Dintotdeauna omul a privit scrutător, cerul. Cerul înalt, cerul misterios, cerul luminat de soare în timpul zilei şi dominat de lună, în timpul magicelor nopţi. Noaptea, cerul este cu adevărat spectaculos: miliarde de miliarde de luminiţe pîlpîie pe firmament izvodind vise şi visuri. Printre aceste visuri, cel mai vechi şi cel mai avîntat este bineînţeles, zborul. Din cele mai vechi timpuri, visul de a fi călător printre stele nu i-a dat omului pace. Primele sale zboruri au fost bineînţeles, pe aripile fanteziei. Mii şi mii de poveşti ne poartă pe tărîmuri fermecate cu armăsari înaripaţi, cu zmei şi chiar şi măturile au devenit uneori, vehicule zburătoare 🙂 Legenda lui Icar, misterioasele desene de la Nazca descrise de Erich von Daniken, Carul de foc al Sfîntului Ilie, multe alte poveşti – cine stie? poate adevărate – ne poartă măcar cu ochii minţii, în văzduh.
Astăzi, zborul a devenit ceva cu totul şi cu totul banal. Sumedenie de aparate de zburat de la cele mai simple ca parapanta de exemplu, şi pînă la rachetele care propulsează oamenii pe staţia spaţială internaţională, brăzdează minut cu minut toate zările posibile. Nu voi face acum istoria aparatelor de zbor dar, voi aminti în treacăt cîteva nume celebre: Montgolfier, Mermoz, Coandă, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Fraţii Wright, iar mai aproape de zilele noastre Gagarin, Armstrong, Prunariu. Am o menţiune specială de făcut pentru un mare nedreptăţit: Dumitru Dediu. Acesta, împreună cu Dumitru Prunariu a parcurs toate etapele pregătirii pentru zborul în Cosmos. Cum a fost ales Prunariu, nu vom şti niciodată. Cert este că Prunariu s-a bucurat şi se mai bucură de onoruri (ca şi fiul său de altfel), în timp ce despre pensionarul Dediu n-a ştiut şi nu ştie nimeni, mai nimic.
Dacă revenim la rachete, cele mai avansate obiecte din punct de vedere tehnologic, obiecte ieşite din creierul şi din măiestria mîinilor umane, ne gîndim în special la Navetele spaţiale americane (recent ieşite din uz), la rachetele ruseşti de tip Soiuz aflate încă în serviciu, sau la programele spaţiale ale unui număr de ţări (vreo zece în total, dacă ştiu bine). Sau ne ducem cu gîndul la Wernher von Braun și la Hermann Oberth, ca fiind părinţii rachetelor germane V1 şi V2, rachete care au stat (după WW 2) la baza întregului program spaţial, atît american cît şi rusesc. Aşa şi este.
Dar. Că există şi un mare dar. Dacă n-aţi auzit încă, a venit vremea să auziţi despre un personaj prea puţin popularizat: Konraad Haas. Acesta este inventatorul rachetei moderne, rachetă cu trei trepte! prilej de mare uimire pentru acele vremuri. Iată o foarte scurtă istorie despre acest personaj şi despre invenţia sa:
” S-a nascut in 1509 langa Viena. Provine din familia nobiliara Haasenhof. Studiaza in orasul amintit precum si in alte orase. S-a specializat in studiul si perfectarea armelor de foc, ajungand din aceasta postura mai intai „Zeugwart” (guard imperial) sub Ferdinand I Habsburg.
Se va implica intens in războiul lui Ferdinand de Habsburg (fratele lui Carol Quintul, imparatul Romano – German) cu Janos Zapolya, razboi mai bine cunoscut drept razboiul pentru Transilvania. La varsta de 42 de ani, in 1551, va fi trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orasului ca si sef al arsenalului imperial.
