Profit de apariţia (nebăgată în seamă de mass media) unei scurte ştiri pentru a rebloga o postare mai veche.
„Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat miercuri, 27 martie 2013, decretul prin care recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan; născut la Istanbul (Turcia) la
25 decembrie 1873 și ucis din ură față de credință la Bucureşti (România) la 16 mai 1954”. Astfel, Vladimir Ghika, preot catolic și principe român, va fi ridicat curând la cinstea altarelor și înscris în rândul fericiților și sfinților Bisericii Catolice”
Curriculum Vitae. Document din arhivele Vaticanului.
– – –
Născut la 25 decembrie 1873 la Constantinopol (unde tatăl său este reprezentant al Guvernului român). Botezat în Biserica Rusă.
Aparţinînd unei familii care a dat din 1657, celor două principate, al Valahiei şi al Moldovei, zece suverani şi în care a domnit de 21 de ori.
Nepot al ultimului domn naţional al Moldovei, Grigore V Ghika X (1849 – 1857).
Fiu al Generalului Prinţ Ioan Ghika (1830 – 1881), fost Ministru al Afacerilor Externe, fost Ministru de război şi fost Ministru Plenipotenţiar (Viena, Constantinopol, Sankt Petersburg). Mort în 1881, ca reprezentant al ţării pe lîngă Ţar, la Petrograd.
Studii în Franţa. Bacalaureatul la 15 ani. Licenţiat în drept; urmează în acelaţi timp cursurile de licenţă în litere (filosofie şi istorie), în ştiinţe (chimie), şi Şcoala de Ştiinţe Politice (l’Ecole des Sciences Politiques).
Evoluţie catolică încă din tinereţe, bazată numai pe lectură…
Vezi articol original 732 de cuvinte mai mult
S-a facut (oarecumva) dreptate insa nu stiu daca e si suficient.
Mă depăşeşte problema cu dreptatea. Redau un scurt citat dintr-o altă (scurtă) postare despre Prinţul Vladimir Ghika:
În iarna anilor 1926-1927, la sfîrşitul unei Sfinte Litughii, Moseniorul Ghika îi mărturisea unei călugăriţe, Suzanne-Marie Durand, autoarea cărţii ‘Vladimir Ghika, Prinţ şi Păstor’: “Mă stăpîneşte gîndul şi dorinţa martiriului. Oare Domnul îmi va acorda, într-o zi, acest har pe care mă face să-l doresc?”
Entuziasm? Zel apostolic? Generoasă înălţare sufletească? Greu de spus. Oricum, trebuiau să treacă circa 25 de ani pînă cînd această premoniţie profetică avea să capete un anumit contur.
Probabil, Destin împlinit…
N-am mai trecut de buna vreme pe aici si azi, cand fac pasul, cu sfioasa bucurie, gasesc aceste randuri despre Monseniorul Ghica si unul dintre primele mari si pilduitoare gesturi facute de Papa Francisc…Avem inaintasi despre care stim putin si chiar uitam. Daca am fi mai vrednici in pomenirea si cinstirea lor, cred ca am fi mai frumosi si mai fericiti…
Frumoasa postare, Tibi! Multumesc!
Mih dragă, te aştept întotdeauna cu bucurie şi cu emoţie 🙂
Încerc să-mi menţin echilibrul nevorbind continuu despre politica mizerabilă a zilelor noastre. Nu ştim despre mare parte a înaintaşilor noştri valoroşi, pur şi simplu pentru că aşa am fost nu educaţi ci, manipulati…
Din pacate in decretul papal scrie: „Vladimir Gika, PREOT TURC” !
Vladimir Ghika, numele e scris corect, dar nationalitatea lui a fost considerata turca fiindca s-a nascut la Istanbul
Ce impresii aveti dupa beatificare ? Ce popor nemaipomenit ,civilizat si credincios avem.
Am fost evident plăcut impresionat de ceremonie.
Catolicii ştiu să fie cum nu se poate mai civilizaţi şi acest lucru, impune.