Am răsfoit adesea acest volum îngrijit de domnul Gabriel Liiceanu. Nu ştiu de ce, am amînat inexplicabil să mi-l ofer. Pînă de curînd. Adică. După ce-am citit pe nerăsuflate cîteva volume ale Părintelui Nicolae Steinhard, am aflat că blîndul monah avusese o ieşire destul de ireverenţioasă, la adresa Scolii de la Păltiniş. Chiar aşa? m-am întrebat! Ia să vedem. Şi cum acest articol este cuprins la anexe în Epistolar, am dat fuga la Humanitas şi am cumpărat cartea. Evident că pînă să ajung acasă am citit articolul respectiv. Nedumerit de tonul folosit (nu de conţinut, respect dreptul la opinie) am răsfoit volumul.
Şi am descoperit o bogăţie: (citez de pe copertă) „Aşa cum spune şi titlul, cititorul are în faţă o carte alcătuită din scrisori. Nu e prima de acest gen din literatură şi, desigur, nici ultima. Ceva o singularizează totuşi: prilejul care i-a dat naştere, grăuntele în jurul căruia s-au aşternut atîtea gînduri şi atîtea sentimente – nu întotdeauna avuabile, însă întotdeauna salvate de frumuseţea expresiei. Acest „grăunte” este o altă carte: Jurnalul de la Păltiniş. Despre el vorbesc în scrisorile lor, cu patimă şi însufleţire, cu omenească încrîncenare şi neomenească detaşare, paisprezece intelectuali români, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei. Ei sunt: Radu Bogdan, E.M. Cioran, Petru Creţia, Ştefan Aug. Doinaş, Ion Ianoşi, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Andrei Pippidi, Andrei Pleşu, Mariana Şora, Marin Tarangul şi Sorin Vieru.”
Acest epistolar îi dezvăluie (cu acordul lor) pe aceşti eminenţi intelectuali în toată splendoarea gîndirii lor argumenţiale, în splendidul duel al inteligenţei puse în slujba ideilor, conceptelor şi principiilor din sfera umanioarelor. Dincolo de tonul mai mult sau mai puţin academic care poate fi găsit în opera acestor intelectuali, Epistolar le dezvăluie şi latura umană, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, cu mînii sau bosumflări, cu certuri şi împăcări, cu meandre ale gîndirii care se învîrt în jurul unor păreri divergente, păreri expuse întotdeauna cu eleganţă şi subtilă elevaţie.
Plus de asta, Epistolar este cea mai bună cheie care descifrează pe deplin, părţile aparent mai obscure (destinate tocmai acestor iniţiaţi) care au scăpat publicului care s-a delectat în decursul a peste trei decenii, cu Jurnalul de la Păltiniş. O carte (adică două) de neratat!
Tiberiuorasanu's Blog 
poate că nu ar fi trebuit să mă hazardez cu un cu un comm – cu siguranță ar fi fost mai bine!-,
dar,
cam între aceleași ”stări”, mirări, trăiri ori/și retrăiri, întîmplări știute sau nu,
alunec și eu, încercînd, printre grijile și problemwele cotidiene, greu de ocolit,
să să înțeleg un FALS TRATAT DE MANIPULARE nu doar din ANII ROMANTICI
și așa cum scrisul celor două DOAMNE înalță spiritul, chiar și atunci cînd povestesc/ amintesc de perioade mai întunecate,
popasul pe blogul Dvoastră, dincolo de opțiunile politice foarte mult distanțate (eu, ca om cu vederi de stînga, nu mă regăsesc azi pe nicăieri…), îmi lasă o stare care mă ajută să trec peste și prin încă o zi
Întotdeauna comentariile dv. sunt binevenite pe acest modest, blog.
Deci. E limpede că numai tîmpiţii au convingeri nestrămutate aşa căăăă, o leacă de cugetare pe diverse teme prinde tare bine la igiena noastră mentală, cred.
Cît despre convingerile mele politice, am o fixă: NU POT să inghit ideea că urmaşii călăilor care-au ucis sute de mii de români de toată isprava – elita intelectuală – la canal, gherla, etc, sunt votaţi cu entuziasm neostoit de un popor încremenit în goana după pomeni; ideea că „fură da’ ne dă şi nouă (vezi beeeecali)” mă oripilează.
Dacă doriţi, putem discuta amănunţit.
Domnule Orășanu,
Vă mulțumesc pentru răspuns, iar invitația (să îndrăznesc să o iau ca pe o ”provocare” ?… ) mă onorează
să mai cedeze nițel lanțul problemelor de tot felul care acum mă …incomodeaza… (eufemism, desigur) și voi încerca să mă descurc în dialogul cu Dvoastră, aici(eu nu fac ”chat” pe blogul altcuiva) sau pe mail
cu același respect dintotdeauna, Vă doresc să aveți un sfîrșit de săptămînă așa cum îl așteptați
Dacă aveţi cont pe FB, putem discuta fără martori, da? 🙂