Am citit in copilarie o poveste scrisa de un scriitor pentru copii, Calin Gruia, o poveste care nu este, de fapt, pentru copii, ci, mai degraba , o parabola despre regimul totalitar si despre cei care l-au sustinut. Eu, crescand intr-o familie marcata de nedreptatile comunismului, am intuit imediat sensul acestei povesti si am vazut in ea o ilustrare mult mai acida si aproape nedisimulata a regimului comunist de la noi, decat poemul Anei Blandiana cu motanul Arpagic. Povestea lui Calin Gruia se numeste „Tara Visata”, iar erou ei este un tanar pe nume Lixandru care porneste prin lume in cautarea tarii ideale. El calatoreste prin mai multe tari care toate sunt fatete ale unui regim totalitar, spre exemplu tara Printului cu Nasul de Ceara unde oamenii se zbat in saracie si nedreptate, dar sunt obligati sa cante cantece vesele pentru a arata cat de bine traiesc sau tara Marelui Guzgan. Odata ajuns in aceasta ultima tara, Lixandru este prins de soldatii Marelui Guzgan si aruncat intr-o uriasa temnita subpamanteana unde zaceau mii de oameni, obligati sa sape zilnic in cautarea unui diamant exceptional, pe care Marele Guzgan il visase ca ar fi acolo. Oamenii din temnita erau permanent supravegheati de garzile Marelui Guzgan care purtau pe chip masti de guzgan ca sa fie asemeni conducatorului lor. Dupa mult timp petrecut in temnita subpamanteana, Lixandru reuseste sa evadeze si sa ajunga chiar in turnul unde se afla Marele Guzgan. Fara sa fie descoperit de garzile cu masti de guzgan, Lixandru patrunde in sala tronului, pe usa careia era scris „cine ma vede, moare”. Acolo pe un tron urias statea o starpitura cu glas pitigaiat, care, la vederea lui Lixandru, se cutremura de groaza. Starpitura aceea era Marele Guzgan care teroriza o tara intreaga. Lixandru a insfacat starpitura si a a aruncat-o pe fereastra turnului. Imediat ce Marele Guzgan a pierit, de peste tot au iesit soldatii acestuia care il servisera si imprastiasera peste tot teroarea. Ei au incercat sa-si scoata mastile de guzgan, ca sa arate ca si ei sunt oameni ca toti ceilalti, dar nu au reusit, fiindca purtate atata timp, MASTILE LE CRESCUSERA IN CARNE! Asa si multi, prea multi romani, de toate conditiile sociale, care au contribuit la mentinerea dictaturii comuniste, NU MAI POT FI oameni normali, adepti ai democratiei si ai statului de drept, fiindca au un background comunisto-securist prea puternic, de care nu se vor putea debarasa niciodata.
Mirela Popa
Tiberiuorasanu's Blog 
N-am citit această poveste până acum. Mi-a plăcut.
plăcut / înspăîimîntat daaar, foarte veridic!
Tibi, mi-a placut mult, dar m-a si inspaimintat.
Cred ca mastile au devenit asa de mult parte din ei incit lor li se pare ca ceea ce au facut a fost bine si normal. Pentru acest motiv isi cresc copiii ca sa fie la fel cu ei.
şi iată cum 50 % dintre români îl regretă pe Ceauşescu…
Te salut, Tibi!
Azi mi-a zis cineva ca ma felicita pentru ca nu port peruca.(avand in vedere ca sunt cheala din pricina chimioterapiei :)) !
I-am spus ca nu pot purta peruca, pe care o am de acum 5 ani, din pricina ca ma duce cu gandul la legenda mancurtului lui Aitmatov – ma tem sa nu-mi pierd ratiunea din pricina simbiozei intre parul ce vrea sa-mi creasca si captusala perucii!
Asa am recazut pentru cateva minute in epoca mancurtizarii!
Nu, desi atunci eram si tanara si sanatoasa si fericita in micul univers al familiei mele, nu pot sa regret un timp in care bucuriile se rezumau la un kg de zahar si o carte luata la suprapret de sub taraba! Nu pot sa regret vremea in care, de cate ori aveam musafiri, demontam telefonul si il puneam in camara.
Eram tanara, eram frumoasa si sanatoasa, iubita si fericita dar asta in doar 70 de mp si 50% din fericirea asta era facuta din negarea tristei realitati !
Sa va fie bine dincolo de ce este rau!
Cu drag, salutari sotiei tale
Servus, Cita!
Sînt din ce în ce mai dezamăgit de direcţia către care merge ţara asta necăjită, cu sprijinul masiv al unei populaţii aflate în deplină degringoladă.
Ferice de cei care au plecat deja sau se gîndesc serios să plece.
Aici, lucrurile sunt tranşate definitiv pentru decenii întregi de acum înainte.
În rău cu perspective de foarte rău.