S-au spus şi se vor mai spune despre „dorinţă” miliarde de miliarde de lucruri. Toată lumea ştie ce este dorinţa, începînd din fragedă pruncie şi pînă la apusul vieţii individuale. Toţi şi toate dorim: ciocolată, suc, papa bun, pileală, sănătate, fericire, iubire, dragoste, succes, carieră, cultură, călătorii, spectacole sportive, prietenie sau numai amiciţie, familie, copii, nepoţi, şi lista poate continua.
Ce-ar fi să ne propunem varianta de argou, respectiv a duce dorința sus expr. (intl.) = a denunța?
Mie îmi vine să denunţ o groază de lucruri. N-o să le „denunţ” pe toate şi nici nu voi încerca o ierarhie între ele dar, voi enumera cîteva:
– impostura
– falsitatea
– cecitatea
– suficienţa
Mă opresc aici şi vă invit dacă doriţi să numiţi VOI, alte lucruri pe care doriţi să le denunţaţi.
Eu am o lista lunga dar ma opresc, As prefera sa nu mai am dorinte de genul acesta.
Şi eu aş prefera 🙂
eu nu vreau să am astfel de dorinţe! o fi greşit?
nu ştiu. dacă spun DA, greşesc?
😆 eu am întrebat prima! nu poţi să răspunzi cu o întrebare pentru că nu poţi pasa pisica… pisicii!
he he. citeşte printre rînduri. am răspuns 😆
Invidie.
Io am doar dorinte…ascunse :)))))
he he 🙂 bine punctat!
[…] Au scris alma nahe, vavaly, psi, Gabriela, tibi, Vero […]
[…] Pe aceeasi tema, “dorinta” au scris in clubul Psi: Scorpio alma nahe, vavaly, psi, Gabriela, tibi, Vero, […]
Ce să caut în argou?
Mai bine trag la depo…ziţie!
Iaca, mă autodenunţ! Se pune?
nu.
Se(ia) şi se pune pe inimă. Tot nu?
tot nu. „ziţie” nu înseamnă „u”.
Eu sunt mai puţin „zi ţie”, sunt mai mult „zi lui”, aşa e! :…
rectific…depo…zi(tu)lui. 🙂 Tot nu?
acum, DA, e limpede 🙂
ştiu de mult că nu prea mai ai ce şi de ce, să-mi spui, mie 🙂
varsă-te deci lui, frumosului, negreşit ochiosului, pentru tine inimosului 🙂
Noroc că ştiu s-o scot! 😆 „Ştii s-o scoţi? Scoate-o!” Ştia nenea Iancu ce ştia!
NU mă mai pun cu tine 🙂 Ştii mai bine decît mine, cum se pot juca diversele personaje ale oricărei piese 😛 Vrei întîietate? O A-ai, vorba moţului 😆
ipocrizia
foarte bine spus!
m-am bagat si eu ca musca-n lapte 🙂
Huh? Cum adică?
Îţi mulţumesc că ai intevenit şi te rog să mai inter-vii 🙂
M-am tot gândit, multe ar fi de denunţat, dar dacă mă uit atent în oglindă, văd şi pe la mine câte o fărâmă ba din una, ba din alta… Aşa că mă întreb acum dacă să mă autodenunţ.
Nu cred că tăcerea este de aur chiar întotdeauna dar, interesant punct de vedere!
[…] ce-ai privit? Sunt ei(psi©, vavaly, Scorpio, Gabriela, tineriu, Vero, carmen pricop, cammely) oare vrejul fermecat, ca să nu uiţi atunci când eşti […]
[…] tibi […]
Tibi, eu iti propun alta perspectiva. Diferenta dintre dorinta si nevoie 🙂
Daca ar fi sa denunt ceva, hm, cred ca ar fi meschinaria. E ceva cu ce nu ma pot obisnui. Si ipocrizia. Si nepasarea. Si rautatea gratuita. Lista nu e completa, se intelege 🙂
Ştiam eu că eşti pretenţioasă 🙂
Dă-mi voie să denunţ Răul, sub toate formele, ascuns în simulacrele de suflete ale multora.
Şi dă-mi voie să-mi autodenunţ micimea şi impotenţa de-a-l stîrpi… 😦
Nu trebuie să ceri voie de la nimeni.
E doar o figură de stil, desigur. Acel „allow me to…” folosit ca formulă de politeţe pentru a interveni într-o discuţie.
[…] tibi […]
Intoleranta. Lipsa oricarei dorinti de a-l intelege pe cel de langa tine si de a accepta ca normele dupa care se ghideaza viata lui pot fi diferite de ale tale.
Incrancenarea cu care unii vor sa-si impuna punctul de vedere, binele absolut, adevarul absolut pe care doar ei il detin.
Mulţumesc pentru acest răspuns cu care sunt pe deplin de acord.
Mă dureau picioarele de atâta mers pe jos dar acuma mă doare și capul. Ce întrebai oare tu ?
Crezi că eu mai ştiu? 😆
Mă bucur c-ai înțeles gluma. 😆 Minciuna spusă cu nerușinare mă revoltă la maxim. 😦
Mai rar dar, mă mai şi prind de glume cîteodată 😆
Vituperanta. Alegerea de a macula orice buna intentie, orice mana care ti-a fost intinsa la greu. E o forma de cea mai joasa frecventa ingrijorator de generalizata in mediul asa zis uman.
La asta se pricep românii, cel mai bine.
Eu denunț minciuna, răutatea și încăpățânarea!
Sper să se ducă o dată şi o dată pe pustii toate racilele astea!
eu denunt vaicareala si complacerea in plangere fara a misca un deget, un pai, un fir de praf. or mai fi ramas si pe la mine ceva urme din ele dar incerc sa le rapun si ma doare cand le vad asa de bine pripasite la cei din jur.
frumos spus dar din păcate, trăim în ţara în care nu se întîmplă niciodată, nimic.
Eu am scris o altfel de dorință
Una HORROR 😈
Am văzut. Prea este horror, totuşi.
În Obor, nu-i nimeni mai sentimental, sau măcar normal? 😛
Am văzut în reader că postezi mereu din ultima călătorie. Promit să îmi fac timp și să le citesc pe îndelete 🙂
Azi am pus punct turcalelismelor 🙂 O să mai pun ceva poze şi GATA!