Arsenalul din Sibiu a fost puternic inzestrat de armata habsburga. Arsenalul Sibiului, localizat si astazi in Cazarma Kempel din Piata Armelor (cladire ce a fost construita după indicatiile lui Haas), va fi unul dintre cele mai bine dotate si inaintate ca tehnologie militara din sud-estul Europei in acea perioada, sub administrarea lui Haas.
La Sibiu isi va continua studiile incepute in 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactand in oras lucrarea sa despre rachetele in trepte. Aceasta lucrare este astazi considerata prima documentatie si tehnologizare a rachetelor, in Europa (manuscrisul a fost descoperit in 1961 in Arhivele Sibiului). El este astfel primul care enunta principiile si modalitatile de constructie ale rachetelor.”
Refuza sa predea arsenalul lui Zapolya si aliatilor sai. Va ramane la Sibiu si dupa retragerea armatelor imperiale. Va muri la Sibiu in 1576.” Sursa AICI.
Ce-ar mai fi de spus? Poate numai ce a spus Oriana Fallaci într-o carte celebră: Dacă soarele moare, omul va deveni pentru totdeauna, călător printre stele!
în primul rînd, psi
scorpio La Fee Mitzabiciclista Cita Dia na incognito cammely .
Multumim de informatii. Frumos scris si interesant. Aaaa, buna dimineata si o saptamana minunata.
Aaaaaa; bună dimi şi o săptă bună 🙂
[…] a fost provocarea de luni propusa de psi. Au mai calatorit printre stele si: Some Words, Tibi o data, Tibi inca o data, Carmen Pricop, […]
[…] scris: psi, Some Words, tibi o data, tibi ?nca o data , carmen […]
Bună dimineața !
Am citit încă de aseară dar am rămas mută de perplexitate.
Citisem în tinerețe că racheta în trei trepte a fost realizată de un român de etnie germană sau secuiască !
Azi noapte, am obiceiul de a analiza tot felul de lucruri rămase nelămurite noaptea, mi-am dat seama că pesemne citisem vreo carte , parcă o văd broșura în fața ochilor, de propagandă.
Realizezi singur cât de bună este postarea ta și cât de folositoare.
Dar ce poate să mă mai mire în aceste zile ale caloriferului !
Servus!
Am citit multă literatură despre zbor (avioane, paraşute, rachete şi abia în ultimul moment mi-a trecut prin cap să-l evoc pe Konraad Haas. Am scurtat articolul la numai 700 de cuvinte că dacă nu mă opream, mai scriam şi acum la el. 🙂
Super clipul 🙂
[…] tibi o data […]
Chiar sunt impresionata! Nu cunosteam toate acestea.
Ideea de zbor si de pasiune pentru zbor e oglindita asa de frumos in Sfârlează cu fofează de V.I.Popa!
Am citit Sfîrleaza hmmmm, cu foarte multă vreme în urmă…
Așa îmi place de tare… Pasiunea pentru zbor a unui băiat și iubirea pentru o fată, Merișor! Frumos!
E bine că oamenii visează! Visătorii ne-au dus mai departe!
Dacă era după conformiști, praful se alegea de noi!
Visătorii construiesc lumea, iar conformiştii o locuiesc 🙂
[…] titlul îmi pare destul de semnificativ, iar tema dată de Tibi este foarte clară. Toți din clubul psi au scris câte ceva până la ora asta, numai eu stau și […]
Omul priveste mereu spre cer pentru ca acolo ii sunt radacinile. ”Dorul de casa” este reflectat in asta. probabil ca asta i-a dat posibilitatea si a starnit visele sale de a crea ceva cu care sa poata calatori. Omul este un calator universal. Popasul lui pamantesc este scurt. El are viziuni, vise, proiecte care se concretizeaza pentru a se desprinde de prea lunga sa asteptare ”la sol”. Am fost pasionata la un moment dat de povestile celebrului Erich van Danicken. Citisem chiar despre niste aeroporturi in America de Sud, in pesteri.
Deocamdată, „casa” noastră Terra este generoasă cu noi.
