sîmbăta e zi de psi-duzini (cu 12 cuvinte impuse) iar lunea cum altfel? psi-luneli pe o temă dată. 🙂
Luni am ore de la 10 la 18! Plec la 9 si vin la 18 si un pic!!! Daca dupa ora aceea ma primiit, atunci voi scrie! Cling!
Eşti binevenită oricînd ai timp; poţi să scrii tema dacă vrei mîine şi s-o publici seara. Te trec eu în tabel. 🙂
Ca și Vero cred că superstițiile se împlinesc doar atunci când crezi în ele.
Spre deosebire de superstițiile generale, ale tuturor, mai există și unele personale.
Cred că problema este mult mai complexă decît ne închipuim.
Pînă la urmă, nu ştiu dacă a ţine cont de superstiţii aduce, ghinion 🙂
[…] tibi […]
Eu nu sunt superstitioasa… dar daca e marti si 13 imi merge tare rau 😆
Si daca imi taie o pisica neagra calea e jale 😆
Adică nu eşti dar de fapt, cam eşti. 😆
Nu, chiar nu sunt superstitioasa. Doar cand l-am luat pe Miu mi-am pus cateva intrebari 😆
Deci nu erai dar MIU te-a convins să fii. Am înţeles. 😆
[…] tibi […]
…Cred că nu despre superstiții vorbim totuși aici, nu? 🙂 Cu sau fără ele, vom găsi întotdeauna motive să ne eschivăm, să plimbăm vina de colo colo fără asumarea ei, să ne acoperim „lipsuri” de fond și de caracter, să ne zugrăvim cu ele neseriozitățile…
E o sâmbătă seară frumoasă:) Zic și eu ca tine Tibi: suntem gândurile noastre, dar NU suntem tot ce gândim! Auuuu…ce-ar fi fost dacă am fi fost…nu, nu, nuuuu…din iubire pentru unii/alții renunțăm la anumite dorințe, nu?? :))
… M-ai prins 🙂
Sigur că nu despre superstiţii este vorba 🙂
Şi nu nu nuuuu n-ar fi bine dacă am fi ceea ce gîndim şi n-ar fi bine să ştim gîndurile celorlalţi. 🙂
daaaaaaaaaaaaaaa!
Hahahaaaaa, daaa! Te-am prins!;)
Credeam că scap. 😀
Nici o șansă! Nu te las…
Ai început să mă cunoşti ceva mai bine: mereu bag cîte-o pistă falsă la psi-duzineli. 😛
Nu știu dacă te cunosc ceva mai bine ( oare te cunosc cumva?) dar cred că încep să-ți cunosc mai degrabă stilul și să-ți prind șpilul…ești cam ca mine la unele chestii :)))
În cazul acesta, e simplu: duzina este pentru mine un simplu joc şiiii, mă joc. 🙂
E un joc. Dar e un joc serios și frumos…dar chiar și așa, în joacă, rămân „urme” din voi, cei ce-l jucați! 🙂
Fascinant este cum reuşesc duzinarii să scoată din cele 12 vorbe sensuri atît de diferite!
Mda…mie îmi pare imposibil s-o fac:( Nu-s în stare…Interesant nu doar sensurile găsite de voi…socotești câte alte sensuri găsim și noi, cititorii?:)))
Socotesc. Fiecare cititor citeşte un text într-o cheie personală nu în cheia gîndită de autor. De fapt nici autorul unui text nu este consecvent cu gîndul iniţial pe care vrea să-l transmită atunci cînd începe să scrie. 🙂
Exact la asta mă gândeam…oare eu de ce nu-s în stare să mă joc și eu cu cuvinte?? 😦
Pentru că nu încerci, gîndind că nu vei reuşi.
Poate că ai dreptate…am să încerc și eu…când voi pregătită! Dar…vouă vă ies prea bine și știu la ce m-aș înhăma…sunt intimidată de voi!
Iar tu…tu ar trebui să scrii mai multă poezie…ai un fel unic de a o face!!
