Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2013

O susţin!

Sare'n Ochi

un-samurai-fragil1Există un val de indignare cinstită pe care nimeni nu vrea, sau se pare că nu are putere să vrea, să-l capitalizeze, să-l preia și să-l canalizeze către a face o Românie “ca afară” – curată, curățată de bișnițari și boschetari politici, morală, cu valori ne-răsturnate, ne-golite de conținut și de idee. O Românie care să nu fie condusă de către un infantil plagiator mitoman și un chiulangiu megaloman.

Există oameni care vor, din toată ființa lor, să se nască o opoziție la tot ce reprezintă actuala Putere. Iar prin actuala Putere înțeleg și actuala Opoziție de cacialma făcută de-alde Vasile Blaga, Dan Diaconescu în Direct și alții ca ei – unii simipli tributari ai educației comuniste, alții simpli țepari ai sistemului de cumetrie creat de către Ion Ilici Iliescu după Decembrie 1989. Vorbesc, deci, despre o Opoziție cinstită, cu greața-n gât, sătulă de jocul de-a democrația, nu despre una…

Vezi articolul original 511 cuvinte mai mult

Read Full Post »

Evadarea

clubul psiLibertatea este, se ştie desigur, unul (sau mă rog, una, că e o ea) dintre marile deziderate ale oricărui om care chiar apreciază că a apărut pe această lume şi ştie cum (ar trebui) să-şi trăiască viaţa. Mulţi cred că sănătatea este pe primul plan dar eu, am serioase îndoieli. În fine, fiecare crede ce vrea.

O vorbă mai din topor spune că un bărbat nu va şti niciodată ce caracter are, decît dacă trece prin experienţa privării de libertate. Aşa e? Probabil că da, aşa e. Nu mă refer la infractori şi nici la oamenii închişi pe nedrept (prea mulţi, din păcate). Exemple avem din literatură  (Edmond Dantes, Jean Valjean, etc) şi din viaţa de zi cu zi: deţinuţii politici sau mai nou, bătrîni încarceraţi pentru delicte minore. Mă refer la cei picaţi ca musca-n lapte, printre care mă număr şi eu 🙂 .

Eram în primul an de armată şi căpătasem o permisie duminicală. Nu mai ţin minte exact ora la care puteam părăsi cazarma dar, ştiu că ora limită era apelul de seară, ora 20. Aşaaa 🙂 . Cred că era prima mea ieşire în oraş, după o lungă perioadă de „detenţie” 🙂  între zidurile cazărmii. Nu cunoşteam Mangalia deloc, iar distanţa de la poarta cazărmii pînă în oraş era destul de măricică. La plecare, nu conta dar la întoarcere, timpul trebuia drastic măsurat.

După ce-am căscat ochii pe săturate în oraş şi după ce-am mîncat bine la Callatis, (evident că am păpat şi cîteva berici), am luat-o repejor către „acasă”. Cu ochii în toate părţile ca să recunosc drumul, n-am observat decît în ultima clipă că drumul meu se intersecta cu un ofiţer de la pifani. Şi s-a produs dezastrul: l-am salutat în ultima clipă, „din mers” 🙂 . De unde şi vorba: te-am salutat din mers 🙂 .

Regula era că trebuia să te opreşti, să-i acorzi salutul şi abia apoi să-ţi urmezi calea. Ofensat (era o rîcă permanentă între marinari şi pifani, mai ales la nivel superior, de ofiţeri), respectivul ofiţer m-a oprit, m-a legitimat şi mi-a dat voie să plec, după ce i-am explicat de ce mă grăbeam.

Credeam că am scăpat dar, nuuuu 🙂 . M-am trezit cu un raport şi am fost pedepsit în faţa întregii unităţi cu nu mai ştiu cîte zile de arest. Parcă, vreo trei. De data asta, arest adevărat, la închisoarea cazărmii. Hm. Condiţii umilitoare dar, nu insist.

Nu cred că-mi treceau prin cap gînduri de evadare dar, evadarea mea, totuşi, s-a produs 🙂 . Cum? Foarte simplu: s-a dat o alarmă pe unitate şi radistul nu putea lipsi de pe navă 🙂 . Aşa că, a fost trimisă de urgenţă o maşină care să mă recupereze şi am „evadat”. Îngerul meu păzitor m-a protejat de acea umilinţă şi nici astăzi nu ştiu de ce n-a mai insistat nimeni să-mi „efectuez” restul zilelor de arest. Am petrecut totuşi o zi şi o noapte oribile, pe care nu le doresc nici măcar duşmanilor mei.

– – –

Au mai scris despre evadare, începînd cu psi:  

anacondele . La Fee . Cita . incognito . tibidoi . Carmen DJ . scorpio . dor . Gabriela . mitzaa . lili3d . Vero . Carmen Pricop .

Read Full Post »

Obiceiuri de Dragobete

Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

 La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

„Flori de fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti”.

 In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

 De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si „face de Dragobete”, fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.

 Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

 Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.

 Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.

 Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.

 Sursa: crestinortodox

Read Full Post »

clubul psiDe cîte ori dau cu ochii de o apă ceva mai mare decît un ştrand :), mă apucă melancolia. Îmi aduc aminte de stagiul de militar efectuat la Marină timp de doi ani luuuungi dar frumoooşi, tare frumoşi. Dincolo de duritatea necesară vieţii de militar (se mai depăşea măsura dar, nu mai contează) am avut parte şi de momente minunate.

