Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 octombrie 2014

Mosta

Ce scrie la program: Istorie, politică, război, artă, ştiinţă, religie şi contraste între popoare şi culturi. Trei oraşe, fiecare cu istoria lui. Valetta oraş modern dar vechi de peste 400 de ani, capitala Marilor Maeştri, ce poartă numele celui care a învins turcii în marele asediu. Obiective: Catedrala Sf. Ioan, Palatul Marilor Maeştri, Grădinile Barakka. Mdina, fostă capitală a Maltei, cu Catedrala Sf. Paul, şi cetatea locuită „Oraşul Tăcerii. Mosta, unde vom fi încîntaţi de cea mai masivă construcţie bisericească din Malta: Domul Bisericii Sf. Maria. (noi le vom vizita în ordine inversă)

Relatare: După umbletul în exces de aseară mă trezesc cu nişte crampe musculare. Am nişte cîrcei la gamba (se putea altfel?) stîngă, că tot mă scoate pe mine din papuci, (cam) tot ce este de stînga. În fine. Umblu niţel prin cameră în vîrful picioarelor ca să nu o trezesc pe Silvia şi văd la un moment dat cum ventilatorul din centrul tavanului se opreşte. Pffff, asta ce-o mai fi? Mă duc la baie, ioc electricitate. Nu funcţionează decît becul din holul dintre dulapul pentru haine şi uşa băii, lîngă uşa de acces în cameră. Se trezeşte şi Silvia, iese pe balcon, întreabă vecinii, nici ei nu au curent electric. Va să zică defecţiunea este împărţită în mod democratic la toţi locatarii hotelului. Eh, trece şi asta. Doar un hotel de patru stele îşi va rezolva prompt problemele, nu? Cel puţin aseară, a durat mai puţin de zece minute pînă a fost deblocată uşa de la baie. Bine că nu s-a blocat cu unul dintre noi înăuntru, şi cu celălalt la plimbare cine ştie pe unde. 🙂  .

Camera este strict funcţională: un balcon cu două şezlonguri, apoi în cameră: două paturi alipite (sau nu), două noptiere, o măsuţă rotundă cu două fotolii, un birou cu scaun pe care este pus televizorul (15 canale, niciunul românesc, hip hip hurei! 🙂  ), apoi o comodă pentru geamantane şi un dulap în holul de la intrare, baia cu duş şi cadă. Foarte curat.

Ziua promite să fie călduroasă; deşi este numai puţin peste ora 7 soarele a biruit toţi norişorii şi ne inundă generos. Discul soarelui abia ridicat de la orizont pare – şi chiar  este – mare cît roata carului.

Avem o zi plină: dimineaţă vom vizita cele trei oraşe, iar seara vom participa la un festival al uleiului de măsline, un soi de ziua recoltei la maltezi. Dacă turul de ieri a fost gratuit – ca orice mostră – doritorii turului de azi au plătit cîte 45 de euro, bani în care intră transportul cu autocar, biletele de la obiectivele vizitate şi asitenţă. Ceilalţi, fac ce vor pe cont propriu dar dacă-şi închipuie cumva că ies mai ieftin, eu cred că se cam păcălesc.

Exact cînd să părăsim camera, a revenit curentul; tocmai la timp ca să mă bărbieresc.

Pornim. O convenţie turistică inter-ţări obligă agenţiile de turism să folosească pe lîngă ghizii de acasă şi ghizi locali. Unul dintre ghizi, Ianoş, ne spune că aceştia sunt foarte utili în anumite împrejurări, iar ulterior aveam să constatăm ca a avut dreptate, mai puţin într-un singur loc: aţi ghicit, în Sicilia 🙂  . Dar despre asta, mai tîrziu…

