Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2014

“După masivele plecări din Aprilie (mai ales bolnavi, foarte mulţi pe targa, i-am zărit prin interstiţiile seîndurilor de la camera 35) a urmat citirea de către comandantul închisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentru prima oară se vorbeşte despre „deţinuţi politici”. Pînă acum: „Ce faaace? Deţinuţi politici? Nu zău, mă? Voi sunteţi infractori împotriva securităţii statului, asta sunteţi.” Urmează ca la data de 23 August să „nu mai existe practic nici un deţinut politic”. Despre graţiere ştiusem cu o zi mai înainte, prin morse. Dar acel „practic” mi s-a părut suspect. Poate că n-a fost luat cuvîntul în sensul lui corect care e „de fapt”, „concret” – ci în sensul răspîndit, dar neexact, de „situaţie generală în care cazurile excepţionale fiind foarte rare nu contează”. Gardienii -acum sunt mai vorbăreţi, ba fac şi aluzii la „ce să-i faci aşa a fost, să nu plecaţi cu supărare” – îmi spun că măsura are un caracter absolut. Cu toate acestea, după seria de plecări de la sfîrşitul lui iunie, văzînd că nu fac încă parte nici din seria care a început să fie liberată la 25 iulie, cunosc o stare ilogică de nerăbdare şi anxietate. E stupid, nu mă pot reţine, dar iau aminte că-mi pare rău să fi fost urgisit printre ultimii. Aveam să fiu într-adevăr liberat în chiar ultima zi: numele meu îrneepe cu litera S, n-aveam pile de nici un fel, nu eram bolnav incurabil, fusesem „nesincer cu ancheta”, nu figuram pe listele de turnători („au colaborat cu organele de administraţie”) şi nu mă număram printre reeducaţi. Dar evenimentul liberării se apropie şi poate avea loc din clipă-n clipă. în mica celulă de la Zarcă, singur, îngenunchez şi fac un bilanţ. Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-1 risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgîiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscînd fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pîine cît de mică; ies admirînd mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi. Stau deci în genunchi şi mulţumesc lui Hristos Dumnezeu şi-I făgăduiesc să fac tot ce voi putea spre a mă purta de-acum încolo ca un domn rece în faţa tuturor adversităţilor, piedicilor, zădărîrilor; numai vesel, mereu recunoscător pentru orice bucurie, orice vorbuliţă bună care nu va fi blestem sau înjurătură; şi voiesc mai bine moartea decît să fac păcate strigătoare la cer. Mulţumesc sincer, făgăduiesc serios… Dar cîţi n-au mulţumit şi n-au făgăduit? Gîndul acesta nu mă clatină totuşi pentru că experienţa celorlalţi nu ne e transmisibilă. Aşa îneît buna mea dispoziţie rămîne, doar tulburată de o oarecare agitaţie. Umblu fără a mă opri prin micuţa celulă. Perspectiva liberării mă furnică, dar mă cuprinde apoi şi presimţirea că mă voi întoarce în închisoare – şi par că mi-o doresc. Poate că aici trebuia să rămînem cu toţii, poate că era mai uşor, mai bine.”

Nicu Steinhardt / Jurnalul fericirii

Read Full Post »

“Pînă la cibernetică poate că mai găseau scuze oamenii de ştiinţă lipsiţi de

credinţă în Dumnezeu. Deşi Bettex, încă din veacul trecut, spunea că la cei

simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi.desigur nu. Bacon,

acum mai bine de trei veacuri, tot la cărturari se referea certîndu-i că nu-1 pot

gîndi pe Tatăl numai deoarece, potrivit cuvintelor Evangheliei, „se rătăcesc

necitind Scriptura şi necunoscînd puterea lui Dumnezeu.”

Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor

dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator.

Biologia: admite în cele din urmă că analizorii (cum ar fi ai văzului) intră în

acţiune după un program dinainte stabilit (înnăscut zice Monod) şi că transmit

numai selectiv – există neuroni specializaţi numai pentru viziunea liniilor drepte,

spre pildă -, realitatea fiind analizată în fiecare situaţie după criterii preexistente.