Te rog să încerci. Nu este prea complicat: priveşti cuvintele, alegi unul dintre ele care îţi place, imaginezi o temă în jurul său şi începi să scrii. Pe parcurs, vei vedea că şi celelalte cuvinte se vor înşirui în text, fiecare cînd îi vine rîndul. 🙂
N-ai de ce să fii intimidată. Chiar n-ai de ce.
ps. textele mele poetice se scriu singure cînd au ele chef, nu atunci cînd vreau eu. 🙂 Cînd îmi sună în cap, le aştern pe hîrtie fără complexe şi le pun pe blog.
Voi ține cont și voi încerca…îți dau ție un preview mai întâi și dacă zici că-i bun, îl public:))
Eu nu am zis altceva decât să scrii…să le așterni așa cum îți sună în cap, oricând va fi…să fie, zic! Mai mult, mai des mi-aș dori eu…dar :))
Ai promis, aştept. 🙂
Sigur că voi mai poezeli dar, nu ştiu cînd. 🙂
Am să încerc! 😉 Așa am să fac!!!
Și eu aștept… îți aștept gândurile-n versuri 🙂
He he! 🙂
Adică, te corup la duzineală, mă corupi la poezit? FIE! 🙂
Dacă acesta ne este „prețul”, FIE!!! 🙂
Bon! Eu deja am început:
„Mă corupi scumpă domniţă să mă poezesc mai des? Şi-mi dai ghes? Fie! De-acum voi aşterne versuri cu şi fără înţelesuri, versuri care să descrie stări de fapt şi de eres. Voi alege o igliţă care va-mpleti-n metafori viziuni de tînăr falnic cu priviri spre pitoresc. Dedicaţi-le voi, ţie! Sper să nu devin prea jalnic. Dar să nu speri în minuni!”
Pam-pam! 🙂
îi mulţumesc deja lui andreotti! 😀
he he; conspiratoarelor. 🙂
😆 mai degrabă a funcţionat telepatia, nu am scos un sunet una spre cealaltă, dar ne-am dorit acelaşi lucru de multă vreme.
Nu știu ce m-aș face fără tine, mâțule drag!!
Mulțumesc! :*
ai găsi alt mâţ pervazier? 😆
tu ai văst ce poezea a ticluit tineriul nost? pe celălalt blog, chipurile nu-i vers ci bonus, da musteţile unei mâţi nu se păcălesc aşa uşor! 😀
♥ X milioane! 🙂
tot conspiratie a fost, vad eu bine 🙂
Tibi, chiar ți se pare, zău așa!! N-a complotat nimeni nimic! Doar că eu cu Mâțul suntem tot timpul de acord și pe aceeași lungime de undă! 🙂 Nu, Mâțule??
Lasă, lasă, că ştiu eu mai bine. 😀
Nu știi nimic…uite, de data asta te înșeli! 🙂
Ba ştiu. 😀
Bineeee…atunci te las să crezi ce vrei tu! 🙂 Dar tot nu-i adevărat, jur!!!!
Ştiu! Am glumit. 😛
Ai glumit…și-ai insistat! 🙂
He he. Ce, tu ai recunoscut la tine pe blog ceva? 🙂
eu recunosc tot! 🙂 întotdeauna! hihiiiii 😉
da da daaaa, cum să nu 🙂
îhîmmmm….și marmota învelea ciocolata-n staniol, nu? :))
right! 😆 la Zermatt este o statuie a marmotei învelitoare cu staniol a ciocolatei elveţiene.
ai văzut? deci…există!:)
daaaaaaaaaaaaaaaaa… aşa e! suntem într-un acord… parfait! (de ciocolată!)
