Clamăm iubirea, cu fruntea în pământ; nu mai avem nimic prea sfînt; aşa ni-i firea: dezonorarăm truda şi-l prea slăvim pe Iuda; piroanele lui Crist, le-nveşmîntăm în aur, primim ca pe-un tezaur, acest spectacol, trist. Batjocorim elite, căci vremea ne permite, amalgamăm senzaţii cu simplele relaţii: nu mai ştim cînd oamenii, seamănă cu famenii. Iar în lumea asta mare, rătăcind printre ruine, nu mai ştim căror strămoşi să le-aprindem lumânare: asta are, asta n-are, mergem către nici-o zare… Dar gomoşi, ne-ndreptăm spre nici-un bine!
psi .
scorpio .
alma nahe . Gabriela . vavaly . anacondele . lili3d . Roxana . Carmen
.
Reclame
da, cam într-acolo ne îndreptăm. inedită descriere a ceea ce trăim. frumoasă, dar tristă, pentru că e trist drumul pe care mergem.
nu-s doar trist; sînt revoltat. voi spune luni, de ce.
Se pare că ne-am îndreptat gândul în același sens. Frumos. 🙂
Spiritele înalte, se întîlnesc întotdeauna 🙂
Nu cred că ne mai îndreptăm spre nimic… ori sunt eu într-un moment de pesimism cronic.
Eşti mai realistă decît crezi.
[…] Au scris Psi , vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Tibi […]
Eu cred ca daca suntem constienti de ce pacate si dureri avem nu e totul pierdut. Am gresit directia poate dar putem schimba lucrurile. Ne trebuie doar vointa.
Sigur că da. Dar avem voinţă politică? Remember că suntem contemporani cu articolele lui Caragiale şi ale lui Eminescu? Caragiale a fost nevoit să emigreze, iar Eminescu a fost ucis cu largul concurs al „prietenilor” săi. Deci?
[…] mai scris in Clubul Psi: Tibi Vantdetoamna, Scorpio, some words, vero 1, vero […]
Cu ce ni-i, oare, de folos
Că sîntem cronicarii trişti
Ai propriului salt în jos,
Al conştiinţei că exişti
Dar nu trăieşti cu-adevărat,
Cînd drumul e dictat de sus
Dar nu de-acolo, din înalt,
Ci de pe tronul din Apus?
E bine şi la vară… kalt!
Comparaţia „tron din apus”/înalta poartă mă umple de nervi.
Nici-o legătură între valorile promovate de occident şi mizeria provenită din orientul căreia îi suntem tributari de mai bine de patru sute de ani.
Niciodată în istoria sa, repet, NICIODATĂ! România nu a avut şansa unei poziţionări politico-strategice atît de favorabilă ca acum, prin apartenenţa la umbrela NATO şi prin integrarea în UE.
Niciodată România nu a avut un PIB mai mare ca acum, după ce am devenit parte integrantă a lumii civilizate.
Uităm deja, ce „binefaceri” ne-au adus apartenenţa la Imperiul Otoman şi mai apoi, la închisoarea lagărului comunist?
Despre ce vorbim, Dragoş?
Vorbim despre „eşti turc, bre”, nu?
Ce vrem…uri!
Vorbim despre amnezie, dragă Olimpia. 😦 Şi despre manipulare.
Nu pot răspunde cum aş vrea s-o fac,
Aşa că-nghit în sec, mă-nclin şi… tac.
Cum vrei, Dragoş.
Ce mai vrem? Depinde de fiecare. Insa cind vrem trebuie sa si facem altfel…nu ajungem nicaieri, indiferent de ce este vorba in ast „vrem”.
Din păcate, noi ca naţie, nu avem decît strategia de azi pe mîine.
Ne uităm cu invidie la ţări ca Japonia de exemplu, dar habar nu avem că Japonia actuală este concepută după planurile strategice ale lui Spiru Haret.
Ce am făcut noi cu Spiru Haret? I-am permis securistului Bondrea să întineze numele marelui reformator al învăţământului românesc, transformându-l în sinonimul unei fabrici de diplome pentru sfertodocţi.
Deci. Ce vrem?
Eu una vreau sa se dezmorteasca creierele multe insa, cred ca confund ceea ce vreau cu ce pot/putem avea. Vreau sa se faca ce trebuie sa se faca…reasezare in alte tipare, alta matca, reintoarcerea la bunul simt si respectul strabunilor.
Si mai vreau sa refuz uniformizarea care anihileaza orice personalizare a eu-lui. Daca prin ceea ce fac pot sa fiu o pata de culoare intr-o mare monotona atunci pot zice ca sunt libera.
Nu contează ce vrea fiecare dintre noi, atîta vreme cît boborul îi votează cu frenezie pe urmaşii criminalilor care au distrus coloana vertebrală a poporului român în perioada comunistă.
În nici-o ţară europeană, un plagiator nu poate fi prim ministru; în nici-o ţară europeană, un ministru cu dosar penal nu poate rămîne în funcţie; în nici-o ţară europeană, un general de armată nu poate fi implicat în fapte de corupţie şi să scape; în nici-o ţară europeană, un magistrat dovedit şi condamnat definitiv, nu se poate bucura în libertate, de o pensie nesimţită; despre asta vorbim.
Ce vrem?
[…] duzinari: psi©, vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Scorpio, Gabriela, carmen pricop, tineriu. […]
Eşti un poet talentat, domnul meu! N-ai făcut decât o singură greşeală: ai omis să te treci în tabel, la psi 😛 😀
Eu poet? Nici pomeneală; versificator ocazional 😛
Gata, m-am trecut în tabel. Pisicel m-a lăsat cu ochii la lună astă noapte până la ora 12 şi ceva, apoi, am uitat să mă mai trec 🙂
OK, versificator ocazional talentat! 😛
[…] tibi […]
De acord cu anacondele, în oricare dintre variante! 😀
Conspiratoarelor 😛
Serios vorbind, nu mă simt decît un vehicul, un vector care propagă atît cît î(m)i stă în putinţă, excelentele voastre bloguri înscrise în dragul club psi, bloguri care mustesc de poezie adevărată 🙂
[…] tibi […]
Într-adevăr, nici măcar nu e trist, e revoltător…
[…] tibi […]
Ce concis ai exprimat o realitate atât de tristă!
Aş fi preferat să nu am ce.
[…] de serviciu au răspuns frumos la psi :tibi, scorpio, verovers 1, verovers 2, vantdetoamna, Some Words, carmen pricop, alma nahe, Gabriela, […]
mi-ai amintit că în stambul, la topkapî mai exact, doarme aurit toiagul lui moise.
de ce e aurit acum?
sînt foarte sceptic că acela este toiagul (bastonul) lui Moise.
” Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. (Deuteronomul 34:1-6)
nu cred că Moise a fost înmormîntat fără toiagul său aşa că, habar n-am de ce-i acel baston aurit: ca să-i impresioneze pe turişti?
posibil şi asta. de asemenea, ei spun că în osuar s-ar afla şi rămăşiţele lui alexandru cel mare (cel pe care suleiman l-a admirat enorm).
sigur, este mult discutabil… pe mine m-a mirat acea aurire…
a fost o perioadă de timp în care nebunia după relicve a degenerat într-o adevărată industrie de relicve false.
nebunia asta n-a încetat nici acum numai ca a fost botezată fetişism şi are obiect predilect hainele purtate de vedete, etc.
ţîcneală sută la sută.