Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2013

Motto :

„Mă înclin în faţa indiferenţei compatrioţilor mei. Încep să adopt un sentiment nou pentru mine: nu mă mai doară (nu doare) nimic. Nimicnimicnimic. Am din ce în ce mai acut, sentimentul că de fapt, ziua naţională a românilor de pretutindeni, este 1 aprilie. Trăim de prea multă vreme noi, (aproape) toţi românii, sub zodia lui Păcală: azi contează, mîine vom vedea cum mai putem pe cine şi cum să păcălim, iar binele de poimîine este doar o păcăleală în care cred numai cei proşti. M-am deşteptat (?) şi-am devenit indiferent. M-am lămurit: ne furăm căciula singuri şi ne mîndrim cu păcăleala, în timp ce ne mirăm de ce naiba, tremurăm de frig.  Aferim, popor iubit, aferim!” (Torian Searbiu)

Concret:

– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care intelectuali de vază ai ţării noastre, acceptă ca ICR să fie demolat bucată cu bucată, de un individ complet caloriferizat în senilitatea sa

– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care sunt trataţi de către autorităţi, investitorii în binele comun

– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care eu nu eram de acord

– etc…

M-am lecuit.

Ps: fiţi indiferenţi dragilor, fiţi indiferenţi! Mîine şi poimîine, sunt noţiuni abstracte. Trăiţi dacă aşa vreţi, într-un perpetuu, azi.

clubul psipsi . Dictatura Justiţiei

Mariana . Vero

dor . Grişka

scorpio . Gabriela

lili3d . Mitzaa

La Fee . Simona R

Read Full Post »

Frohe Ostern!

.

Read Full Post »

Motto

„Voi presăra iubito, cuvinte-n calea ta, cuvinte-simţăminte, cuvinte-jurăminte, cuvinte-legăminte, cuvinte-necuprinse în floarea de cireş. Şi fără greş, voi decreta: eşti primăvara  mea. „ (Torian Searbiu)

Acum, cînd aşteptările ? legate de venirea primăverii se tot lungesc cam nefiresc, gîndesc că poate-ar trebui să nu hrănim esenţa de iubire cu tainice dezamăgiri. Adevăr vă grăiesc vouă, clipe de rouă, că dus înspre nespus, nu voi cădea fără măsură spre multele neîmpliniri. Iubita mea, tu mă petreci spre veci, cu gingăşie; iubirea noastră n-are datorie ci numai, regăsiri.

Post scriptum

„Nu poţi desfăşura calea spiritului lucid, pe potecile iubirii.” (Torian Searbiu)

– – –

Mno, hai să lăsăm deoparte vorbăreala mea. Adevăratele  Alte şi mîndre duzineli se găsesc la clubul psi

clubul psialma nahe . Max

dor . Călin

Cristian . Vero

scorpio . lili3d

carmen pricop

La Fee

roxana

Read Full Post »

Profit de apariţia (nebăgată în seamă de mass media) unei scurte ştiri pentru a rebloga o postare mai veche.
„Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat miercuri, 27 martie 2013, decretul prin care recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan; născut la Istanbul (Turcia) la
25 decembrie 1873 și ucis din ură față de credință la Bucureşti (România) la 16 mai 1954”. Astfel, Vladimir Ghika, preot catolic și principe român, va fi ridicat curând la cinstea altarelor și înscris în rândul fericiților și sfinților Bisericii Catolice”

Tiberiuorasanu's Blog

Curriculum Vitae. Document din arhivele Vaticanului.

– – –

Născut la 25 decembrie 1873 la Constantinopol (unde tatăl său este reprezentant al Guvernului român). Botezat în Biserica Rusă.

Aparţinînd unei familii care a dat din 1657, celor două principate, al Valahiei şi al Moldovei, zece suverani şi în care a domnit de 21 de ori.

Nepot al ultimului domn naţional al Moldovei, Grigore V Ghika X (1849 – 1857).

Fiu al Generalului Prinţ Ioan Ghika (1830 – 1881), fost Ministru al Afacerilor Externe, fost Ministru de război şi fost Ministru Plenipotenţiar (Viena, Constantinopol, Sankt Petersburg). Mort în 1881, ca reprezentant al ţării pe lîngă Ţar, la Petrograd.

Studii în Franţa. Bacalaureatul la 15 ani. Licenţiat în drept; urmează în acelaţi timp cursurile de licenţă în litere (filosofie şi istorie), în ştiinţe (chimie), şi Şcoala de Ştiinţe Politice (l’Ecole des Sciences Politiques).

Evoluţie catolică încă din tinereţe, bazată numai pe lectură…

Vezi articolul original 732 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

DSC03417N-aş putea să spun exact cînd am intrat pe blogul domniei sale, prima dată. Cred că prima impresie a fost mai mult de nedumerire; blogul părea locul de joacă al unui copil precoce. Multitudinea de scrisorele adresate unui necunoscut, m-a deconcertat. Curios, am revenit şi am citit mai pe îndelete. Am descoperit că de fapt copilul precoce este o zînă cu inima mai mare decît este ea întreagă, o distinsă doamnă profesoară cu suflet de copil luminos. Iar joaca era de fapt trudă şi inspiraţie, muncă serioasă care DSC03418aduna pic după pic, nobila transpiraţie depusă în efortul de a aduna toate acele scrisori într-o carte minunată, carte care a avut de curînd, lansarea la Braşov. Am vorbit cu îngerul meu păzitor care a vorbit cu zîna şi am căpătat şi eu un exemplar din acest volum frumos ca lumina zorilor,
bineînţeles cu un minunat autograf dedicat mie. După ce veţi citi cîteva scrisorele chiar pe blogul zînei, nu ezitaţi să comandaţi întregul volum, AICI.  Trebuie să vă mai spun că volumul este tipărit în condiţii grafice excepţionale, şi nu greşesc deloc dacă o consider varianta românească a Micului Prinţ. O carte de colecţie! Hug!

DSC03419

Read Full Post »

25 martie

Să nu uităm că astăzi este Buna Vestire. Se sărbătoreşte întotdeauna cu nouă luni de zile înainte de Crăciun. Amănunte AICI.

Tot într-o zi de 25 martie, în 101 AD a început primul război romano-dac.

În 1957, pe 25 martie  s-au pus bazele Comunităţii Economice Europene CEE, transformată din noiembrie 1993 în Uniunea Europeană, uniune în care a fost admisă şi România începînd cu anul 2007.

Care a fost prima mişcare de anvergură a clasei politice române în acel an? Încercarea abuzivă a unui grup de infractori în frunte cu securistul Felix  de a-l demite pe preşedintele legitim ales, Traian Băsescu. Poporul roman s-a opus atunci acestui abuz într-o proporţie covîrşitoare: 75 % din electoratul prezent la urne, peste jumătate din total, a spus: hai siktir clasă politică cu (uuups) suspendarea ta cu tot.

Au înghiţit penalii găluşca? Nici pomeneală! Din acel moment s-a declanşat cel mai ciudat război civil întîlnit în întraga istorie. Multă lume habar nu are dar, exact asta se întîmplă în România, acum: un necruţător război dus de o clasă politică coruptă şi puşcăriabilă, împotriva propriului popor, culmea! cu acordul tacit sau chiar explicit al populaţiei. Mass media coruptă şi cumpărată aproape în întregime, a pornit cea mai cumplită campanie de dezinformare şi de manipulare în massă, imaginabilă sau chiar inimaginabilă.

Cohorte de experţi în defprmat realitatea toacă zilnic aceeaşi partitură care iată, pînă la urmă, a dat rezultate. În urma unor aşa zise proteste organizate de mercenarii lui Dogaru, în combinaţie cu trădători din PDL, penalii au răsturnat guvernul MRU şi au netezit calea către putere a celei mai antioccidentale coaliţii politice: USL.

Alegerile de anul trecut au consfinţit această victorie, prin alegeri aproape corecte. Şi de atunci şi pînă acum, războiul continuă cu intensitate crescîndă.

O parte din populaţie a aşteptat cu speranţă ca alegerile din PDL de ieri, să aducă nişte clarificări. Şi le-a adus: adio speranţă voi, cei care aţi crezut că PDL este altceva decît actualul PSD sau decît nerecunoscutul PNL. Cu eforturi demne de tot dispreţul, o clică mînuită de un vameş fără pic de onoare a pus mîna prin fraudă pe ce-a mai rămas din pdl. Gruparea Udrea a pierdut acest război, indiferent cîte contestaţii a făcut sau va mai face şi probabil că se va desprinde la momentul potrivit din partid.

Gruparea Macovei, deocamdată a funcţionat ca un turnesol: la întrebarea explicită dacă se poate guverna cu oameni cinstiţi, au răspuns pozitiv 5 % dintre delegaţii mai mult sau mai puţin reprezentativi. Înclin să cred că da, asta este proporţia din populaţia României care nu este dispusă să închidă ochii la nici cel mai mic miş-maş. Trist dar, adevărat.

În aceste condiţii, Traian Băsescu a făcut exact ce trebuia: s-a dezis de partidul pe care l-a luat de la pragul de intrare în Parlament şi l-a dus la guvernare. A făcut acest gest în mod public şi aproape provocator: cred că preşedintele este prea orgolios pentru a demisiona dar, cred că acum ar dori o suspendare pentru a încerca să mai salveze ce ce poate în acest război, încercînd să coaguleze o alternativă la tăvălugul uselist.

Astăzi, că tot este Buna Vestire, a făcut primul pas important: l-a numit pe Daniel Morar, judecător la CCR. Evident că frăţia penalilor şi haita pivniceresei au reacţionat cu furie şi au reluat refrenul cu morar băsist, etcaetera. Aşa şi?