Bineînţeles, mai ales în timpul misiunilor de marş (şi luptă) efectuate pe Marea Neagră, la mare distanţă de ţărm.  Freamătul apelor calme , valurile uneori foarte abrupte de gen deal – vale, zborul înalt al unor păsări superbe cum sunt pescăruşii, taina tulburătoare a mării nepăsătoare la sfiala noastră de boboci (în primul an), toate aveau un farmec inconfundabil şi irepetabil în alte condiţii (plimbarea pe fluviu sau pe lac). Nu ştiu cum este pe ocean…

Eu am fost radio telegrafist specialist clasa a II-a (maxim ce puteam obţine în timpul stagiului de militar în termen) şi am cîştigat locul doi la un concurs pe întreaga divizie maritimă. Locul întîi a fost ocupat de un radio telegrafist de meserie. Eu am recepţionat 142 de semnale pe minut. Neagoe, a mers pînă la 143, unde eu am clacat. La 144 s-a  oprit şi el. (încercaţi să scrieţi 142 de litere după dictare într-o altă limbă 🙂  )

Momentul meu de glorie, a fost undeva în vara anului 1973. Marea era incredibil de calmă. Nici măcar un val de-o şchioapă nu perturba luciul ca de oglindă al mării. Eram unul dintre puţinii care aveau acces pe puntea de comandă şi priveam îngîndurat, nemărginirea. Eram pe partea stîngă a timonei, cu căştile pe urechi. Am spus cu glas şoptit: dacă m-ar lăsa comandantul la timonă măcar cîteva minute… Nu simţisem cînd domnul Cojocăroşu (tovarăş pe atunci 🙂 ) urcase pe punte. M-a auzit. Şi cu cel mai firesc ton din lume, mi-a spus: treci la timonă, radist. Şi am trecut. Timp de două ore, întreaga navă a ascultat de felul în care învîrteam eu mîndru nevoie mare, „covrigul” 🙂

Am mai avut eu un moment memorabil, în timpul unei aplicaţii împreună cu pretinii noştri sovietici şi bulgari, în dreptul localităţii Sevastopol. Dintre toţi radiştii, eu am fost cel care a „prins” radiograma care anunţa că un duşman 🙂  – o navă americană – a pătruns în apele Mării Negre, vitejie răsplătită cu o permisie de cinci! zile. Şi am repetat figura în dreptul localităţii Kaliakra. Să vă spun că Neagoe m-a urît de moarte, este inutil 🙂

Trebuie să mai spun că eram tare mîndri de „ţinuta” noastră, mai ales cea de vară care era pur şi simplu, splendidă. Albă de sus şi pînă jos cu excepţia gulerului care avea trei dungi albe pe fond albastru, reprezentînd cele trei mari bătălii navale din istorie (părerile sunt foarte împărţite deci, nu le denumesc). Boneta se păstra cu uşurinţă curată în permanenţă cu o mică şmecherie: calota era acoperită cu o piesă detaşabilă din pînză (coafă) care se spăla foarte uşor 🙂

Fiind considerată armă de elită, militarii în termen de la marină aveau voie, spre deosebire de pifani, 🙂  să intre în cele mai luxoase localuri. Şi nu ezitam deloc atunci cînd căpătam permisie duminicală să ieşim în oraş, să mergem seara la un restaurant bun din Mangalia, Callatis. O mai exista?

Au mai folosit cuvintele propuse ca de obicei, de psi :

Mitzaa . carmen pricop . tibidoi . Vero . anacondele . Gara pentru doi . La Fee . Carmen DJ . scorpio . dor . lili3d . Cita . roxana . Dia na . Cammely .

Read Full Post »

Sare'n Ochi

de Dan Badea

Acțiunile declanșate de organele de urmărire penală, începând cu februarie 2011, împotriva operațiunilor de contrabandă derulate prin vămile românești, care au zguduit atunci întreg sistemul național de control la frontiera de stat (vamă și poliție de frontieră) au fost date uitării, iar contrabanda a reînflorit cu și mai multă vigoare. Au fost vizate atunci, printre altele vămile din Siret (județul Suceava), Stamora Moravița (județul Timiș), Albița (județul Vaslui), Ploiești (județul Prahova), Halmeu (județul Satul Mare) și Stânca Costești (județul Botoșani). Puțini știu, așadar, că acele acțiuni în forță ale DIICOT, au fost doar un impuls de moment al autorităților și că lucrurile au revenit la starea de ”normalitate” de dinaintea descinderilor. Totodată sunt și mai puțini cei care cunosc aceste lucruri și sunt dispuși să vorbească despre ele. Pentru că o perioadă m-am ocupat de zona Moldovei, am primit anumite informații extrem de interesante de la persoane…

Vezi articolul original 2.102 cuvinte mai mult

Read Full Post »

Mai vreau o dată

Era un banc: – iar vreau să merg la Paris; – ai mai fost? – nu, dar am mai vrut 🙂
Iar vreau în Elveţia. Spre deosebire de banc, eu am mai fost dar, nu chiar peste tot. Am văzut recent nişte foto pe FB şi m-a apucat nostalgia… Vorba vine nostalgie că pe aici, încă n-am ajuns.

The Sphinx Jungfrau

Vufflens Castle

Landwasser Viaduct, Schmitten

Davos

Tarasp Castle

.

Read Full Post »

Drumul spre Mirhinia

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor…

Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »