Tema acestei psi-luneli a fost propusă de scorpio . M-am învîrtit în jurul acestui subiect (care seamănă a leapşă) de reflecţie extrem de incitant îndelung, dar n-am găsit un (singur) răspuns pertinent. Pe mine cine mă opreşte de la ce? La acest excelent exerciţiu de auto-reflecţie interactiv, încerc să creionez cîteva răspunsuri care să mă dumirească măcar, pe mine. Mai întîi de toate, voi enumera cîteva preocupări-activităţi-deziderate-fantasme-planuri-etc, de la care ştiu precis că nu vreau să mă opresc de bună voie. Deci 🙂
– mă preocupă la modul cel mai serios, soarta ţării noastre; din cîte înţeleg, trăim momente de cumpănă cumplite: ori rămînem în cea mai bună poziţie pe care a avut-o România în toată istoria sa, prin apartenenţa la NATO şi la UE, ori dăm cu piciorul acestei şanse de modernizare a ţării, şansă care ar fi favorabilă în special, copiilor şi nepoţilor noştri.
– cochetez din ce în ce mai serios, cu ideea de a mă implica activ în viaţa politică.
– mi-ar plăcea să pot călători mult mai frecvent şi să realizez pe baza acestor experienţe, reportaje de bună calitate.
– aş dori dacă ar fi posibil, să pot contribui cumva, la realizarea unui volum (sau mai multe) care să reflecte excelenta activitate a membrilor clubului psi.
– la capitolul planuri, aş menţiona fie şi măcar în treacăt, preocuparea mea în ceea ce priveşte soarta copiilor defavorizaţi pentru că-mi dau seama ce tezaur nepus în valoare, risipim.
Pe mine cine mă opreşte?
Simplu: mai întîi, ştiu că este nevoie de zeci de ani pînă cînd poporul căruia îi aparţin, să capete o cultură politică şi o conştiinţă; mă opreşte, timpul.
La capitolul politic, mă opreşte realitatea crudă: actualul sistem de organizare al partidelor, este departe de ideea unei democraţii funcţionale.
Ce mă opreşte să călătoresc mai des? Banii…
Ideea de a realiza o carte a clubului psi, îmi este refuzată din start, de politica editurilor; nu insist pentru că mă enervez.
Cît despre capitolul meritocraţiei, mă izbesc iar, de factorul politic: suntem cu toţii prizonierii unei găşti de mediocri care au acaparat toate funcţiile decizionale, gaşcă speriată de pericolul ca oamenii de certă valoare, să-i înlăture din sinecurile lor.
Aş mai avea cîte ceva de spus dar, mă opresc de bună voie, aici. 🙂
– – –
Au mai abordat (din unghiuri diferite desigur), această superbă temă: dor . roxana . abisuri . Diana şi Dan . Vero . Some Words .
La Fee . carmen pricop . lili3d . Carmen Dictatura Justi’iei .
referitor la ideea de volum al clubului, eu cred că nimeni nu te opreşte, tibi, să aduni textele care crezi tu că ar încăpea în acesta. apoi, cu acordul colectiv al autorilor, cu resursele fiecăruia (ştiu, le avem limitate cu toţii, acesta şi este motivul pentru care am amânat la rându-mi publicarea) am putea purcede la proiectul de care spui.
mai mult… ştiu sigur că vom avea şi un editor în club, o să vezi curând. 😉 şi mai există o idee încolţită chiar ieri, aceea de librărie virtuală în care toţi cei care au publicat dintre noi să îşi poată distribui cărţile…
orice planuri ai avea referitor la copii, te rog de pe acum să mă ţii la curent. este una dintre cauzele pentru care aş lupta oricând, cu mare drag.
iar în ceea ce priveşte călătoriile… se pare că ale mele vin mai nou ca şi premii la concursuri şi începe să-mi placă. 😳
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu sunt adepta publicării pe cheltuiala proprie. Şi fiindcă nu mă dau banii afară din casă, dar mai ales fiindcă scoţând bani din buzunar poate publica oricine orice. Ceea ce NU înseamnă că plec de la ideea preconcepută că TOT ce se publică pe cheltuiala autorului e lipsit de valoare. Departe de mine gândul ăsta. Dar eu una nu mă simt mulţumită decât ştiind că o editură a considerat că scrierile mele merită să vadă lumina tiparului, şi că merită să investească în acest scop. Văd în asta o primă recunoaştere a talentului autorului.
Pe de altă parte, nici nu-mi pot distribui cărţile prin librăria virtuală de care spui. Pentru că volumul „Floarea de Loldilal” nu poate fi vândut decât de editura Nemira, care l-a publicat pe spezele ei, iar, de vreo 8 ani încoace, volumul „supra-Vieţuitorii” poate fi citit online şi descărcat GRATUIT de pe net (http://www.cartea.info/revista/avm/index.html) – unde nu l-am pus eu, ci tot o editură care şi-a investit timpul pentru redactarea lui şi care îi alocă o parte din spaţiul ei virtual pentru a-l găzdui. În librăria respectivă aş putea pune doar adresele de unde pot fi comandate online cartea mea tipărită şi antologiile în care sunt prezentă.
Vero
sînt de acord cu cele spuse de tine dar, fantezia cu un volum al clubului psi îmi dă tîrcoale în continuare. Nu cred că una dintre editurile de mare prestigiu ar accepta acest proiect, deci tot o editură mică şi curajoasă ar trebui să avem norocul (sau pilele 😀 ) de a se implica. Despre bani, se mai poate discută…
Ştiu eu o editură mică – despre care cred că s-ar implica, pe banii clientului, evident. Editurile mari nu publică pe banii autorului; m-a rugat cineva de curând să mă interesez şi am întrebat pe la toate editurile pe unde am ajuns să cunosc pe câte cineva.
În schimb, dacă am aduna poveşti SF&F%H, sau de suspans, ale clubului (alese de o persoană neutră, cum spuneai, Tibi), poate ne-am lipi la Nemira. Poveşti de genul celor scrise de Mitza cred că ar avea succes.
Poate ar merge şi cu poeziile, dacă găsim o editură care publică versuri.
mă opreşte conştiinţa, psi 🙂 serios vorbind, este nevoie de un redactor neutru, care să selecteze textele în funcţie de nişte criterii la care eu nu mă pricep.
mă bucur pentru premiile tale şi îţi urez la cît mai multe 🙂
Redactorul neutru mi se pare o idee foarte bună.
mulţumesc, tibi.
este o joacă şi nimic mai mult participarea mea la concursuri.
cât despre cărticică… hai să lăsăm la încolţit ideea, vom vedea ce va ieşi. eu mi-am propus să apar în acest an, pe spinarea mea, mai greu cu mobilizarea pentru manuscris…
vero, este alegerea ta şi nu văd de ce ar supăra pe cineva. dar uite un motiv de supărare: nemira nu a adus la braşov cartea ta, la târgul recent încheiat. 😦
psi – Asta e una dintre cele mai mici supărări ale mele. Sunt obişnuită să fiu a 5-a roată la căruţă, nu mă mai afectează 🙂
A, am uitat să spun că, dacă aş fi publicat cartea pe banii mei, n-ar fi ajuns la absolut niciun târg 🙂
Şi, scuze că, zăpăcită cum sunt uneori, am omis şi asta, felicitări pentru premiile tale, psi! La cât mai multe!
Pe noi toţi ne opreşte mentalitatea. 🙂
Subscriu – mai ales că, din comentariul meu de mai sus asta reiese foarte clar se vede foarte clar 😀
„asta reiese foarte clar” Pe „se vede foarte clar” l-am adăugat în plus, din cauza vitezei 😛 Scuze.
Sînt şi constrîngeri care n-au nimic de a face cu mentalitatea.
Sunt şi constrângeri care au. 😉
Mă repeţi ? 😀 Am spus: ŞI!
La prima ta afirmaţie, n-ai specificat nimic. 😉
Întăream, nu repetam.
Sorry Alma, greşeala mea: pricep greu şi uit repede.
Chestia asta ne-trecătoare, nu mă împiedică să te iubesc chiar dacă nu-ţi pasă.
Ştii asta.
O carte a clubului psi… ce idee frumoasa… chiar, cine ne opreste?
Putem visa în continuare 🙂
Da! e chiar foarte frumoasă ideea 😀
[…] edit (în continuă construcţie) : de neoprit la tema asta au mai fost şi : Dor, Roxana, Tibi şi […]
[…] Au scris psi, dor , roxana, abisuri, Diana şi Dan, Tibi […]
„Ideea de a realiza o carte a clubului psi, îmi este refuzată din start, de politica editurilor; nu insist pentru că mă enervez.” O veste buna : Exista posibilitati ! SelfPublish e disponibil si accesibil singurul „hic” este distemul de distributie … inexistent pentru Romania (inca)
E bună sugestia.
Vorba lui psi, să cugetăm să descîntăm şi pînă la urmă, poate o coacem 🙂 S-o vedem noi la tipar că de distribuit o distribuim prin bloguri, pe FB, vedem noi cum.
exact! 😉 și aș mai propune ca fiecare dintre noi să se aplece asupra propriilor texte, vedem ce va ieși.
Păi da. Fiecare să propună cîteva texte (vreo trei – patru, zic) la care ţine mai mult, că dacă socotim măcar vreo 15-25 de psi-lunatico-duzinari, se fac pe lîngă 150 de file. Şi nu cred că ar costa chiar aşa de mult încît să nu merite.
De cele mai multe ori, pe mine mă opreşte inerţia… Dacă trec de ea, sunt mai greu de oprit. Dar o depăşesc tare greu! :))
Ideea cărţii îmi place şi mie, mult! 🙂
Este doar o idee. Eu oricum, nu mă văd inclus 🙂
:
De aceea e nevoie de un editor neutru… Sunt sigură că te-ar vedea inclus! 🙂
Sigur, NU. Pentru că (printre alte motive) nu vreau. 🙂
Totul ar deveni ușor dacă fiecare dintre cetățenii acestei țări ar începe cu o acțiune pozitivă de eliminare a compromisurilor, cât de mică. Cu adunatul gunoaielor care ne înconjoară, de exemplu. Cu exprimarea unui ,,mulțumesc” imparțial și din suflet… Și altele.
Mi-ar plăcea să vă citesc pe toți într-o carte. 🙂
Presupun că adunatul gunoaielor înseamnă eliminarea lor, da? 🙂
Cartea va apărea. Nu ştiu cum dar, cred că va apărea.
Foarte frumoasa dovada de mic think-thank!
Psi-Ganduri intr-o carte!
Am pus sămînţa, sper că va încolţi 🙂
Deja s-au pus cuvinte in cerneala! 🙂
[…] tibi […]
Sper, bună, ca la întoarcerea de la școală, dacă nu sunt terminată de oboseală , să flecăresc un timp pe tema aceasta.
Bună, te aştept 🙂
Bună !
Mi-a plăcut ce-ai scris și să știi că în general și pe mine mă preocupă cam aceleași gânduri. În politică am fost și am simțit toată dezamăgirea …
Aștept să termin ratele la bănci ca să pot merge peste hotare …
Măcar online și tot ar merita strânse postările Clubului Psi.
Servus!
Vom vedea dacă se va alege ceva de această idee.