Şoseaua este destul de bună dar, cam îngustă. Cu fonduri europene, au fost angajate lucrări de extindere-lărgire de la două la patru benzi pe o porţiune de zece kilometri. Termen de predare la 1 octombrie 2014 dar deşi suntem la sfîrşitul lunii septembrie,  lucrarea nu-i nici pe jumătate încheiată deşi, sunt angajate – ţineţi-vă bine – nu mai puţin de 6 firme. Deci, se poate şi la alţii ca la noi, nu? 🙂  . Am făcut ceva fotografii pe drum dar, au ieşit invariabil, sau aproape toate, neclare…

Cum localitatea Mosta nu-i departe de Qawra, mintenaş ajungem şi tragem autocarul chiar în faţa celei mai mari construcţii bisericeşti din Malta: Domul Bisericii Sf. Maria,

DSC04252

DSC04253

DSC04254

DSC04260

DSC04261

considerată a fi cea de a treia în lume! dpdv al diametrului cupolei nesusţinute de piloni. Cum la Vatican am fost, am un termen de comparaţie şi pot să afirm că aşa este!

Mosta, un mic orăşel care în secolele trecute era locuit mai mult de proletari, mineri care lucrau din greu şi nu aveau o viaţă tocmai plină de bucurii, motiv pentru care nu erau prea preţuiţi de alţi maltezi. Poate că n-aveau o viaţă prea frumoasă dar, mîndrie aveau cu duiumul aşa că s-au hotărît să facă ceva care să-i lase pe ceilalţi maltezi cu gura căscată: o biserică închinată patroanei oraşului, Sf. Maria. Pentru acest nobil scop, au desemnat patru bărbaţi mai de seamă care să colecteze şi să păzească fondurile necesare construcţiei, într-o cutie cu patru  lacăte. După eforturi care au durat 45 de ani, construcţia a fost terminată în anul 1857 şi pentru a fi siguri că nimeni nu le va copia minunăţia, au distrus planurile întocmite de arhitectul francez stabilit în Malta, George Grognet de Vasse.

La 9 aprilie 1942, o bombă de 500 de kilograme

DSC04263

a lovit domul dar din fericire, nu a explodat şi astfel această minunăţie a putut fi restaurată. Este de apreciat în ce stare bună se află această minunăţie arhitecturală – ca de altfel peste tot în Malta, unde am văzut că banii colectaţi de la turişti sunt folosiţi pentru o permanentă înteţinere a obiectivelor turistice.

Read Full Post »

Am ajuns la plaja Golden Bay, a doua ca importanţă din Malta, plajă amenajată cu nisip fin – importat din Africa! – umbreluţe şi şezlonguri şi unde turiştii vlăguiţi de înot şi arşi de soare, pot să-şi refacă forţele cu ceva bucate şi ceva udătură în trei locuri: un restaurant bunicel, o autoservire aflată chiar lîngă plajă

DSC04203

sau pentru cei care vor altceva, restaurantul hotelului Radisson abia aşteaptă să-i servească şi pe guest – turiştii care nu locuiesc în hotel. Ghidul încearcă să ne sperie: preţul camerelor de la acest hotel urcă şi pînă la 3000 de euro pe noapte. Serios colega? Chiar toate camerele sunt atît de scumpe? Ghiduşule! 🙂

Plaja cea mai lungă din Malta se numeşte Mellieha Bay şi are 600 de metri lungime; şi ea este amenajată printre altele cu nisip fin importat tot din Africa, pentru că este destul de aproape: doar 198 de kilometri. Dacă dimineaţă eram ameninţaţi de nişte nori urîcioşi, acum soarele străluceşte şi tînjim după umbră. Adie un vînticel care mai risipeşte valurile de aer fierbinte care ne împresoară de peste tot. Apa mării este îmbietoare şi puzderie de turişti înoată şi se prăjesc apoi la soare; bineînţeles, Silvia este printre ei.

