Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2014

– guest post –

Preocupata cu scandalul declansat de neinvitarea presedintelui Basescu la festivitatile consacrate celor 150 de ani de la infiintarea Senatului, presa romaneasca a dat putina atentie unui interviu dat de Radu Berceanu ptr portalul informativ ziare.com.

Radu Berceanu, care a iesit din prim planul vietii politice de o vreme, a aparut la rampa si a spus cateva adevaruri pe care nu avea nimeni curajul sa le rosteasca. Primul adevar il reprzinta faptul ca despartirea lui Traian Basescu de PDL nu s-a datorat unor diferente ideologice sau ptr ca partidul nu s-a reformat din interior ci ptr ca Elena Udrea nu a fost aleasa presedinte. “Dl Basescu a vrut sa iasa Elena Udrea si a facut toate demersurile, a vorbit cu oameni, cu presedinti de organizatii”, a spus fostul ministru in mai multe guverne post decembriste. Il cred pe cuvant pe Radu Berceanu ptr ca din postura domniei sale de vechi lider al PD, domnia sa ii cunoaste pe aproape toti liderii judeteni ai PDL si nu ma indoiesc ca nu au fost putini cei care i s-au plans de interventia prezidentiala. Cel de-al doilea adevar spus de harsitul in lupte politice Radu Berceanu este legat de faptul ca PMP nu mai are nici un viitor in acest moment.Si asta, ptr ca in acest moment baza partidului se imprastie in cele patru zari. Este vorba de oamenii din Fundatia Miscarea Populara, oamenii care au pus umarul la infiintarea partidului, care au strans semnaturi si care au garantat cu numele lor creearea unui partid politic care se dorea “altfel”. Ptr un partid relativ nou, fara primari si consilieri locali si judeteni (fara structurile locale de influenta) contributia acestor oameni este covarsitoare. Radu Berceanu intelege acest adevar ptr ca spre deosebire de Elena Udrea a facut parte din acei oameni care au pus umarul la crearea PD, la ridicarea unui partid din ramasitele deviationiste ale FSN desprinse din partidul mama dupa debarcarea lui Petre Roman din functia de premier. Falanga condusa de Petre Roman, Radu Berceanu si Traian Basescu a avut un success relativ ptr ca a fost o despartire ideologica si ptr ca a avut oameni dispusi sa munceasca din greu ptr o constructie politica. PMP pierde ptr ca, cel putin pe hartie, nu este diferit ideologic de PDL (isi impart acelasi electorat), si ca despartirea de partidul mama s-a facut pe motive personale. Intre vechiul om de partid Vasile Blaga si nou venita si veleitara Elena Udrea, oamenii din PDL l-au preferat pe primul chiar daca se simt inca obligati sefului statului.

Partea a doua a interviului lui Radu Berceanu se anunta de pe acum extrem de interesanta!

Clemy

Read Full Post »

– guest post –

80% din delegatii la congresul PMP de ieri au decis ca Elena Udrea sa devina presedintele partidului. Un vot care era cert din momentul in care doamna Udrea si-a anuntat candidatura la presedentia partidului si a anuntat ca de aceasta data “urnele nu vor mai fi furate”. O decizie care va fi nefasta acestei formatiuni politice ptr ca trece cu vederea antipatia populara fata de aceasta doamna.

Cu Elena Udrea lider de facto si de jure, PMP nu se va putea alatura nici unei constructii politice care sa reuneasca partidele declarate de dreapta si va face ca alianta dintre PDL si PNL sa para pana la urma digerabila. Nici Vasile Blaga, nici Klaus Johannis si nici Mihai Razvan Ungureanu nu vor accepta sa joace rolul de décor in piesa in care va evolua doamna Udrea. Nimeni nu va fi dispus sa ii suporte hachitele si sa o lase sa isi aroge calitatea de reprezentanta a opozitiei. Merita deci sa ne intrebam  incotro se va indrepta PMP-ul de unul singur? Cati oameni vor fi dispusi sa munceasca ptr ca o nulitate sa se fataie prin studiourile televiziunilor si sa debiteze in cazuri fericite platitudini, si de cele mai multe ori, tampenii cat roata carului? Va face aceasta izolare politica combinata cu agresivitatea Elenei Udrea ca PSD sa-si impuna propriul candidat la alegerile prezidentiale de peste cateva luni?