…că tot eram la tema asta :))
da, da… să rămânem pe aceeaşi lonjime dă undeee… 😀
că altfel amețim, nooo??? :))
rămîneţi pe unde vreţi că eu ameţesc mai greu, hîc. 😆
Hahahaaaa…tu amețești mai greu??:)
păi nu suntem deja ameţite? 😆
ba daaaaa! Asta o mai poți spune o dată:) la mine-i stare naturală:))
şi la mineeee! 😛
știuuu…d-aia ne-am adunat aici la Tibi :)))
he he 🙂
[…] tibi […]
[…] scris : psi, Vero, cita, psi, tibi, tibi, Max, Dia na, almanahe, Dictatura Justitiei, La […]
Insa lumea superstitiilor, daca le-aduni pe toate, de pretutindeni, e FASCINANTA! Mai ceva decat orice poveste fantastica, poate fiindca e o COLECTIE de povesti!
Poveşti, experienţă de viaţă, tradiţii, toate au farmecul lor. 🙂
Da…vineri a fost o zi de tot…., dar a trecut .
Cat despre superstitii…hmmmm…uneori ma mai las bagata in jocul asta 🙂
Toată lumea face asta, chiar dacă nu recunoaşte. 🙂
hahahaaaaaa, răspund aici că acolo nu mai nimeresc butonul, hîc, 😆
Aha, deci ai amețit..erai doar la un pas!! :))
ca să ameţesc de-a binelea, mă duc să-mi iau o bereee. 🙂
am ce să serbez. 🙂
Daaa, cum să nu!!! Bei și pentru mine? Hai, noroc! 🙂
În special pentru tine. 🙂 Hai noroc!
Mulțumesc!!!! Noroc! 😉
ia mai toarn-un păhărel, să ne veselim niţel. 😀
Mai pe brumă, mai pe-omăt
Mult mai beu si nu mă-mbăt… :))
gluma ca glumă dar eu chiar nu mă îmbăt! nu beau „ultimul pahar” ăl de-i pune creştinului capac, (aproape) niciodată!
Așa și eu…am frâna mereu la mine și „conduc” prudent 🙂
nu ţi-am spus? cine se-aseamănă… 🙂
se-adună, evident! nu mai aveam nicio îndoială!!!
aşa e bine: cele bune să se-adune, cele rele să se spele. 🙂
Susțin și subscriu! 🙂
deschid rubrică nouă 🙂
cum a spus şi psi, participarea la club este facultativă. serios vorbind, nu se supără nimeni pentru absenţe, se bucură toţi pentru noi participanţi şi mai ales, nu se fac ierarhii; totul este o joacă deconectantă aşa că, nu te da de ceasul deznădejdii că nu-ţi iese duzina şi nu te omorî prea tare cu firea. bine? 🙂
Da, știu! Tocmai ăsta-i farmecul…că e o joacă deconectantă! NU mă omor cu firea dar parcă nici n-aș zbârci-o din prima:)
sînt sigur că nu. 🙂
Ok! Pe tine mă bizui să-mi iei apărarea:)
iubirea se păzeşte cu zel, şi de ea şi de el, la fel (F. Bogardo) 🙂
Da, m-am prins și eu de asta! 🙂
Era o melodie cu aceste versuri, dar nu mai ştiu cum se numea…
Yeeees! 🙂
Spre amintire… 😉
Munceam de zor goagălu. 🙂 tks!
lasă că l-am muncit eu pe you tube 🙂 goagălu n-a știut să-mi zică 🙂
Spune şi goagălu dacă-i dai hrana corectă. 🙂
În acest caz, după versuri + bogardo.
de data asta you tube-ul a fost mai iute de picior 🙂
e bine că l-ai găsit.
presupun (şi asta spun) că tre’ să ştii, trei tone de melodii:
melodii pentru nuntit.
🙂
Sunt un adevărat play-list de nuntă ambulant! 🙂 Îți dai seama, în atâția ani…pffff!!!! 🙂
Io tot sînt curios să văd ce melodii îţi vor plăcea la o nuntă aşa, mai specială. 🙂
Apăi dacă s-ar exista o nuntă numai cu jazz aceea ar fi specială!! 🙂 Dar nu crez să existe!
