Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 februarie 2013

clubul psiDe cîte ori dau cu ochii de o apă ceva mai mare decît un ştrand :), mă apucă melancolia. Îmi aduc aminte de stagiul de militar efectuat la Marină timp de doi ani luuuungi dar frumoooşi, tare frumoşi. Dincolo de duritatea necesară vieţii de militar (se mai depăşea măsura dar, nu mai contează) am avut parte şi de momente minunate.

Bineînţeles, mai ales în timpul misiunilor de marş (şi luptă) efectuate pe Marea Neagră, la mare distanţă de ţărm.  Freamătul apelor calme , valurile uneori foarte abrupte de gen deal – vale, zborul înalt al unor păsări superbe cum sunt pescăruşii, taina tulburătoare a mării nepăsătoare la sfiala noastră de boboci (în primul an), toate aveau un farmec inconfundabil şi irepetabil în alte condiţii (plimbarea pe fluviu sau pe lac). Nu ştiu cum este pe ocean…

Eu am fost radio telegrafist specialist clasa a II-a (maxim ce puteam obţine în timpul stagiului de militar în termen) şi am cîştigat locul doi la un concurs pe întreaga divizie maritimă. Locul întîi a fost ocupat de un radio telegrafist de meserie. Eu am recepţionat 142 de semnale pe minut. Neagoe, a mers pînă la 143, unde eu am clacat. La 144 s-a  oprit şi el. (încercaţi să scrieţi 142 de litere după dictare într-o altă limbă 🙂  )

Momentul meu de glorie, a fost undeva în vara anului 1973. Marea era incredibil de calmă. Nici măcar un val de-o şchioapă nu perturba luciul ca de oglindă al mării. Eram unul dintre puţinii care aveau acces pe puntea de comandă şi priveam îngîndurat, nemărginirea. Eram pe partea stîngă a timonei, cu căştile pe urechi. Am spus cu glas şoptit: dacă m-ar lăsa comandantul la timonă măcar cîteva minute… Nu simţisem cînd domnul Cojocăroşu (tovarăş pe atunci 🙂 ) urcase pe punte. M-a auzit. Şi cu cel mai firesc ton din lume, mi-a spus: treci la timonă, radist. Şi am trecut. Timp de două ore, întreaga navă a ascultat de felul în care învîrteam eu mîndru nevoie mare, „covrigul” 🙂

Am mai avut eu un moment memorabil, în timpul unei aplicaţii împreună cu pretinii noştri sovietici şi bulgari, în dreptul localităţii Sevastopol. Dintre toţi radiştii, eu am fost cel care a „prins” radiograma care anunţa că un duşman 🙂  – o navă americană – a pătruns în apele Mării Negre, vitejie răsplătită cu o permisie de cinci! zile. Şi am repetat figura în dreptul localităţii Kaliakra. Să vă spun că Neagoe m-a urît de moarte, este inutil 🙂

Trebuie să mai spun că eram tare mîndri de „ţinuta” noastră, mai ales cea de vară care era pur şi simplu, splendidă. Albă de sus şi pînă jos cu excepţia gulerului care avea trei dungi albe pe fond albastru, reprezentînd cele trei mari bătălii navale din istorie (părerile sunt foarte împărţite deci, nu le denumesc). Boneta se păstra cu uşurinţă curată în permanenţă cu o mică şmecherie: calota era acoperită cu o piesă detaşabilă din pînză (coafă) care se spăla foarte uşor 🙂

Fiind considerată armă de elită, militarii în termen de la marină aveau voie, spre deosebire de pifani, 🙂  să intre în cele mai luxoase localuri. Şi nu ezitam deloc atunci cînd căpătam permisie duminicală să ieşim în oraş, să mergem seara la un restaurant bun din Mangalia, Callatis. O mai exista?

Au mai folosit cuvintele propuse ca de obicei, de psi :

Mitzaa . carmen pricop . tibidoi . Vero . anacondele . Gara pentru doi . La Fee . Carmen DJ . scorpio . dor . lili3d . Cita . roxana . Dia na . Cammely .

Read Full Post »

Sare'n Ochi

de Dan Badea

Acțiunile declanșate de organele de urmărire penală, începând cu februarie 2011, împotriva operațiunilor de contrabandă derulate prin vămile românești, care au zguduit atunci întreg sistemul național de control la frontiera de stat (vamă și poliție de frontieră) au fost date uitării, iar contrabanda a reînflorit cu și mai multă vigoare. Au fost vizate atunci, printre altele vămile din Siret (județul Suceava), Stamora Moravița (județul Timiș), Albița (județul Vaslui), Ploiești (județul Prahova), Halmeu (județul Satul Mare) și Stânca Costești (județul Botoșani). Puțini știu, așadar, că acele acțiuni în forță ale DIICOT, au fost doar un impuls de moment al autorităților și că lucrurile au revenit la starea de ”normalitate” de dinaintea descinderilor. Totodată sunt și mai puțini cei care cunosc aceste lucruri și sunt dispuși să vorbească despre ele. Pentru că o perioadă m-am ocupat de zona Moldovei, am primit anumite informații extrem de interesante de la persoane…

Vezi articolul original 2.102 cuvinte mai mult

Read Full Post »

Mai vreau o dată

Era un banc: – iar vreau să merg la Paris; – ai mai fost? – nu, dar am mai vrut 🙂
Iar vreau în Elveţia. Spre deosebire de banc, eu am mai fost dar, nu chiar peste tot. Am văzut recent nişte foto pe FB şi m-a apucat nostalgia… Vorba vine nostalgie că pe aici, încă n-am ajuns.

The Sphinx Jungfrau

Vufflens Castle

Landwasser Viaduct, Schmitten

Davos

Tarasp Castle

.

Read Full Post »

Drumul spre Mirhinia

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor…

Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult

Read Full Post »