Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2014

Ieri, azi, mîine.

Fiecare zi se scurge diferit şi parcă, nu. Fiecare zi are unicitatea sa dar parcă, nu. Multe dintre zilele mele par a fi asemenea dar parcă, nu.

Ieri a trecut, azi încă mai e, dar mîine, ziua de mîine chiar dacă va veni, oare cum va fi? Va fi ziua de mîine mai bună decît ziua de ieri, de alaltăieri, sau mai bună de cum a fost ziua aceasta – prezentul în care încă mă simt captiv? Cum ar fi oare, să poţi rămîne la infinit, într-o zi care te-a împlinit perfect? Grea întrebare, ştiu, şi nu aştept răspunsuri.

Ieri, azi, mîine.

Şi nopţile dintre ele. Cum trec nopţile noastre? Trec nopţile noastre iubind, visînd sau croind planuri de vis pentru zilele ce vor veni?

Ieri, azi, mîine.

Trăim între vis şi realitate. Şi zîmbim. Zilele mele de toate zilele, se scurg. Se scurg între vis şi realitate. Probabil că uneori, trebuie să ne oprim la marginea dintre dintre vis şi realitate.

Zilele mele de toate zilele, au nevoie de un scurt răgaz: este musai să mă recalibrez între trăirea dintre real – zilele mele de toate zilele – şi universul acesta acaparator, univers aparent real deşi impalpabil, al lumii virtuale.

Pe curînd? Habar nu am. Voi vedea ce mai am eu de trăit, în zilele mele de toate zilele.

Read Full Post »

Mno. Am fost, am văzut, am plecat. Neimpresionat.

Cifrele oficiale spun că au participat vreo 280 de operatori de turism. Nu i-am numărat, nu ştiu dacă i-am vizitat pe toţi. Am observat o blazare cumplită şi o nivelare a ofertării. Cam aceleaşi destinaţii, preţuri sensibil egale, nimic incitant, nimic nou.

Cea mai importantă agenţie de turism a lipsit şi în acest an ( he he, n-o numesc pentru că ştie ea, de ce n-a participat), iar alte agenţii de turism ceva mai noi care promiteau în anii anteriori să devină de top, au preferat să nu participe.

Vremuri grele? Cam aşa ceva.

Foarte greu pentru un om obişnuit (nu de rînd, dobitocilor, nu de rînd) să decidă cheltuirea într-o singură săptămînă de vacanţă resurse care i-ar putea asigura traiul pentru un an. Şi totuşi…

Am ochit o excursie combinată: Israel (vreo şapte zile) + Iordania (vreo patru nopţi).

Mai vedem. Ştiu că oferta este (relativ) mincinoasă (mormîntul lui Moise de exemplu) daaar, tare-s curios să văd pe viu, măcar, oraşul antic săpat în stîncă, Petra.

Şi mai ales, aş vrea să văd ce înseamnă un regat populat de oameni care se revendică de  la Islam, oameni care admit că Profetul Mahomed i-a recunoscut ca profeţi pe Moise şi pe Iisus. Cam asta doreşte ecumenistul care sînt, să înţeleagă la faţa locului: toleranţa religioasă în numele aceluiaşi Dumnezeu!

Dacă acest proiect va prinde contur, vă voi relata impresiile mele de la faţa locului. Dacă nu, sper ca măcar unii dintre cei care au citit aceste rînduri, să dorească să ajungă pe aceste meleaguri şi să-mi povestească ce-au văzut, simţit, trăit.

Read Full Post »

Gica PopescuCorului celor care striga “Free Gica”, i s-a alaturat si fostul selectioner al echipei nationale, Mircea Lucescu. Domnia sa a venit cu argumente care merita consemnate ptr eternitate intrucat sunt semnificative ptr mentalitatea exhibata de o parte a conationalilor nostri.

Dupa ce a declarat ca respectivele condamnari au adus o imagine negativa Romaniei in strainatate (pe principiul ca cine condamna “gloriile” fotbalistice ale Romaniei ca d’alde Jean Padureanu, MM Stoica sau fratii Becali ar aduce grave deservicii imaginii si asa sifonate a Romaniei), Mircea Lucescu se inscrie intr-o filozofie care merita sa fie analizata cu multa atentie.

“Ce m-a surprins pe mine este ca s-au luat niste decizii pe un cod penal actual, iar greselile care s-au facut s-au facut foarte demult, atunci cand se puteau face o multime de greseli in Romania, pentru ca nu intamplator in acea perioada au aparut foarte multi oameni cu foarte multi bani, in politica, in mediul social… Era o perioada in care te ajuta putin capitalismul romanesc, la suprafata.
Daca ar fi sa-i judecam pe toti ceilalti in functie de ceea ce au facut in perioada aceea, ar insemna ca foarte multi sa platesca cu varf si indesat, ceea ce mi se pare exagerat. Cred ca era de ajuns o amenda foarte, foarte serioasa si nu privare de libertate”, a gandit cu voce tare Mircea Lucescu.