Voi repeata ce am spus in repetate randuri. Pe Elena Udrea nu o califica nici o isprava drept lider al unei organizatii politice. In functia de presedinte a organizatiei PDL Bucuresti doamna Udrea a reusit contraperformanta nu doar de a pierde primaria capitalei, dar si toate cele sase sectoare, sa nu reuseasca sa aiba un candidat decent, si s-a facut de ras promovand personaje de circ ca Silviu Prigoana. Acest adevar este suparator atat ptr simpatizantii doamnei Udrea cat si ptr cei ai presedintelui Basescu. Spun acest lucru ptr ca fara sprijinul prezidential doamna Udrea nu ar fi ajuns niciodata sa I se fi dat un partid pe mana si fara sa se fi legat la cap cu aceasta doamna, mandatul dublu al presedintelui Basescu ar fi aratat cu totul altfel. Adversitatea mea fata de doamna Udrea nu este rezultatul invidiei feminine ci o veche opozitie fata de prostia agresiva. Am sperat, poate naiv, ca in ceasul al 12-lea, presedintele Basescu va intelege sa isi ia mana de pe acest personaj nociv. Nu a facut acest gest poate dintr-o mandrie prost inteleasa, poate ptr ca nu vrea sa recunoasca public ca a gresit atunci cand a pariat pe o martoaga rapciugoasa care tot promite ca daca I se va oferi un jaratec mai de soi va deveni cal inaripat.

Odata cu saltarea Elenei Udrea in functia de presedinte a PMP a avut loc si delimitarea electorala a unei bune parti a electoratului de dreapta de Traian Basescu. Este o delimitare trista ptr multi din votantii presedintelui. Nu am nici o indoiala ca viitoarele sondaje de opinie vor reflecta acest lucru.

Rezultatul direct al acestei nefericite promovari in functie va fi cresterea absenteismului si dezamagirii electoratului care ar trebui sa fie cel mai determinat in acest moment, electoratul de dreapta. Iar rezultatul indirect va fi Acela ca cel putin ptr o buna bucata de vreme va exista putin apetit in acelasi electorat ptr constructia unei noi formatiuni de dreapta.

Dreapta romaneasca se va reconfigura mai devreme sau mai tarziu dar o va face doar dupa ce va suferi mai multe si usturatoare infrangeri la care presedintele Basescu si Elena Udrea vor fi fost complici.

 Clemy

– – –

Atenţie postaci: pe acest blog NU sunteţi toleraţi!

Read Full Post »

– guest post –

Simona Halep va juca sambata finala turneului de tenis de la Rolland Garos, o performanta cu merite istorice ptr ca din 1980, nici un roman nu a ajuns atat de departe intr-un turneu de mare slem.

Simona Halep, pe care fostul mare jucator de tenis American Brad Gilbert a poreclit-o “jalapeno” (sau “ardeiasul iute” intr-o traducere aproximativa), dovedeste prin rezultatele pe care le-a obtinut in ultimul an ca munca si seriozitatea te pot duce foarte departe in viata. Talentul nu este totul in sport. Din contra. Talentul fara munca si dedicatie nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Dar faptul ca Simona Halep nu se incadreaza in portretul robot al sportivului autohton (care pune mai mult pret pe talent decat pe antrenament, caruia ii place sa apara in revistele glossy cu o masina ultraluxoasa, etc). Spre deosebire de multi sportivi autohtoni, Simona Halep nu da vina pe soarta ptr nereusite, nu acuza arbitrii si nu cere interventia divina ptr a o ajuta sa castige un meci.

Performanta Simonei Halep ar trebui sa fie un motiv de mandrie si bucurie ptr toti romanii dar, din pacate, sunt destui cei care stramba din nas in fata acestei performante. Cei care sunt gata sa ii diminueze meritele Simonei sustin ca constanteanca nu ar fi ajuns atat de departe in turneu daca Serena Williams sau Li Na ar fi ramas in competitie. Aceasta este o speculatie nedreapta. Cei care fac aceste afirmatii uita ca singura, fara antrenor, Simona Halep a ajuns in sferturi la Melbourne, si ca anul trecut a castigat nu mai putin de sase turnee. Aceste performante au facut-o pe Simona sa fie cap de serie in turneul de la Paris si, deci, sa beneficieze de un culoar favorabil. Dar si eliminatele in fazele incipiente ale competitiei (Serena Williams si Li Na) au beneficiat de conditii asemanatoare si asta nu le-a impiedicat sa fie batute mar de jucatoare aflate in afara primelor 50 in lume. In plus, norocul face parte din viata si toti trebuie sa profitam la maximum de oportunitatile care ne apar.