Povestitorul, cînd nu smîngăleşte în notes, citeşte pentru a treia oară cred, Jurnalul de la Păltiniş. Am altă perspectivă acum, după ce am citit şi Epistolar. Şi-mi corectez o greşeală în care persistam: nu filosoful Noica a spus: „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”, ci, Leon Bloy. Dacă-i pe-aşa, atunci îmi aduc aminte altă vorbă spusă de filosof: „nu lăsa neculeasă mierea fiecărei zile”. Aşa că: plaja-i plajă, bălăceala-i bălăceală, sunt prea bune şi cititul şi smîngălitul şi pălăvrăgeala dar, e vremea prînzului. La autoservire este deja o coadă respectabilă, restaurantul acela este cam depărtişor dar, terasa Radisson e la doi paşi.

DSC04205

DSC04208

Şi cum nu vrem să ne cazăm acolo, hai să vedem ce meniuri au! Nu vă speriaţi, e onorabil şi destul de accesibil pentru un turist de condiţie medie: două platouri uriaşe cu peşte, salată şi cartofi prăjiţi + o sticlă de vin roze cu apă minerală cu tot, au costat 65 de euro adică, rezonabil. Plus de asta, aşa cum am mai spus, se plăteşte şi minunata perspectivă pe care o ai către plajă şi către largul mării. A meritat!

Îmi arunc un ochi pe programul suplimentar şi văd că în ziua în care avem excursia cu catamaranul în Sicilia, cei care au ales această variantă pierd excursia la catacombele Sf. Pavel. Cum ştiu deja că distanţele sunt mici între localităţi iar transportul public este bine pus la punct, mă adresez unui ghid şi capăt lămuririle necesare.

Odată ajunşi la hotel, după o scurtă refrişare, mergem cale de vreo cîteva minute pînă la staţia de autobuz care ne va duce la Rabat. Primul X3 trece vîjîind pe lîngă noi. Casc ochii a uimire dar, neştiind despre ce-i vorba, tac. Alt autobuz cu alt indicativ, opreşte. Măi să fie, de ce ăla a trecut ca vîntul şi ăsta a oprit? Nu cumva… Cînd văd următorul X3, ies o leacă de pe trotuar pe carosabil şi învîrt braţele  de parcă zic: ia-ne nene şi pe noi că de nu, îţi sparg geamul cu-n pietroi. Evrica! Asta era: autobuzele nu opresc decît dacă este necesar pentru că şi aşa străzile sunt înguste şi traficul destul de greoi. La ce să mai şi oprească fără motiv? Bine gîndit!

Bineînţeles că mai întîi coborîm aiurea şi-mi trebuie ceva timp să pricep că mai avem de mers pînă la Rabat. Vine următorul X3, îl luăm şi de data asta, şoferul, ne dă nişte lămuriri într-o limbă engleză mult mai bună decît romgleza mea. Nici nu-i de mirare pentru că în Malta, pe lîngă limba malteză şi engleza este limbă oficială, rămăşiţă a dominaţiei britanice din anul 1800 pînă în 1964 teoretic, practic pînă în 1974 şi de fapt pînă în 1975 cînd au plecat ultimii militari britanici din arhipelagul maltez.

Rabat este acum localitate de sine stătătoare dar iniţial a fost unită administrativ cu Mdina cu care de altfel se învecinează atît de strîns că nici nu ştii cînd păşeşti de la o localitate la alta. Sunt totuşi deosebite dar, deocamdată sîntem în Rabat. De Mdina o să pomenesc ceva mai tîrziu, cînd va veni şi rîndul său.

Străzi înguste şi case frumoase. Deal, stîci aride şi privelişti minunate. Forfotă. Autoturisme şi autobuze. Turişti cît cuprinde. Şi trăsuri nenumărate îşi aşteaptă muşteriii cu dare de mînă: cam 100 de euro plimbarea. Nu-i pentru noi… Mai întreb, mai mergem şi dau de indicatoare. Ne căţărăm pe o străduţă lată de cîţiva metri, trecem printr-o grădină şi cînd aud clopotele ştiu că suntem aproape. Aşa şi e: ajungem la catedrala Sf. Pavel. Se poate vizita deşi este slujbă dar, pas’ de intră la muzeu şi la grotă. Timpul de vizitare se încheie pe la ora 16 d.a. Poate altă dată…