Pînă la călătoriile intergalactice mai e… Cel puţin pînă cînd va putea fi construită o navă care să poată simula gravitaţia. Herman Oberth imaginase un soi de moară, la care corpul principal să conţină motoarele, combustibilul şi depozitele, iar la extremitatea palelor să fie plasate laboratoarele şi aparatura de pilotaj. Ceva extrem de grandios, oricum.
Nu știu ce cuvinte să-ți spun azi. Doar că mă bucur că există un astfel de blog ca al tău.
Dacă ai vrut să mă emoţionez, ai reuşit. Aşa să ştii! i
[…] multe detalii la Psi. Au mai călătorit printre stele: Some Words, tibi o data, tibi inca o data, carmen pricop, anacondele, dor, Scorpio, Dictatura Justitiei, La Fee, Mitzaa […]
Multumesc pentru ca ai pomenit de Haas! Nu mi-ar fi trecut prin minte!
Sibiul se mandreste cu el!
Sa-ti tina Domnul obiceiul cel bun! 🙂
Am zis că nu-i corect ca lumea să ştie numai despre Prunariu.
Dediu şi Haas merită la fel de mult să se ştie cîte ceva despre ei.
🙂
Si bine ai facut! Multumim! 🙂
Super articol! Spre rușinea mea nu știam de Haas, dar acum, datorita ție, știu 🙂 Mulțumesc!
Nici-o ruşine. Toţi învăţăm ce nu ştim, de la alţii. 🙂
Si uite asa, datorita tie, imi mai imbogatesc si eu cunostintele 🙂 .
🙂
Şi Cita ştia de Haas, nu numai eu.
Vezi? Eu ce am spus? :))))
la mine nu se pune 🙂
Interesant articolul! Se vede că e scris după o documentare minuţioasă, începută de multă vreme. Am citit, am învăţat, sper să ţin minte. Mulţumesc! 🙂
Am fost o vreme pasionat de tot ce înseamnă zbor, ozn, etc şi am citit destule. Totuşi, acest articol este scris la repezeală, fără să frunzăresc prea mult sursele, cu excepţia lui Haas. Mulţumesc pentru apreciere. 🙂
nici eu nu ştiam de haas, recunosc! dar ştiu că nu e greşit că nu ştiu ci e greşit că alţii în loc să ne laude cu valorile, noastre, ne-au împuiat capul cu conducători iubiţi. 😦
mulţumesc… asta mă duce cu gândul la oamenii care au dus proiectul de aselenizare până la limita de posibil, dar dintre care mai este amintit doar cel ce a păşit pe ea, nu şi cei care au murit făcând tot ce au putut pentru aceasta.
psi, pînă în urmă cu vreo patru decenii, nimeni n-a ştiut prea multe despre el. un anume Todiraşcu, scotocind prin arhivele de la Sibiu l-a descoperit, a făcut ceva vîlvă, apoi a îngrijit o carte care a fost dată la tipografie, apoi a fugit din ţară. Bineînţeles, dsecuritatea a topit acea carte şi a aşternut tăcerea atît peste Todiraşcu dar şi peste Haas. Asta E!
Ştiu despre acei oameni din cartea „Dacă soarele moare” despre care am amintit numai în treacăt. Şi din cartea „La cinci minute după cosmos” pe care n-am mai amintit-o. Şi din „Fenomenul OZN de Allen Hynek. etc. 🙂
Interesante informatii ne-ai adus la conostinta. E si mai frumos sa afli despre oameni din urma, ce au contribuit si ei la progres si civilizatie. multe mai sunt inca de aflat despre stele. cele pe care le stim cel mai bine sunt cele la care visam frumos :).
E mult de spus despre aceşti oameni. Zeci de mii de anonimi trudesc la reuşita unui zbor cosmic. Te asigur că nu-s prea bine plătiţi. Fac totul dintr-o pasiune cotropitoare: sunt mîndri să spună: am fost şi eu acolo!
iar unii dintre ei trudesc cu preţul vieţii…
E poetic şi totodată instructiv! 🙂 Mulţumesc, mi-ai oferit informaţii noi!
