– Aici nu e limpede. Poţi să pui camera (de luat vederi) puţin mai jos?
– Sigur că da, mai întrebi?
– Acum este prea jos; nu văd florile.
– Acum?
– Acum le văd. Ieşi te rog din camera mea şi mergi către bucătărie.
– OK!
– Spune-mi ce-a făcut mami pentru masa de Crăciun.
– Îţi arăt: sarmale, ciorbă acră, cîrnaţi, piftie, friptură; am cumpărat şi „porcării”: lebăr, şorici, tobă.
– Nu-i destul; trebuie ca numărul bucatelor de Crăciun să fie, NOUĂ!
– Nouă sunt, dacă pun la socoteală şi cozonacul.
– Bine. Acum arată-mi sufrageria.
– OK!
– Am văzut. Ce vă lipseşte?
– Tu.
– Obişnuiţi-vă; am plecat şi mi-e bine aici unde sînt.
– Ştim.
– Bine. În anul care stă să vină, ne vedem; LA MINE ACASĂ.