DSC04232

DSC04233

DSC04234

DSC04238

Din păcate, n-am prea făcut poze pe aici şi nu prea am decît amintirile săpate în cerebel nu şi cele înregistrate electronic. Evident că ne trebuie ceva timp să dibuim staţia de unde luăm X3 pentru întoarcerea la Qawra. Mă încurcă foarte tare faptul că circulaţia este pe stînga, altă moştenire britanică. Un amănunt interesant: cînd cumperi bilet (de la şofer) cumperi dreptul de a circula întreaga zi, pe toate traseele. Cel puţin teoretic pentru că practic, transportul în comun este împărţit între trei firme şi dacă un şofer este mai năbădăios, poate să spună că nu recunoaşte valabilitatea biletului cumpărat de la alt şofer. Totuşi, acest lucru nu se întîmplă…

 

Read Full Post »

Turul insulei Malta

Ce spune la program: Excursie gratuită din partea companiei Malta Travel. Vom vizita nordul insulei, vom face o oprire la Popeye Village: un foto-stop în locul unde a fost filmat musicalul „Popeye Marinarul” în 1980. Apoi veţi avea ocazia să vă relaxaţi la cea mai frumoasă plajă din Malta, Golden Bay.

Relatare: după un somn adînc şi fără vise ne-am trezit cu chef de hoinăreală. Baie, mic dejun (mă aşteptam la mai bine, merge şi aşa) apoi ne cafelim pe terasa din faţa hotelului. Este vreme mohorîtă, cerul este acoperit cu nori negri dar, soarele se luptă să răzbească şi nu pare să fim ameninţaţi de ploaie. Am o senzaţie de zăpuşeală; aerul este încărcat cu umiditate în exces şi este foarte cald – 28 de grade Celsius. Tot răul spre bine: n-am putut fuma nici aseară şi nici acum nu pot fuma. 🙂

E limpede că maltezii trăiesc masiv din turism – 70% din PIB! – aşa se şi explică organizarea excelentă, aşa se explică şi faptul că la fiecare 30 de secunde prin faţa noastră mai defilează cîte un autocar plin ochi cu hoinărici.

La 9,30 toată gaşca de „seniori” 🙂 s-a adunat în holul hotelului pentru instrucţiuni. Abia acum aflăm că dacă am fi ieşit pe balconul camerei şi n-am fi asigurat uşa riscam să ne petrecem noaptea în aer liber. De ce? Simplu: hotelul este dotat cu un sistem computerizat de aer condiţionat, sistem care închide automat uşa de la balcon. În caz că blochezi deliberat uşa, computerul decide că nu vrei aer condiţionat şi-l opreşte; rămîne numai un ventilator instalat în mijlocul tavanului să mai alunge căldura excesivă. Sistemul funcţionează în timpul zilei – cînd se presupune că turiştii sunt plecaţi – cu intermitenţă, pentru economie. Altceva: prosoapele pe care le vrem înlocuite trebuiesc aruncate pe podea; acces liber la piscină şi la jacuzzi, şamd etc. Într-un cuvînt, FAIN!

DSC04196Vom vedea preţ de vreo 15 minute satul lui Popeye, de undeva de sus, de pe o stîncă. Satul este un complex de vreo 15 case din lemn  scump (importat din Austria) a costat 22 milioane de dolari şi după încheierea filmărilor a fost făcut cadou maltezilor care pe loc l-au transformat în obiectiv turistic unde doritorii pot să se îmbrace în costumele lui Popeye sau Bluto şi să fie cotra cost protagonişti într-un film făcut ad-hoc. Interesant!DSC04195

Pînă aici am parcurs mai întîi o rută a oraşului Qawra (citeşte aura) şi ne-am fixat puncte de reper pentru hoinăreala pe cont propriu: restaurante, plajă, acvarium, parc, etc. Apoi, pe o excelentă şosea am parcurs drumul pînă la satul lui Popeye, