hipnotica privire
ce lunecă pieziş
la ceas de dimineaţă
sau poate dinspre seri
festin involuntar
sau poate numai dar
un chip ce te aruncă în anotimp mizer în care prizonier
poate întrebi: în ce destin ai mei rărunchi*
în orişice grădini stau numai în genunchi?
în ce pietriş?
*RĂRÚNCHI, rărunchi, 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. –
Anunțuri
Frumoasa poezie… Daaaar, pui de gaina ce legatura au? Poate cu rarunchii, ori cu pietrisul poate 🙂
AU! Chiar, au 🙂
Ma gandeam eu, dar totusi…. ce?
Tu eşti specialista în iubire, de la tine aştept răspuns 🙂
Eu am ascuns în versuri, un gînd greu de pătruns…
pai puii de gaina au nevoie de pietris, sa invete sa isi gaseasca hrana :), asta cred ca e legatura trainica. de asemenea, dupa cum se stie, puii de gaina vietuiesc prin gradini (intr-o lume ideala, desigur). zic bine sau bat campii cu gratie? :))
Sigur că zici bine 🙂
ufff, aveam emotii ca mi a luat o neuronul la vale si nu l mai prind :)).
M-am jucat printre cuvinte făr’ sa iau bine aminte la emoţiile induse printre spuse şi nespuse 🙂
Anotimpul mizer e în altă parte decât puii…
E şi-acolo uneori; puii cad între ninsori, cînd eclipsa răilor, umbresc floarea puilor…
[…] tibi […]
[…] duzinari: psi©, scorpio, dor, vavaly, lili3d, tineriu, […]
[…] Nu ştiu să scriu aşa ca ei, nu-mi iese-n nici-un anotimp, hipnotică e slova lor, parcă venind din larg de timp… Involuntar stau în genunchi în ceas târziu din multe seri şi mă gândesc că ei ştiu vraja de dimineaţă a lui ieri, că prizonier le e cuvântul şi îl plantează în grădini spre-a da în dar frumoasa-i floare pentru prieteni şi străini, c-au un destin care îi leagă de vers şi de metaforă, ştiu în ce chip se face vinul de vorbe într-o amforă… Şi vă îndemn să îi citiţi, să-i savuraţi pe îndelete, cu câte-un clic pe-aceste nume să-i invitaţi să vă desfete: psi, alma nahe, scorpio, dor, vavaly, lili3d, tiberiu, […]
Ei, Tineriule, e cam prima dată când îmi închizi gura! 🙂 Aţii se chinuie să mi-o deschidă(hehe). În fine…
Domnule Tineriu, voiam a zice că e o declaraţie de dragoste rară(nu se face des, că scade imunitatea!), cum nu mi-a fost dat(mai degrabă am dat eu) să văd.
Vai de mine şi de mine dragă Alma; nici eu n-am intenţionat să-ţi închid gura dar, multu mult pentru compliment… 🙂
Infloresc gradinile!
•*¨)ჱܓ ღ¸.•*´¨`*•.¸ღ¸)ჱܓ ¸.•*¨)ჱܓ (ღ¸.•*´¨`*•. ( `•.¸
✿¸.•*¨`*•..¸✿ ✿¸.•*¨`*•..¸✿
╬♥═╬╬═♥=╬╬═♥╬╬═♥╬╬═♥=╬╬♥═╬
░░░░░░░░░░░░░ ░░░░░░░░░░░░░
. *´¨)cu-cu! 🙂
¸.•´¸.•*´¨) ¸.•*¨)
Baaauuuu!
I ㄥOVモ FL❀WERS❣ They make my heart ☼SMILE☼ ♥★¸.•..´¯☽¸.♥••.҉☆♥♡
♥.•°*”˜ ☆ ¸..•´¨¨)) -:¦:-
♥Ƹ̵̡Ӝ̵Ʒ. ¸.•´….•´¨¨))
((¸¸.•´ ¸.•´.-:¦:-.♥ … `♥♪♫-´
……(¯`•´¯)
(¯`♥´¯) .✫´
`*.¸.*´¸¸. “Hugs”
Sîc sîc sîc că nu mă sperii 🙂
[…] cât mai frumoase, ce la psi le veţi gãsi! Scorpio, vavaly, alma nahe, La Fee, anacondele, tibi, dor, lili3d, abisuri, Dia […]
[…] tibi […]
Pe tine Tibi nu te văd stând în genunchi decât, poate, în fața iubitei tale soții.