Ideea ca daca un jucator se afla pe primele doua locuri in clasament este de neanvins este absolut falsa. Orice jucator, fie chiar si numarul 1 mondial, poate pierde oricand in fata unui jucator mai bine pregatit si mai ambitios. Clasamentele nu sunt batute in cuie, jucatorii pot evolua sau pot regresa. Istoria sportului, a tenisului in special, este plina de astfel de exemple. Sorana Carstea de pilda, o alta jucatoare extrem de talentata, si pe care multi analisti o vedeau ca o viitoare stea a tenisului cu cativa ani in urma, se afla pe un mediocru loc 26 in ierarhia ATP desi are potential de a se afla printre primele 10 jucatoare din lume. Cum se face ca doua tinere la fel de talentate se afla in situatii atat de diferite ? Raspunsul este simplu: dorinta de a invinge, munca si seriozitatea. Comentatorii de fotbal spun adesea despre o echipa adversa in fata caruia au pierdut “ca si-a droit mai mult Victoria”. Foarte adevarat. Nimeni nu vrea sa piarda doar ca ptr victorie trebuie sa te pregatesti, sa te antrenezi, sa nu-ti pierzi noptile prin cluburi si showuri de moda, sa ai grija de forma fizica si sa iti asculti antrenorii. Dar intr-o tara in care invarteala, castigul marunt, norocul chior si lipsa de apetenta ptr munca sustinuta sunt cornice si celebrate, o astfel de atitudine vine sa deranjeze ethosul national.

Simona Halep nu se gandeste la ce fac adversarele ei ci este preocupata doar la jocul propriu si se pregateste cu seriozitate ptr fiecare meci si ofera astfel o lectie de profesionalism pe care multi sportivi romani nu vor sa o invete. Aceeasi lectie ar trebui invatata si de comentatorii care sunt nemultumiti de faptul ca vechea si clasica idee a romanului talentat dar care nu are noroc este distrusa cu fiecare rezultat bun al Simonei Halep. Acesti oameni uita proverbul care spune ca “Norocul si-l face omul cu mana lui”, proverb care s-ar putea traduce astfel: munceste si fii ambitios si rezultatele bune vor veni indiferent care este profesia aleasa. Si ptr ca Simona Halep intruchipeaza atat de bine acest mare adevar sa ne mandrim cu ea si sa-i uram mult curaj si succes in finala.

Clemy

 

Read Full Post »

Bon

Cam pe aici stăm: după aproape zece ani de zile de cînd preşedintele jucător, preşedinte care chiar a reuşit să facă justiţia să se scuture măcar parţial de obedienţe şi să funcţioneze independent, se fac şi se refac tot felul de alianţe politice îndreptate împotriva preşedintelui actual: pnl vrea să absoarbă pdl (he, he, a fost la un moment dat, şi invers), psd vrea să colaboreze cu ppdd (super mişcare= anticiocoii se aliază cu ciocoii), etc.

Care etc? Simplu: nu există etc! Există numai un etc al volatilităţii atitudinilor politice ale politicienilor români – actuali – şi fix atîta tot.

Politicieni? Simple găşti de interese care au un impact mult mai mare în teritoriu (ţara noastră dragă şi profundă, nu?) decît credem noi, cei care mai credem în principii.

Principii? Bleah. Ce soi de aiureală mai sunt şi aceste vorbe goale?

Cam pe aici stăm: preşedintele jucător şi-a epuizat capitalul politic deşi nu-i vine să creadă, iar competitorii săi încă nu au un slogan credibil cu impact la electorat.

Ce (soi de) preşedinte vom alege la finalul acestui an?

Rămîne de văzut dacă electoratul va pricepe că preşedintele actual, cu toate greşelile făcute în ultimii doi ani de mandat, va trebui să aibă un continuator măcar pe linia independenţei justiţiei.

Read Full Post »