Codul genetic? Fixat şi invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai

după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca

inconştientul, după program. Invarianta speciilor? Tot dovada unor limite

prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu

infinite, deci iar structuri, programare.

Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atîtea recunoaşteri ale

unor modele. Să fie toate spontane şi întîmplătoare? Aida de! Cibernetica este

suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare

nu mai îngăduie nici o îndoială cu privire la existenta Creatorului.”

N. Steinhard / Jurnalul fericirii

Cartea poate fi citită on-line AICI.

Cules de pe FB ( Tudorel Urian )  „Nu e bine să ne jucăm cu numele oamenilor. Văd că s-a generalizat aproape, pe Wikipedia și chiar în articole cu evident conținut academic, numele Nicolae Steinhardt. În realitate prenumele cunoscutului autor este Nicu. Am studiat toate documentele procesului său, aflate în arhivele CNSAS, în care erau reproduse datele sale din actele de identitate și peste tot apărea sub numele de Nicu Steinhardt. Ca publicist și autor de cărți a semnat mereu N. Steinhardt. E drept numele său de monah a fost Părintele Nicolae. Așadar, ori Părintele Nicolae, ori Nicu Steinhardt. Altminteri încurcăm borcanele și omul se impune în istoria culturii române cu alt nume decât cel real.”

 

Read Full Post »

– guest post –

Tentativa secretarului de stat American John Kerry de a obtine un armistitiu de o saptamana intre Israel si Hamas s-a dovedit un esec de proportii. Iar esecul I se poate imputa direct oficialului American care a preferat, gresit, sa inceapa negocieri cu sustinatorii Hamasului in regiune, Turcia si Qatarul, in loc sa continue sa lucreze alaturi de Egypt. Propunerea lui John Kerry oferea totul Hamas si nimic Israelului. Nu este deci de mirare ca ptr prima data in istorie cabinetul israelian a refuzat in unanimitate propunerea iar presa israeliana il sfasie pe actualul secretar de stat.

Nu faptul ca aceasta tentativa de incetare a focului s-a nascut moarta ci faptul ca, contrar catehismului stangii occidentale, strada araba nu s-a revoltat impotriva acestei incursiuni a Israelului impotriva Hamasului. Degeaba s-a agitat postul de televiziune Al Jazeera (finantat de Qatar), Liga araba nu s-a deranjat sa organizeze o reuniune de urgenta (dupa tipicul obisnuit), in West Bank s-a inregistrat doar un protest de mica amploare si la Teheran, regimul a scos in strada cateva mii de personae. Liderii Hezbollah s-au declarant alaturi de fratii din Hamas dar s-au oprit la declaratii ptr ca militantii proprii sunt angajati in lupte in Siria si Irak impotriva militantilor ISIS. Militanti care au capturat recent o baza militara din nordul Siriei, au decapitat soldatii luati prizonieri si le-au lasat corpurile sa putrezeasca ptr intimidarea populatiei civile.