Dacă ai vrea să o faci, ar fi cu adevărat specială şi m-aş autoinvita. 🙂
Dacă ar fi așa, atunci sigur va fi a mea și pe tine în mod evident te-aș invita!!!
Bun aşa! Rămîne să primesc invitaţia. 🙂
Când va să fie, o vei primi!!!
Nu mă grăbesc şi nu te grăbi. Şi tu şi eu, avem destul timp 🙂
Să ne grăbim încet, atunci! 🙂
Asta presupune deja un pas înainte: ideea nu te mai sperie. 🙂
Nu cred că m-a speriat vreodată…cel mai probabil nu i-am văzut rostul, cum nici acum nu-l văd prea clar!
Aşa am gîndit şi noi timp de şase ani pînă am făcut şi acest pas.
Şi nu ne simţim diferiţi nici acum, după ce-au mai trecut încă 30. 🙂
noi după 15 ani tot nu-l vedem…dar cine știe?? :))
Numai voi doi.
Cert este că dacă lipsa acestui pas nu v-a dăunat, comiterea sa cu ce ar fi de prisos? Nu trebuie să-mi răspunzi mie ci ţie sau vouă. Nu este un pas chiar de inutil cum pare dar, n-o să mă apuc eu acum, să te dăscălesc. 🙂
Numai noi doi! Știm că nu este chiar inutil dar nici nu am simțit nevoia s-o facem. Amândoi practicăm meseria asta și poate și din această cauză 🙂
Sînt lucruri complet diferite: meseria; pasul în sine.
Acest pas nu înseamnă numai butaforia de la masa de petrecere.
Este în primul rînd oficializarea legăturii voastre în faţa lui Dumnezeu.
Este un legămînt mult mai solemn decît cel din faţa unui funcţionăraş de la primărie sau chiar legămîntul făcut în faţa invitaţilor de la ambele ceremonii.
Ştiu diferenţa. 🙂
Andreea
Îmi cer scuze că nu am continuat aseară dar o mare pană de curent mi-a curmat avântul!:(
Vroiam să-ți spun că tocmai acea diferență, pe care ai subliniat-o, o știm și constituie motivul pentru care am spus că nu ni se pare chiar inutil într-un final…
Cât despre cealaltă problemă, „spinoasă” de altfel…Da, am mai remarcat-o o dată la tine și știu că mi-a fost adresată mie, nu altcuiva! 😉
E perfect adevărat!!! Și se adeverește! 🙂
Nu-i nici-o problemă cu întreruperea discuţiei, te cred. Să ştii că nu m-aş fi supărat dacă ai fi întrerupt discuţia chiar şi dacă n-ar fi căzut curentul, chestie care se întîmplă şi la noi din ce în ce mai frecvent: instalaţii vechi, banii de investiţii furaţi, etc.
Despre cealaltă problemă repet, este strict a voastră şi cer suze că nu m-am putut abţine 🙂 să nu te dăscălesc o leacă.
Și aici se întâmplă mereu…locuiesc într-un cartier vechi unde rețeaua este praf, din păcate! 😦
Mie îmi place să mă dăscălești! NU mă las dăscălită oricum și de oricine! Dar de la tine venind…e bine, îmi place! 🙂
Nu nu nu nu. 🙂
Tu n-ai nevoie de dăscăleală şi o ştii prea bine. Apoi, te iubesc prea mult ca să-mi dau aere de superioritate. Am ceva experienţă de viaţă în plus dar, acest lucru nu mă îndreptăţeşte să cred că-s mai „deştept” decît cei tineri. Ştiu foarte bine un lucru: tinerii n-au nevoie de dăscăleală, au viaţa lor pe care o vor trăi aşa cum se şi cuvine şi anume, exact aşa cum vor. Aşa am făcut noi, voi de ce n-aţi face la fel?
Oricum nu era o dăscăleală cum zici tu. Doar o discuție frumoasă, instructivă și prietenoasă! Îmi ești prea drag și de aceea apreciez mult discuțiile noastre indiferent de subiect!