Evident, este o figură de stil: „ai mei rărunchi” 🙂
într-un anotimp cu chip hipnotic
la ceas de seară nimerit-am într-o grădină
ca-ntr-un destin ce pare a fi un dar
lăsîndu-mă involuntar s-aștept
dimineața în genunchi
(și pe aici zăbovitul mi-e ușor căci e un dar involuntar)
PROMIT SĂ ÎNVĂȚ SĂ STĂPÎNESC INVOLUNTARUL, IAR DARUL SĂ-L PSTREZ ÎN TAINĂ –
adică, NU MAI FAC !)
mulţumesc 🙂
ps. fiecare duzinar este prizonier celor douăsprezece vorbe în forma lor propusă, fără modificări dar, ai reuşit o duzineală superbă. Curaj! Intră în club! Bine? 🙂
O, sărmane Tiberiu, prizonier în anotimp mizer, în seri când un festin involuntar primit în dar te poartă până-n ceas de dimineaţă, într-un chip ce îţi aruncă rărunchii în genunchi pe pietrişul din grădini, sub hipnotica privire a crudului destin! (Asta ca să plagiez şi eu azi pe cineva! :lol:)
O, dragă şerpişoară, ce bunăoară, eşti anacondă la plural, ce măgulit mă simt, că reprezint, un ideal de fa diezi, în care cu talent, mă plagiezi 😆
Iar eu mulţumesc pentru compliment, roşind cu talent! 😆
eu ca modest obol, pot să-ţi ofer un roll 🙄 şi-un LOL 😆
te citisem înainte să ies pe străzi căutând primăvara care… încă nu este. iluzorie, amăgitoare doarme cu tresăriri la răstimpuri. sigur, ştii că nu o iubesc, dar cui nu-i place floarea.?
am purtat toată ziua în gând .. pietriş. şi nu cred că am răspuns.
teribil ţi-a ieşit tura asta. să nu spui că nu, căci ştii şi tu! 🙂
ştiu psi, ştiu! că mi-a ieşit.
ştii tu ce mă doare? nimeni, repet: nimeni, n-a înţeles ce-am spus, aici…
şi te miri?
eu îţi spun doar că am purtat scrierea în gând… nu ştii ce imagini ai răscolit.
ai dreptate, psi: nu ştiu.
Poate fi orice. Nici nu contează la ce te-ai gândit tu…niciodată nu mi-a plăcut sintagma „poetul a vrut să zică că…” Poetul a vrut ce-a vrut, rezonanţa e în fiecare diferită. Nici nu contează cum şi în ce fel s-au lipit cuvintele; uneori transmit dincolo de ele, prin vrerea lor proprie schimbându-se contextul iniţial şi căutându-şi contextul favorabil, propice altui moment, al atuia. Poate asta e şi frumuseţea cuvintelor până la urmă. Dar, fireşte, ele au şi urâţenie, totodată, inseparabilă de frumuseţe, fiindcă în aceeaşi formă pot genera şi conflicte de vedere, căci, atunci când suntem citiţi, suntem la îndemâna(?) altui suflet, cu alte trăiri de moment, cu alte poveşti, generate de aceleaşi cuvinte, dar a căror greutate, adâncime diferă.
Eu una nu scriu ca să fiu înţeleasă(deşi mi-ar plăcea să fiu, evident), şi îmi place să cred că nu numai psi© sau zâna La Fee ştiu asta deja. Şi ştiu că înţeleg prea puţini tot, dar nu mă supără asta. Nu scriu pentru ei, scriu pentru a-mi aminti de mine în momentele care-mi generează povestea din spatele cuvintelor pe care le aştern acolo în albul ăla pufos. Şi îmi plac acele comentarii care exersează sinceritatea momentului ăluia în care cuvintele zboară din albul meu, într-al lor, poveşti la care nu mă gândisem…Şi de dacă voiam a spune alt ceva(nu altceva!!), îmi zic…Imediat ce se închide pagina, fiecare se duce într-ale sale…şi aşa e şi firesc, cred.
Mie încă îmi place „clubul” (care nu e chiar un club, să fim serioşi) tocmai fiindcă prin călătoriile noastre de la unii la alţii,adunăm.. devenim mai bogaţi. Care, cum vrem, care cum putem….căci,, de ce sunt like-urile?! 😉
*”Şi de dacă ” e, de fapt, „şi ce dacă”. Ştiu că ai fi înţeles…
Am înţeles şi sînt de acord cu tine: fiecare cititor înţelege exact ceea ce vrea din indiferent ce text scris de indiferent cine. Aşa se şi cuvine.
Nu îndrăznesc să comentez 😀 mai bine o mai citesc (încă) o dată
Este motivul pentru care nu prea las comentarii la poezie: mă sfiesc.
[…] mai scris: Scorpio, dor, vavaly, lili3d, alma nahe, psi, La Fee, Abisurile, anacondele, tibi, roxana, Dictatura Justitiei, Some words, Max, […]
[…] inscrisi in tabel: Scorpio, Vavaly, lili3d, alma nahe, psi, La Fee, Abisurile, Anacondele, Dia na, tibi, roxana, Dictatura Justitiei, Some Words, Max, […]
[…] inscrisi in tabel: Scorpio, Vavaly, lili3d, alma nahe, psi, La Fee, Abisurile, Anacondele, Dia na, tibi, roxana, Dictatura Justitiei, Some Words, Max, […]