Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2013

Tiberiuorasanu's Blog

     Ideea unui Diavol travestit în sutană, este  la fel veche ca toate amintirile născocite de omuleţii tututor timpurilor, omuleţi care nu se pot sustrage de la atotputernicia lui Dumnezeu. Aceşti omuleţi propun tot felul de Biblii profane, CĂRŢI care literaturizează ori apologia ‘răului’ pe acest pămînt, ori încearcă să tragă un calp semnal de alarmă. Semnal de alarmă care calp fiind, nu are cum să fie perceput de oamenii descrişi în aceste biblii calpe. Intelectualismul  deşănţat, joacă feste, iar diavolul atît aşteaptă : un amănunt; amănuntul în care şi prin care, să-şi poată dezvolta opera distructivă.

     Cartea lui Jose Luis Peixoto, pune fără sfială această problemă tulburătoare : în ce mai pot crede oamenii ? În fatalism ? În fatalismul cui ? S-a retras Dumnezeu din viaţa oamenilor, creaturile Sale imperfecte, pentru că oamenii n-au fost în stare să meargă pe calea Sa? L-a lăsat Dumnezeu pe Diavol…

Vezi articolul original 365 de cuvinte mai mult

Read Full Post »

Deci, aşa va arăta în final

Sursa: creştin ortodox

Read Full Post »

Prostocraţie

Cu fiecare zi care mai trece, ne lămurim: prostia stăpîneşte România. Măcar acum ştim încotro mergem: direct în calea nenorocirilor, judecînd strîmb. Perspective? Vax! Ce pot face idioţii care încă mai sunt lucizi? Simplu: să se retragă din calea tembelismului devastator care ne-a cotropit, păstrînd atîta cît mai este posibil o flacără a speranţei: colapsul unui sistem ticăloşit care generează foame în rîndul proştilor care-l votează.

Read Full Post »

Am depăşit faza în care aleg răul cel mai mic. În definitiv, eu şi familia mea, ne descurcăm binişor. Dar. Pentru că există şi acest mare, ÎNSĂ: DACĂ şi numai dacă, poporul alege să fie condus în continuare de mincinoşi şi de hoţi, cine sînt eu să contrazic voinţa populară? Le urez să aibă viaţa pe care şi-o doresc şi asta, E!!!. Iar dacă politicienii actuali şi viitori se mulează pe electorat, eu cel puţin, nu mai intru în jocul lor. Dacă ţara pe care o visez eu nu poate fi realizată în timpul vieţii mele, las acest deziderat pe seama generaţiilor viitoare, generaţii care probabil ştiu mai bine ce le este lor, bine…

Read Full Post »

Zile amare

Îmi vine să ies din calm şi să devin turbulent – că m-am enervat – şi să spun iar şi iar, ce-am mai spus: cînd piratul a glumit propunîndu-i lui Ponta funcţia de PM, a jucat la cacealma şi a pierdut! Tonta a respins iniţial propunerea (nu voi fi niciodată Prim Ministrul lui Băsescu)  dar, derbedeii care au înţeles cum se poate specula un moment de slăbiciune al preşedintelui, au accelerat pe băţoşenia lui MRU de a nu le acorda baronilor din teritoriu bani pentru campania electorală iminentă (plus alte stîngăcii de atitudine, nu de orientare politică) şi guvernul MRU a căzut. Să nu cumva să uităm de rolul jucat de Frunzăverde în acest episod pentru că nu e aşa, domnia sa era primvicepreşedintele partidului aflat la guvernare.

Mai departe, a fost simplu: piratul  a crezut că dacă-l învesteşte pe tonta PM pentru o scurtă perioadă de timp, boborul bizonic se va lămuri şiiii, la alegerile parlamentare din anul trecut (2012), usl va fi zdrobit. Şi iată cum guvernul Ponta 2, ne sfidează în continuare, pentru că electoratul a ales dezastrul USL cu o majoritate nemaiîntîlnită de pe vremea feseneului ilicescului care-a prostit oamenii în Duminica Orbului în anul 1990.

Reacţiile străzii de acum? Frecţii la picior de lemn, în lipsa unui  suport mediatic pe măsură şi mai ales, în lipsa unei reale opoziţii la actuala putere. Kakaia opoziţia? Blaga este nul, MRU este prea intelectualist pentru gustul boborului, Monica Macovei nu se lasă şi nu ne lasă dacă şi numai dacă va mai prinde un mandat de europarlamentară, Predoiu are nerv şi discurs tranşant la tv dar nu (cred că) trece sticla, iar alţii n-avem.

Aşa că deşi îmi vine să ies din calm, rămîn neturbulent. La ce bun şi pentru cine să?

Read Full Post »

Întreb

În urmă cu nu prea multă vreme, am afirmat ceva: a început să moară lumea noastră. Prin sintagma „lumea noastră” mă refeream evident, la cei care au acum, patru, cinci sau au deja şase decenii de viaţă, dacă nu cumva ceva mai mult. A murit o lume în care ierarhiile erau destul de binişor statuate, o lume în care nu era o ruşine dacă nu erai titrat sau licenţiat, o lume în care nişte principii de viaţă erau încă, respectate măcar, formal. O lume în care deşi stăpînită de un regim comunist barbar, reuşeam să ne păstrăm cumpătul deşi, de prea multe ori eram duplicitari: una gîndeam, alta spuneam. O lume în care a făcut carieră un banc în care BULĂ, eroul nostru naţional din acele vremuri, a spus într-o şedinţă de partid: tovarăşi, am o părere dar, nu-s de acord cu ea.

Ce avem acum? O lume  – aproape – complet diferită. Mai bună? Probabil. De fapt, cred că am ratat intrarea într-o lume mai bună începînd cu orbirea electoratului din Duminica Orbului din 1990. Trist este că orbirea noastră de atunci, a fost menţinută, hrănită de reţelele de manipulatori eficienţi şi  amplificată pînă la cote inimaginabile.

Nu mai avem ierarhii, adevăratele valori sunt puse la index, hoţia a devenit LEGE făcută de legiuitori aleşi! de popor! Suntem prin graţia alegerilor democratice, conduşi de o bandă de tîlhari la drumul mare.

Mulţi dintre români au ales în aceste condiţii, calea pribegiei. Mă întreb numai ce speră tinerii rămaşi în ţară. Ce lume îşi imaginează aceşti oameni tineri?

Sper să mă înşel dar, încep să cred că pentru aceşti tineri, Brîncuşi, Eminescu, Eliade, Ionesco, Noica, Blaga, Caragiale, Enescu, Cioran, Culianu şi chiar Creangă, NU mai înseamnă decît nume care pot fi găsite pe goagăl pentru o minimă satisfacere a unei curiozităţi efemere…

Mă înşel?

Read Full Post »