Comentul meu de la 21:30 a cam fost dăscăleală; acum îmi dau seama, recitindu-l 🙂 Am mers cu discuţia pînă acolo unde chiar nu este treaba mea. În fine, bine că a căzut curentul că mai ştii? îţi făceam o teorieeeeeeeeee. 😛
Neeeah, ți s-a părut! Eu nu am perceput-o deloc așa! Și mie chiar îmi pare rău că a picat curentul :)))
Ete na, mi s-a părut. Păi nu ajunsesem pînă la Doamne-Doamne? 🙂
Doi bani n-am dat pe religie pînă acum vreo 10 ani, în afară de latura sa culturală şi de cea care ne uneşte ca tradiţie. Acum, mă găsii tocmai io’ să dau sfaturi. 😀
Apăi, sunt niște „orânduieli” de când lumea! Nu sunt o persoană religioasă de fel dar știu să le desfac una de cealaltă! Nici măcar de tradiție nu mă țin:)
Ei, nu te ţii!
Nu lipsesc de la nunţi de la botezuri şi de la înmormîntări, şi presupun că nici tu, atunci cînd eşti invitată 🙂 .
Plus de asta religia a fost în decursul vremii (prin tradiţie în special) unul dintre pilonii de bază ai oricărui neam, alături de limbă, etnie şi mit fondator.
Eh, le onorez pentru că sunt „politicoasă” sau dacă îmi face plăcere ( nu includ înmormântările aici!) nu pentru că mi-o zice tradiția!
Cât despre religie, prin intermediul tradiției, ai dreptate. E stâlp de bază!
La înmormîntări este foarte importantă participarea pentru că în acest fel cei/cele care au suferit pierderea unei fiinţe dragi, simt că nu-s lăsate de izbelişte în aceste momente cumplite.
Plus de asta, este şi un bun prilej să revezi rude sau cunoştinţe pe care altfel… 🙂
Am trecut prin asta:( Cunosc sentimentul și știu că mi-a fost bine avându-i aproape pe cei dragi.
Evident însă că toți am dori ca revederea cu rudele, cunoscuții să se întâmple cu alt prilej!
Noi am trecut de-atîtea ori prin asta, că aproape nu mai avem la cine să participăm… Şi crede-mă că odată cu vîrsta, nu-ţi prea mai vine să te întîlneşti cu o parte dintre rude sau dintre prieteni (vorba vine), din varii motive.
Îmi pare rău…eu nu am trecut prin atât de multe! Dar uite că și la mine, probabil tot chestie de vârstă, simt nevoia să răresc întâlnirile sau sindrofiile de familie din varii și multiple motive! 🙂 Cred că am devenit mai selectivă și-mi prețuiesc mai mult timpul 🙂 Sunt hâtră la inimă că fac asta?:)))
Selectivă, da. Hîtră? Nu pricep! Hîtru nu înseammnă glumeţ?
Ba da dar are și un sens mai meschin: om care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher
Mai am un dor şi trei măsele si voi macina cu ele trei dorinţe refulate: trei fecioare începute, trei idei imaculate şi trei visuri concepute din trei vise mult prea ‘nalte. Scrîşnesc între dinţi (molari şi canini), demoni şi sfinţi (fără de vini). Plimb minţit de pelin, limba-mi pe cer palatin; o gură de adevărat vin, îmi spală păcate. Trei mi-s lucrurile sfinte şi le ignor: tot ce voi, este să zbor. De-oi zbura printre cuvinte voi plana uşor, uşor, printre tot ce ne mai doare: soare, ploaie sau ninsoare de tristeţi ce poate, mor.
acum ai scris-o?????
Aseară, tîrziu.
E atât de frumoasă, Tibi!!! E incredibil cum te joci tu…Să o postezi…ar trebui să se bucure mulți de „sensul” ei..
Aşa spui? S-o postez?
Oh, DAAAAA!!!!
Bon. 🙂
Mă bucur că o faci! 🙂
Am şi! 🙂
deja sunt pe ea:)