Deci, eu spun ca astăzi, este o zi de ţinut minte: este ziua în care preşedintele a ieşit la atac, de data asta singur singurel pentru că nu mai are nici-un fel de sprijin politic, adică 25 martie 2013 este ziua în care preşedintele Băsescu a început asaltul decisiv împotriva sistemului (aproape) în întregime, corupt.

Read Full Post »

clubul psiTema acestei psi-luneli a fost propusă de scorpio . M-am învîrtit în jurul acestui subiect (care seamănă a leapşă) de reflecţie extrem de incitant îndelung, dar n-am găsit un (singur) răspuns pertinent. Pe mine cine mă opreşte de la ce? La acest excelent exerciţiu de auto-reflecţie interactiv, încerc să creionez cîteva răspunsuri care să mă dumirească măcar, pe mine. Mai întîi de toate, voi enumera cîteva preocupări-activităţi-deziderate-fantasme-planuri-etc, de la care ştiu precis că nu vreau să mă opresc de bună voie. Deci 🙂

– mă preocupă la modul cel mai serios, soarta ţării noastre; din cîte înţeleg, trăim momente de cumpănă cumplite: ori rămînem în cea mai bună poziţie pe care a avut-o România în toată istoria sa, prin apartenenţa la NATO şi la UE, ori dăm cu piciorul acestei şanse de modernizare a ţării, şansă care ar fi favorabilă în special, copiilor şi nepoţilor noştri.

– cochetez din ce în ce mai serios, cu ideea de a mă implica activ în viaţa politică.

– mi-ar plăcea să pot călători mult mai frecvent şi să realizez pe baza acestor experienţe, reportaje de bună calitate.

– aş dori dacă ar fi posibil, să pot contribui cumva, la realizarea unui volum (sau mai multe) care să reflecte excelenta activitate a membrilor clubului psi.

– la capitolul planuri, aş menţiona fie şi măcar în treacăt, preocuparea mea în ceea ce priveşte soarta copiilor defavorizaţi pentru că-mi dau seama ce tezaur nepus în valoare, risipim.

Pe mine cine mă opreşte?

Simplu: mai întîi, ştiu că este nevoie de zeci de ani pînă cînd poporul căruia îi aparţin, să capete o cultură politică şi o conştiinţă; mă opreşte, timpul.

La capitolul politic, mă opreşte realitatea crudă: actualul sistem de organizare al partidelor, este departe de ideea unei democraţii funcţionale.

Ce mă opreşte să călătoresc mai des? Banii…

Ideea de a realiza o carte a clubului psi, îmi este refuzată din start, de politica editurilor; nu insist pentru că mă enervez.

Cît despre capitolul meritocraţiei, mă izbesc iar, de factorul politic: suntem cu toţii prizonierii unei găşti de mediocri care au acaparat toate funcţiile decizionale, gaşcă speriată de pericolul ca oamenii de certă valoare, să-i înlăture din sinecurile lor.

Aş mai avea cîte ceva de spus dar, mă opresc de bună voie, aici. 🙂

– – –

Au mai abordat (din unghiuri diferite desigur), această superbă temă: dor . roxana . abisuri . Diana şi Dan . Vero . Some Words .

La Fee . carmen pricop . lili3d . Carmen Dictatura Justi’iei .

Read Full Post »

Read Full Post »

Fabulă

Neghiniţe şi secară

Un neghin şi-o neghiniţă, se luptară pentru tron. Palidă, biata secară, cu maniere de salon, şi cu zîmbet de fetiţă, a sperat că mai spre seară, bunăoară, mătrăguni şi mătrăgune, reveniţi la gînduri bune, o vor proclama regină în regatul lor, de tină. Buruieni şi buruiene invitate la conclav, decretat-au pe ton grav: cine-mparte anateme către noi, majoritarii, din motive mult prea varii, este duşman de ogor; negînditele-ţi cuvinte, n-or să aibă nici-un spor. Nu mă las şi nu vă las, spus-a biata cereală cu alură ireală. Ba ne laşi şi ia aminte: în această tristă ţară, cei ca voi ce nu-s ca noi, ori îşi taie din cuvinte, ori definitiv, SE CARĂ!

Read Full Post »

fiece zi are valoare şi-n fiece curcubeu cerul e-n floare
iubire-zenit torcînd liniştit la marginea nopţii
paceafinal de haos rrrupt din sfîntul naos cules din blânde mirări
râu infinit ca un zeu ce discerne şi opreşte eşecul
la poarta sorţii marelui, EU
fiece zi este poarta unor zări…

iar psi a adăugat: dincolo de căutări!

– – –

bonus: pacea –  haos banal – în care cine vrea, discerne liniştit în final, între valoare şi eşecul cules cu fervoare dintr-o iubire cu accente blânde dar dominată de rău, dacă nimeni nu-l opreşte; pe nătărău.

Read Full Post »

Older Posts »