In schimb la Paris, la Roma, la Berlin si in alte capitale occidentale au avut loc demonstratii violente, sinagogile si proprietatile evreiesti au fost devastate, iar demonstrantii au purtat pancarte pe care au scris “Evreii gazati”. Ptr lumea occidentala sofisticata si cosmopolita care si-a facut un fetis din cauza palestiniana aceste demonstratii au fost un soc. Asa cum socati sunt in continuare si reprezentantii stangii intelectuale cand vad ca in lumea araba “conflictul” palestiniano-israelian nu reprezinta adevarata problema si ca extremismul religios are cauze vechi, profunde si care tin pana la urma de istoria islamului. Stanga occidentala a preferat sa vada in islam o religie pura si pasnica, si a inghitit pe nemestecate propaganda islamista care vinde aceasta fata a religiei intemeiate de profetul Mahomed. Vocile care au sustinut intotdeauna ca islamul este o religie contradictorie, ca diviziunile din islam sunt profunde si ca deriva din contradictiile innascute ale religiei au fost luate in derizoriu, studiosii care au indraznit sa spuna aceste lucruri au fost numiti orientalisti, extremisti si instigatori. Aciasi intelectuali de stanga au preferat sa compare crestinismul cu islamul si au comparat miscarile fundamentaliste care zguduie lumea araba cu miscarile reformiste crestine din secolele 16-17, si cu razboaiele religioase care le-au urmat. Aceleasi minti luminate au promovat ideia separatiei statului de religie in lumea islamica uitand ca acest lucru este imposibil. Coranul nu face nici o diferenta intre stat si religie, cele doua sunt unite iar a le separa inseamna sa refuzi invatatura aceluiasi Coran, o carte care spre deosebire de Biblie, este considerata cuvantul lui Dumnezeu.

Lumea occidentala nu stie cum sa raspunda acestei provocari si prefera sa planga pe umarul civililor palestinieni ucisi si raniti decat sa vada ca islamul radical este din ce in ce mai puternic. Bisericile arse din Mosul, moscheea care adapostea mormantul profetului Iona facuta scrum, decretul care ordona mutilarea genitala a tuturor femeilor intre 15 si 45 de ani din zona controlata de ISIS, decapitarile din nordul Siriei, gonirea si jefuirea crestinilor sunt lucruri care se pot intampla foarte bine si in Europa occidentala. Catedralele vor putea fi puse la pamant, muzeele dinamitate, scolile inchise, barurile homosexualilor atacate cu cocktailuri molotov daca ISIS si gruparile islamiste radicale vor avea castig de cauza.

Intelectualii de stanga deplang faptul ca micutii palestinieni devin victimele acestui conflict. Dar a avut curiozitatea vreun subtire intelectual de stanga de la Paris sau Londra sa se uite pe filmuletele filmate in gradinitele din Gaza in care copilasi canta “Vom muri ptr islam”, fac exercitii de mers pe burta si exerseaza tirul pe tinte de carton pe a caror frunte se afla steagul statului Israel? Au citit acesti intelectuali manualele dupa care invata aceeasi copii si in care sunt invatati ca singurul evreu bun este un evreu mort? S-au uitat domniile lor la emisiunile televiziunii din Gaza la care liderii Hamasului cer populatiei civile sa se urce pe acoperisurile caselor in timpul raidurilor israeliene si sa astepte martiriul in numele islamului? Raspunsul la toate aceste intrebari este un categoric “Nu”.

Clemy

 

Read Full Post »

Dacă n-aţi plecat încă în concediu sau, dacă v-aţi întors deja şi mai aveţi chef de relaxare, vă sugerez o destinaţie interesantă: Edenland.

DSC04177

Situat în pădurea Baloteşti, Edenland este un parc de distracţii relativ nou şi amatorul de distracţie are de unde alege: tir cu arcul, plimbare cu bicicleta, ping-pong, paintbal, airsoft, jumping şi regina balului, mersul din copac în copac la înălţime. Există mai multe trasee de la uşor pentru copiii de la 4 la 6 ani,

DSC04140

trasee cu dificultate medie pentru prudenţi

DSC04141

şi trasee dificile pentru temerarii fără limită de vîrstă.

DSC04146

Echipamentul se procură de la faţa locului iar căţărătorii sunt straşnic instruiţi înainte de a intra pe traseu. O repriză de căţărat durează cam trei ore pentru achivalentul a 40 lei. Noi ne-am mulţumit să mergem per pedes cu ochii pe sus, urmărindu-i cu uimire pe piciloi şi pe piciloaice cum se avîntă printre copaci, unii la înălţime mică iar alţii la peste 15 metri înălţime dacă nu cumva chiar mai mult. Am ameţit numai privindu-i!