Cu alte cuvinte, daca greselile respectivilor au avut loc cu mult timp in urma, domniile lor ar fi trebuit sa fie iertati ptr ca in fond timpul le uita pe toate. Ce rost mai are sa ne uitam inapoi cu 20 de ani si sa-i intrebam pe unii si pe altii cum si-au facut averile? Sa uitam, sa-i lasam in pace. In fond sunt oameni cu suflet mare, foste glorii ale sportului national si international (ca Gica Popescu), au construit poate biserici si au dat o paine sa manance manelistilor. Ce conteaza ca fratii Becali sunt la origine bisnitari si traficanti de valuta care dupa 1989 au pus pe butuci echipa nationala comandand ca in prima echipa a tarii sa fie selectionati fotbalisti lipsiti de talent dar aflati sub contract cu firma lor de impresariat? Toate aceste fapte trebuiesc uitate ptr ca s-au petrecut cu mult timp in urma.  “Daca ar fi sa-i judecam pe toti ceilalti in functie de ceea ce au facut in perioada aceea, ar insemna ca foarte multi sa platesca cu varf si indesat, ceea ce mi se pare exagerat”, a continuat Mircea Lucescu. Si de ce nu domnule Lucescu? De ce sa nu plateasca toti cei vinovati ptr furturile prin care s-au construit marile averi ale Romaniei post decembriste? Care ar fi problema? Are ceva pe constiinta domnul Lucescu? Se teme domnia sa ca o cercetare mai amanuntita a faptelor din acea perioada ar duce ca un fir rosu si la el sau la altcineva din propria familie?

Si daca Mircea Lucescu s-ar fi oprit la aceste comentarii ar fi fost bine. Nu. Domnia sa a continuat pe acelasi fir logic si a terminat apoteotic cu urmatoarele cuvinte: „Au fost judecati de doua femei care habar nu au ce inseamna fotbalul”.

Sa fim foarte bine intelesi: Gica Popescu si restul colegilor de lot nu au fost condamnati ptr modul in care s-au comportat pe teren (daca au fost jucatori de fotbal sau antrenori), ptr infractiuni sportive ci ptr fapte de coruptie. Intelegerea „subtilitatilor” fotbalistice nu este fundamentala in judecarea unui proces penal. Judecatoarele nu au analizat performantele fotbaliste ale lui Gica Petrescu sau MM Stoica ci culpa lor conform evidentelor din dosar si a articolelor din Codul Penal. Femeile, care sunt proaste din fire si nu au capacitatea de a intelege fotbalul, nu au ce sa judece o speta in care sunt implicati „profesionisti” ai acestui sport. O mentalitate demna de Evul Mediu, de Neanderthalian ptr care femeia este buna sa stea la cratita si sa nu-si dea cu parerea despre nimic, cu atat mai putin despre fotbal.  In materie de fotbal doar „specialistii” trebuie sa fie consultati. Sa facem un Cod Penal separat ptr fotbalisti deci. Asa gandire intelectuala mai rar. In plus,  Mircea Lucescu a demonstrat prin aceste afirmatii ca a ramas cantonat in mentalitatea conform careia daca esti, sau ai fost, un sportiv de performanta, atunci te afli intr-o categorie deasupra celorlalti oameni. Gloria sportiva te ridica deasupra legii si in numele acestei superioritati discutabile orice greseala ar trebui iertata, uitata si cocolosita atat de Justitie cat si de opinia publica.

Talentul sportiv nu este un inlocuitor ptr caracter si nici ptr inteligenta. Gica Popescu, atat de cainat de politicieni si de alti sportivi (ca Ilie Nastase si Nadia Comaneci de pilda), si mai putin de fostii sai colegi de nationala, nu este nevinovat si nu a intrat in afaceri cu restul condamnatilor fara sa stie ce se intampla. Din contra. Inclin sa cred ca lacomia si credinta ca gloria sportiva il acopera de orice responsabilitate penala l-au facut sa accepte compromisurile morale care l-au trimis acum in puscarie.

Iar vaietele care se aud dinspre lumea politica si din randurile unor sportivi nu arata pana la urma decat interesul de a profita de cazul Gica Popescu ptr a-i face scapati pe bancherii negri ai partidelor politice si teama ca statutul privilegiat al fotbalistilor de asa zisi „eroi ai neamului” se darama.

Clemy

Mulţumesc Clemy, pentru acest prim post. Sper că vor urma şi altele 🙂

Read Full Post »

Întrebare

“Cînd întorc privirea spre trecut, am impresia că mă aflu în faţa unui imens timp pierdut” – spunea Jose Saramango în 1989, într-un text unde încerca să definească raporturile ficţiunii sale cu istoria”.

Noi ce putem spune dacă încercăm să definim raportul dintre speranţele noastre din decembrie 1989 şi mizeria în care ne-a tîrît clica politică aflată la putere în toţi aceşti 24 ani?

Read Full Post »