Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 29 ianuarie 2013

Marele Maestru

 Cei puternici cu adevarat sunt cei pe care nu-i vom cunoaste cu adevarat niciodata. O traditie strabuna, din timpurile pierdute in negura istoriei, sustine ca in fiecare generatie traiesc printre noi 18 drepţi care deţin harul divin. Ei nu stiu existenta harului si nu se vor cunoaste niciodata intre ei. Harul divin le va ajuta pentru a promova binele omenirii in generatia lor. Pana aici, legenda existenta in esotericul a cel putin 3 religii pe care eu le cunosc. Daca este sau nu adevarat nu vom sti niciodata; in orice caz, daca legenda ar fi adevarata, Johannes Trithemius ar fi putut fi unul din acesti oameni. Putin oameni, chiar si din cei mai avizati, au auzit de el, desi cu totii intr-un fel ne folosim de invataturile lui, chiar dupa 500 de ani. Cand veti vedea in timpul activitatilor voastre pe internet ecranul de mai jos 

trebuie sa stiti ca el se datoreaza in primul rand lucrarilor stiintifice ale lui Johannes Trithemius.

Johannes Trithemius (1462 – 1516) a fost calugar catolic german,stareţul manastirii Sponheim, langa Bad Kreuznach, in sud-vestul Germaniei. Johannes Trithemius, absolvent al celebrei universitati dinHeidelberg, s-a adapostit intamplator in aceasta manastire benedictina in timpul unei furtuni, manastirea fiind aproape o ruina, cu cativa calugari dezordonati, aproape morti de foame. Trithemius ramane la aceasta manastire si la varsta de 21 de ani devine staretul ei. In cativa ani manastirea devine cunoscuta ca centru de studiu, reusind in 10 ani sa posede una din cele mai valoroase biblioteci din Germania (mai mult de 2000 de manuscrise) . In 15o6, adica dupa ce a construit una din cele mai faimoase biblioteci scolastice si a reconstruit o manastire din ruine, asa cum se intampla mai intotdeuna ca o fapta buna nu este iertata niciodata, este nevoit sa paraseasca manastirea din cauza acuzelor de magie si lipsa de compatibilitate dogmatica. Din fericire, Episcopul catolic al diocesei din Würzburg, om cult si vizionar il recupereaza si-l numeste staretul manastirii Sf. Iacob din Würzburg (Schottenklöster – o misiune Scotiana in Germania). Johannes Trithemius va ramane in aceasta manastire pana la sfarsitul vietii lui.

Articol preluat de pe portalul http://politeia.org.ro/ unde găsiţi şi continuarea sa.

Read Full Post »

Am decis!

:

🙂

Read Full Post »

Habar n-am cum sau cînd a trecut prima lună din an. Mai sunt două zile dar parcă nu mai contează. Iarna a revenit în forţă şi pentru că nu este ca vara, face ea ce face şi blochează cu troiene şi cu nămeţi, ţara. Ţara noastră tare dragă, România.  Ce fac drumarii? Chefuiesc dragii de ei!

Cum era de aşteptat, negocierile guvernului (citeşte încercarea de abureală) cu FMI, au eşuat. Va reuşi primul ministru să facă în cele două luni de zile obţinute ca amînare, ceva? Sigur că va reuşi: va reuşi să creadă că i-a mai dus o dată de nas şi pe ei şi pe noi. Dacă pe  „ei” nu-i mai duce de nas de mult, pe măcar unii dintre „noi” încă ne mai păcăleşte.

Foarte curînd va fi publicat şi Raportul pe MCV. Nu mai este un secret pentru nimeni că va fi devastator dar, de vină bineînţeles nu sunt nici puciştii de-astă vară, nici grosolanele încercări de a încăleca justiţia, nici hiperimunităţile pe care „aleşii” şi le-au făcut cadou, de curînd. De vină-s numai cei care „dezinformează”.

Şi dacă tot a reizbucnit tărăşenia Voiculescu, dacă chiar vreţi să ştiţi în ce ţară trăim, citiţi o exceptională rememorare a istoriei noastre recente, pe blogul Sorinei Matei, AICI.

Vă asigur că merită să cheltuiţi cîteva minute pentru a înţelege ce vi şi ni se întîmplă de opt ani de zile şi pînă acum. Adică să ştim în ce ţară trăim.

Revista presei interne şi internaţionale (şi nu numai) le puteţi citi AICI.

Read Full Post »

Pere coapte

Gînd tîrziu la ceas de noapte: vreau iubita mea să fiu, răsfăţat cu pere coapte.

Pere arămii, zemoase, cu dulceaţă-diamant, şlefuit aşa cum ştiu, că fac zînele frumoase pentru dragul lor, amant: „zbor” lucind nemărginirea în periplul său sublim, zbor în care mînă-n mînă am topit tot ce iubim: dansul nesfîrşit al vieţii cu eresuri înţelese, zborul diafan al sorţii-n care dragostea ne ţese.

Şi de vom trezi iubito, dimineaţa, nesătui, împletindu-ne privirea, degetele şi simţirea, vom porni iară, hai-hui. Ne vom sătura de rouă şi de zările senine şi vom spune-n sinea noastră: nu-i aşa, că ne e bine?

Read Full Post »