DSC04147

Sunt şi ceva maturi printre ei dar nu chiar aşa de mulţi. Am aproximat în parcarea de la intrare că ar fi ceva mai mult de o sută de autoturisme. Plus oamenii care au ajuns aici cu microbuzul pus la dispoziţie de patron, microbus care pleacă la ore pare (10, 12, 14, 16) de la capătul liniei 41 de la Casa Presei, şi la ore impare (11, 13, etc) de la Edenland.

DSC04184

Pur şi simplu, pădurea forfoteşte. Evident că este răcoare dar aerul era cam încărcat de umiditate. La un moment dat, am părăsit locul amenajat pentru căţărători şi am mers pe o alee amenajată lîngă gardul împrejmuitor. Ştiam că lipseşte ceva. Ce? Abia cînd am auzit pentru a nu ştiu cîta oară, zgomotul de la avioanele care vin şi pleacă de pe aeroportul din apropiere, am înţeles: din pădurea asta, lipseşte cîntecul de păsărele… le-au alungat oamenii şi de aici… Nu se ştie cum, s-a rătăcit pe aici şi o operă de artă…

DSC04158

Încă de la intrare eşti avertizat că n-ai voie să intri cu nici-un fel de băutură sau cu de-ale gurii. În regulamentul afişat la intrare, printre altele, este stipulat inclusiv că poţi fi dat afară de cei cîţiva bodigarzi care se plimbă neagresivi, printre petrecăreţi.

DSC04179

Bun, dar dacă ţi se face cumva foame ce faci? Ai de ales: hot dog la 4 lei, sau meniul cu pui sau cu cîrnaţi, la 22 ron. De baut suc natural de lămîie sau de portocale, rece şi bun. Desert, ai de ales între diferitele soiuri de clătite cu topicuri diverse. Desigur că există şi toaletă numai că eşti avertizat la intrare: atenţie, podeaua este umedă. Deci, atenţie!

Dacă o zi întreagă nu ţi-a fost de ajuns şi n-ai chef să mergi acasă, poţi rămîne şi peste noapte. O sumedenie de căsuţe pitulate în copaci, te aşteaptă primitoare să te odihneşti. Contra cost, desigur. Cum noi ne-am făcut o idee şi practic nu prea mai aveam ce face pe aici, am plecat către ieşire unde l-am găsit pe nenea şoferul prins într-o discuţie îndîrjită cu doi agenţi de pază.

DSC04187

DSC04188

Despre ce vorbeau? Normal: despre diferenţele dintre „înainte” şi „acum”. Cînd a fost mai bine? Şoferul părea să spună că acum, unul dintre agenţi era de părere că înainte, iar celălat părea să fie dacă nu indiferent, măcar la jumătatea dintre părerile celor doi.

Şi ca să vă faceţi o idee

Read Full Post »

Păpuşarii

Păpuşarii care manevrează sforile la capătul cărora este spînzurat dar ÎNCĂ nesuguşat tonta şi gaşca sa de piţigoi, aşteaptă răbdători (măcar încă vreo cîteva săptămîni) să vadă cum se va rezolva/încheia/escamota diferendul din Ukraina. Dacă marile puteri europene + impostorul de la casa văruită sunt duplicitare, ei de ce n-ar fi?

Oricum, miza pentru trei coceni a căzut în desuet. Păpuşarii deja ştiu că orice candidat vor propune, nu va întîmpina nicio opoziţe din partea blagului şi a cetei sale de actori mediocri, catindaţi au ba, şi mai ales, ŞTIU că bazinul electoral pe care se sprijină va pune ştampila fără ezitare pe orice tont  propus pe ultima sută de metri. Unul surpriză, desigur! Pariu? 🙂

Read Full Post »

Doborarea avionului malayesian de catre o racheta lansata de separatistii pro-rusi a fost comparata de multi analisti cu scufundarea Lusitaniei in 1915 de catre un submarin german. Mai multi analisti s-au grabit sa faca paralele intre cele doua evenimente si au ajuns la concluzia ca in tragedia avionului de pasageri va determina lumea occidentala sa ia atitudine fata de actiunile expansioniste ale lui Vladmir Putin. Nu ma numar printre cei care gandesc astfel si nu pentru ca as dovedi simpatie pentru actiunile Rusiei in est ci pentru ca in actuala situatie internationala, din pacate, Occidentul are nevoie de Rusia si nu doar din punct de vedere  economic ci si politic si militar.

