Nu ştiu ce credeţi voi dar mie, termenul „înlănţuire” îmi provoacă o stare – de fapt un sentiment – de nelinişte. Nu mă refer aici şi acum la situaţiile în care unii oameni au fost, sunt şi poate vor mai fi puşi în lanţuri la modul fizic (arestaţi, sclavi, etc). Nu vreau să mă refer aici şi acum, nici măcar la situaţiile în care acest termen este folosit – abuziv – în situaţiile idilice şi nici măcar la situaţiile în care „înlănţuirea” (individuală sau colectivă) este folosită pentru a protesta indiferent pe ce temă: ecologică, politică, etc. Voi face un soi de „tragere la temă” şi mă voi referi (foarte pe scurt) la un alt fel de lanţ al slăbiciunilor: socializarea prin intermediul internetului.
Mi se pare fabulos cum în mod instant, poţi relaţiona cu oameni pe care nu îi ştii şi pe care altfel nu i-ai fi ştiut, niciodată. Oameni cu care interacţionezi deşi, nivelul de cultură, de pregătire, de aspiraţii, este în mod limpede, complet diferit. Sau aproape complet diferit pentru că nişte afinităţi există, fie şi numai la nivel minimal. Oameni aflaţi la distanţe de zări şi mări, oameni trăitori în toate culturile, tradiţiile, şamd, intră instant în contact şi comunică în timp real. Cred că am mai spus acest lucru: noi trăim acum, într-o situaţie expusă de Isaac Asimov, într-o carte excepţională de SF, şi anume, Soarele gol.
Am în blog roll adresele multora dintre aceşti oameni interactivi, şi prin intermediul blog rollurile dumnealor, intru în contact fie şi numai citind ce au de spus, cu alţi şi alţi oameni; practic, dacă stau să mă gîndesc, am posibilitatea de a vedea ce au de spus mii, dacă nu cumva zeci de mii de alţi oameni, lucru care în viaţa reală, ar fost practic, imposibil.
E bine? E rău? Cred mai degrabă că este util. De cînd bîntui internetul pe diverse bloguri, am învăţat lucruri pe care nu ştiu dacă altfel, le-aş fi învăţat. Am acces instant la informaţii la care altfel n-aş fi avut acces nici măcar dacă aş trăi într-o vastă bibliotecă atotcuprinzătoare. Am acces instant la informaţii utile pentru viaţa mea de fiecare zi, am acces instant la orice mă preocupă, la răspunsuri pentru aproape orice problemă.
Dar mai mult decît atît, am acces la minunatul club psi, club ai căror membri au spus ce cred ei, despre înlănţuire 🙂
.
E foarte adevarat, internetul ofera posibilitati uriase de socializare, cunoastere, informare…
internetul este în primul rând o imensă, necuprinsă comoară de informaţii. socializarea este sau ar trebui să fie conexă. şi nu valorează nimic dacă nu se concretizează printr-o strângere de mână în real, atunci când aceasta este posibilă.
fii sigur că şi tu ai ajutat multora şi le-ai dăruit din ceea ce ştii, eşti.
sincer, mie mi-a fost destul de dificilă tema de astăzi, m-a dus cu gândul la oprimarea libertăţii sub toate formele ei.
ai dreptate. şi n-ai. am trăit concretizarea din virtual în real de cîteva ori şi m-am lecuit. cred că-s prea „vechi” pentru astfel de jocuri. sau poate, prea „mic”.
am dreptate şi am. şi nu e vorba de mare sau mic.
dar nu vreau să polemizez acum.
pe mâine, poate vom relua discuţia, poate nu.
mai bine, nu 🙂
și eu care o alesesem să fie frumosă… scosesem până și pe „iubire” din ea ca să nu ziceți ca are siroape 😛
nu mai face greşeala de a scoate iubirea” din ecuaţie 😛
Ma inclin si ma inchin lui pentru ca a insemnat punerea la picioarele mele a unei lumi despre a carei dimensiune n-as fi aflat vreodata. A mai insemnat, pt. mine cel putin, o salvare si-o ridicare dintr-o situatie aparent fara iesire oferindu-mi prilejul propriei exprimari si prin imagine(grafica in general). Dar mi-a adus si multe insatisfactii care tin mai mult de relatiile interumane. N-am pus in balanta avantaje-dezavantaje pentru ca nu asta e important.
Cind am vazut titlul materialului de fata, automat m-am gindit la un alt fel de inlantuire: cea care exista in relatia de cuplu, exprimata pozitiv sau negativ. Si nu fac trimitere la intimitate.
Da, este o lume fabuloasă. Am descoperit-o destul de tîrziu dar, o exploatez cît (mai) pot.
[…] “înlănţuiţi” în cuvinte : Dor, Tibi, Scorpio, […]
Bună !
Vrem nu vrem suntem într-un fel înlănțuiți cu fire nevăzute.
Şi vrem nu vrem, uneori o za, cedează.
´¯`•.¸¸.•♪♫♪•.¸¸.•´¯`•.♥
☆҉‿↗⁀☆҉ ♥ I wish you all love! ♥
________☼♥/)_♥☼♥_____☼♥./¯”””/’)
¯¯¯¯¯¯¯¯¯\)☼♥¯♥☼♥¯¯¯¯☼♥’\_„„„„\).
───────▄▄─▄▄▀▀▄▀▀▄
──────███████───▄▀
──────▀█████▀▀▄▀
────────▀█▀.❤ℒℴνℯ ❤ kissess ❥◠❥◠❥.●•٠·˙♥.
Clong! 🙂
pai mde…ne inlantium in cuvinte, duzini si provocari. :)))
Păi, mda 🙂 Din păcate, ne rezumăm numai la întîlnirile de sîmbătă-luni…
vezi, tibi, ]mi dai dreptate! şi n-aş fi vrut.
mi-am legat singură lanţuri ieri… 😦 exact la temă!
Ca să nu-mi fie amar, o să-mi imaginez sigura înlănțuire umană, ce nu-mi nelinișteste sufletul! 🙂 Te rog, nu mă pune să dezvolt! :))
Cum să fac aşa ceva? Dezvolţi numai şi mai ales, ceea ce vrei, TU 🙂
Înlănțuirile de cuvinte (d.p.d.v. semantic) influențează, se pare, ADN-ul, în mod pozitiv sau negativ. Așadar, comunicarea virtuală devine un factor important pentru dezvoltarea noastră, vrem nu vrem.
ADN comportamental vrei să spui, da? 🙂
[…] a fost psi-luneala de azi. Mult mai frumos au descoperit inlantuiri si: tibi, Scorpio, Roxana, Gara pentru doi, Dictatura Justitiei, Some Words si […]
vezi tu psi? ne asemănăm: impulsivi.
am spus că mai bine să nu deschidem discuţia.
acuma, spun: hai să o închidem şi să mergem mai departe.
[…] a fost psi-luneala de azi. Mult mai frumos au descoperit inlantuiri si: tibi, Scorpio, Roxana, Gara pentru doi, Dictatura Justitiei, Some Words si […]