Cât se poate de realistă călătoria aceasta printre stele! 🙂 N-am știut povestea acestui om…dar uite cât învăț de la tine! Știi ce este curios? Întotdeauna rețin definitiv o informație atunci când este așezată într-o poveste, așa cum ai făcut-o tu…dacă însă dădeam întâmplător peste această informație, chiar și dacă o aprofundam mai mult, sigur mi se ștergea din minte repede 🙂 Călătoria ta printre stele m-a îmbogățit!
Nici eu n-am reuşit să înţeleg cum îmi funcţionează memoria. 🙂 Mă străduiesc să reţin cîte ceva foarte util şi nu-mi reuşeşte întotdeauna. Alteori, reţin pentru rordeauna informaţii neesenţiale. 🙂
La mine funcționează bine în general…dar eu asimilez mult mai repede atunci când analogiile, conexiunile le fac cu ceva plăcut, extreeem de plăcut 🙂 sic!
tu ai memoria antrenată în mod special.
iar ceea ce chiar vreau să ţin minte, ţin. sîc şi iară sîc! 🙂
Da, am memoria antrenată! adevărat! Dar am devenit cu timpul ceva mai selectivă :)) Obosesc și eu să tot fiu calculator performant 🙂 Așa mi se spunea…avea nevoie cineva de vreo informație, un număr, o adresă…Andreea o scotea din sertar instant! M-am lenevit…nu mai sunt pentium sunt doar un 286 :)))
cam aşa şi cu mine. pînă de curînd mă miram şi eu cîte „ştiam”.
am început să uit, fac apel tot mai des la goagăl…
am devenit „comozi”, nu ?:) trăiască goagălul că și eu încep să devind dependentă de el:)
e totuşi prea multă informaţie. imposibil de reţinut.
Așa este! Nici nu vreau să țin minte când am atâtea „ajutoare”-n jurul meu 🙂 Nu-s mașinărie, sunt și eu om!
goagăl pentru unele, stick pentru altele, ne descurcăm 🙂
orișice cârjă, e binevenită :)))
ştii ceva? dacă nu făceam miile alea de poze (şi notiţe) aş fi uitat multe dintre cele văzute.
Și eu recurg des la notițe…chiar îmi place s-o fac!
ar trebui să mai şi publici. 🙂
Eh, multe mai trebuie să fac eu 🙂
şi de făcut faci numai ce te taie capul 😛
N-am cum altfel! N-aș mai fi eu!!! :)))
şi mă bucur că eşti aşa. de-aia îţi şi mulţumesc pentru duzină.
a însemnat mult pentru mine acel nobil gest!
Nu ai pentru ce să-mi mulțumești! nu a fost nobil cât a fost din suflet, pentru tine! …nimeni nu mă poate „corupe” ușor…tu ai putut!
nu te-am corupt ci, am făcut un pact, da?
chiar așa, corect!…dar tot aș fi putut să îl evit, dacă asta îmi doream…dar n-am vrut!
şi eu ce să mai spun? ca zîna: pupici cu sclipici 🙂
neeeee, nu te prinde…pe tine te prinde hugulețul și țucul 🙂
hug şi ţuc atuncea di trii ori! 🙂
ți se-ntorc di șase ori! 🙂
🙂
Seara bună 🙂 Tibi, ff interesant, multzam! L-am trimis si pe pagina mea de FB. Am răsfoit de curând un manuscris de roman din care am înţeles că si Konrad Haas era mason sau avea legături cu francmasoneria. În Medias există multe urme ale francmasoneriei. Pe soseaua Sibiului se află resedinţa muzeu a lui KH, având, în faţă, si mulajul unei rachete. Despre Todirascu, însă, abia acum am aflat.
Servus Nora!
Am socotit necesară această restituire la care m-a dus gîndul tema zilei 🙂 Şi Todiraşcu este unul dintre miile de români valoroşi peste care a avut grijă securitatea să aştearnă praful uitării…