Spun asta pentru ca in timp ce presa internationala da o mare atentie dramelor umane legate de avionul malayesian, in Orient, lucrurile se inscriu pe o turnanta din ce in ce mai proasta.

Citeşte  mai departe  AICI

Read Full Post »

1. Axiomele politicii romanesti

In politica romaneasca exista cateva axiome de baza, impartasite de mai toti politicienii. Nu am pretentia sa le enumar pe toate, ci doar pe cele pe care eu le-am vazut aplicate in diferite situatii.

11. Un politician charismatic fara un partid nu inseamna nimic.

2. Mai bine sluga intr-un partid mic, decat stapan intr-un partid mare.

3. Obedienta este mai de pret decat competenta.

4. Supravietuirea in opozitie este mai importanta decat victoria in alegeri.

5. Adversarul invins in alegeri nu trebuie omorat, ci menajat sau reevaluat, intrucat roata se va intoarce in mod implacabil.

6. Pentru a dobori un adversar actual trebuie intotdeauna sa te aliezi cu un alt fost adversar.

27. Nici o posibilitate si nici o oferta de negociere nu trebuie exclusa din start.

8. Nici un partid nou nu are sanse decat daca e facut de si pentru oameni vechi.

9. Nici un outsider nu trebuie sa ajunga sa tulbure status quo-ul veteranilor.

10. Din politica se iese ori in catuse, ori cu picioarele inainte, insa niciodata de bunavoie.

Fara a fi mare analist politic, am constatat, la nivel empiric, ca multe din actiunile aparent irationale din politica devin usor de citit, de inteles in lumina acestor axiome.

***

Articol preluat de pe Politeia

http://politeia.org.ro/editoriale/mru-si-supa-de-moluste-un-sacrificiu-inutil-ii/29733/

 

Read Full Post »

Limpede

Cel puţin, aşa mi se pare mie: dreapta reprezentată de pdl+pnl ne va propune un candidat pentru alegerile prezidenţiale; candidat care va fi desemnat nu se ştie cînd, alegerea dumnealor, a unificatorilor, urmînd a fi găsirea celui mai bun candidat dintre domnul Predoiu, fie numele său binecuvîntat de toţi infractorii care au viaţă mai uşoară după promulgarea codurilor penale şi domnul Johanis, primarul Sibiului, de atîta amar de vreme primar, deşi nimeni n-a reuşit să afle ce anume îl califică pentru o funcţie publică pe acest simpatic? dar ermetic, sas/neamţ.

MRU a ales să se retragă din competiţia prezidenţială negociindu-şi un post de conducere în pdl unde va fi desigur, unul dintre artizanii contopirii pdl (Blaga ştie de ce) în partidul care a fost parte activă la lovitura de stat din 2012, adică pnl.

Rămîne pe dinafara alianţei dreptacilor pmp, cu candidatul anunţat de doamna Udrea şi confirmat de preşedintele Băsescu: Diaconescu. Nu Dan ci, Cristian.

Domnul Cataramă vine să întregească galeria de indivizi care se vor hrăni toată viaţa lor, din onoarea de a-şi fi depus candidatura la prezidenţiale. Nepoţii lor vor avea cu ce se mîndri!

Doamna Macovei se alintă şi afirmă la rîndu-i că tare mult i-ar plăcea să fie măsurată/analizată/sondată pentru acest tip de alegeri. Niet! Zis-a domnul Blaga, că aici nu e pe toane.

Corect, nu e pe toane: numai cine nu vrea să vadă nu pricepe imensul blat: toţi dreptacii luptă din răsputeri ca după zece ani de preşedinţie Băsescu, să aibă şi pesedeaua MĂCAR un mandat la trei coceni!

