Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 iulie 2014

Papa şi orfanul

„S-a întîmplat în Polonia, imediat după război. Un om salvase din Holocaust un copil evreu, ascunzîndu-l de nemţi cu grijă şi devotament pe toată durata ocupaţiei. Părinţii lui pieriseră. Acum, după ce primejdia trecuse, omul veni într-o zi cu copilul la un preot cerîndu-i să-l boteze. Omului, un bun catolic, îi păsa desigur de mîntuirea veşnică a sufletului copilului. Spre surprinderea lui însă, preotul îl întrebă: Crezi că părinţii lui  ar fi fost de acord cu botezul? Nu, admise omul, din cîte i-am cunoscut. Ar fi dorit să fie crescut ca evreu.  Atunci, zise preotul, el nu trebuie botezat. Preotul acesta purta numele de Carol Wojtila; posteritatea îl va cunoaşte întotdeauna sub numele de Papa Ioan-Paul al II-lea.

Ne închipuim şocul omului: era creştin, catolic şi era convins că deţine adevărul; iar adevărul – cităm din nou celebra spusă din Evanghelia după Ioan – vă face liberi. Era deci liber, se gîndea el, fiindcă credea în Cristos; or, credinţa lui îi poruncea – credea el – să-l salveze şi spiritual pe copilul pe care îl salvase trupeşte şi să-l facă şi pe el liber întru Cristos. Greşit, îl contrazice preotul: a răpi un copil din comunitatea lui persecutată, aproape exterminată, incapabilă să se opună, nu-i un act moral, deoarece impune silnic copilului o condiţie pe care părinţii să-i n-au dorit-o, ba poate chiar au detestat-o. A dori să-l creştinezi în pofida acelora nu-i decît echivalentul edulcorat al unui botez forţat, din cauză că privează de libertate şi pe părinţi post mortem, şi pe copil în viaţă. Omul care, plin de bune intenţii şi de credinţă în Dumnezeu, voia să boteze copilul se abătuse de la adevăr şi îşi compromisese, în consecinţă, propria libertate. De ce? Deoarece voia să o ia altora.”

Am selectat acest fragment din cartea domnului Andrei Cornea / Miracolul / Humanitas / 2014 / pag. 46.

De ce? Vă las să înţelegeţi ce vreţi.  Mă întreb numai, cum ar fi procedat un musulman cu acest copil.

Read Full Post »

Am citit pe FB un status:

“O decizie istorica: fuziunea prin comasare (nu prin absorbtie) PDL – PNL. Urmeaza o noua fuziune (de data aceasta prin absorbtie): cea a FC de catre PDL. Statut, program politic, sigla, steag – toate noi. Satisfactia lucrului bine facut. Batalia politica cu stanga socialista poate sa inceapa.”

Am citit iar. Nu există dubiu: dintr-un intelectual distins şi apreciat, un cunoscut profesor s-a transformat aproape peste noapte într-un banal propagandist (ca să nu spun postac).

O cunoscută jurnalistă a replicat: “Bătălia cu stânga poate să înceapă? N-am avut încă motiv de râs pe ziua de azi. Merci.”

Atunci mi-am făcut curaj şi am spus şi eu cîte ceva:

Cred că tocmai această cîrdăşie îi va convinge pe mulţi simpatizanţi ai dreptei (atîta cum şi cîtă e) să stea acasă la alegeri. Am impresia că jocurile sunt făcute: după zece ani de preşedinţie Băsescu, urmează măcar un mandat de preşedinte pentru PSD. Altfel, nu-mi explic inclusiv alipirea FC la această construcţie. Eu cel puţin, nu voi vota niciodată o alianţă în care se regăsesc autorii puciului din 2012.

+

PDL nu pricepe un lucru elementar: că neavînd electorat captiv, nu se poate alipi de un partid părtaş la puciul din 2012 socotind că puţinii votanţi pe care-i mai are se alătură/adună automat la puţinii votanţi ai PNL, şi că votanţii lui MRU se vor alinia disciplinaţi şi vor vota proiectul politic presupus a fi antipsd. Eroare gravă domnilor! Votanţii dumneavoastră au votat proiectul preşedintelui Băsescu: ARDE-I pe corupţi! Ori dacă mizaţi pe amnezia celor care-au suferit fizic, la puciul din 2012, aşteptaţi-vă ca în afară de votul venit de la familiile dumneavoastră, să nu mai aveţi prea mult sprijin de la electoratul antipsd.

+

Altele în acelaşi ton.

Trec peste reacţia domnului professor care a oscilat între persiflare şi iritare sfîrşind cu o democratică cenzură şi vă întreb: netezesc dreptacii calea către o victorie a PSD+acoliţii lor în lupta(?) pentru Cotroceni?

 

Read Full Post »