De ce? Vă las să ghiciţi. Indiciu: pariu că viitoarele alegeri parlamentare din 2016, vor fi cîştigate de actualii blatişti, iar unul dintre ei, poate chiar MRU, va fi desemnat prim ministru?

Read Full Post »

O preluare de pe Politeia

Pana la urma, am aflat si raspunsul la una din intrebarile puse aici: “3. Este alianta PNL-PDL facuta pentru a izola PMP-ul si FC-ul si pentru a-i “strange in cleste” pe Traian Basescu si pe MRU si pentru a-i forta sa vina la negocieri in conditii deja stabilite?”

Raspunsul este categoric da!

Numai ca, spre deosebire de Traian Basescu, MRU chiar a dorit ca partidele non-PSD sa aiba un singur candidat care sa il invinga pe Victor Ponta.

Si, spre deosebire de Traian Basescu, MRU a facut un pas greu dar neechivoc in orizontul prezidentialelor din toamna insa (o spun cu enorm regret) inutil si pagubos pe termen lung. Sa dea Dumnezeu sa ma insel, insa nu cred.

1111Personal, consider inscrierea lui MRU in PDL o cvasi-renuntare la candidatura prezidentiala. Acest gest poate fi vazut ca un sacrificiu (personal si politic) in vederea unirii fortelor “dreptei” si gasirii celui mai bun candidat non-PSD care sa il infranga pe Ponta, insa eu il consider o abdicare si un pret politic prea mare, care nu trebuia platit de MRU.

http://politeia.org.ro/editoriale/mru-si-supa-de-moluste-un-sacrificiu-inutil-i/29655/

Read Full Post »

Schimbă-i cu forţa

Parcă ăsta era sloganul partidului FC. Chiar mi-au plăcut concizia şi ţinta acestui slogan. Drept urmare, la europarlamentare am votat Lista lui MRU. Cer scuze că n-am reţinut nici-un alt nume de pe acea listă pe care am parcurs-o atent, listă compusă numai din oameni ireproşabili dpdv moral şi valoroşi ca pregătire profesională, dar acest lucru  este oricum, secundar.

Ulterior, cînd s-a scindat PDL şi a apărut PMP, n-am avut nicio tresărire. Pur şi simplu nu mi-a păsat. Nici cînd PDL şi PNL au anunţat unireo/absorbţio/fuziuneo sau ce-o mai fi, iar nu m-a interesat subiectul. Am contat în continuare pe FC conştient de faptul că anul acesta este posibil să n-aibă succes la prezidenţiale, convins fiind în schimb că acest partid se va pregăti cu tenacitate şi temeinicie pentru viitoarele alegeri.

De ceva vreme se auzea insistent un zvon: că FC se va lăsa absorbit/topit/etc în PDL. Circumspect, am aşteptat o poziţie oficială. Ei bine, această poziţie a venit: cu seninătate, domnul MRU a anunţat că acceptă funcţia de prim cărător al mapei domnului Blaga.

Ei bine, tot cu seninătate anunţ şi eu: nu doar că nu mai vreau să ştiu de pmp,pdl,pnl,fc şi alte găşti de profitori ai naivităţii bietului electorat, dar şi că nu voi participa la alegerile prezidenţiale din acest an chiar de-ar fi să iasă preşedinte Scaraoţki în persoană.

S-a terminat cu sloganul domnului Carp: acum, lupta cu socialiştii poate să înceapă, s-a terminat şi cu alegerea răului cel mai mic, despre care nu se mai ştie prea bine care e.

Nu mai vreau să ştiu chiar nimic de aceşti swingeri politici care s-au luat peste tot şi în toate poziţiile toţi pe toate şi toate pe toţi.

Chiar aştept o mişcare venită de jos, care chiar să-i schimbe cu forţa pe toţi aceşti mincinoşi avizi de putere şi de averi nemuncite!

Read Full Post »

Older Posts »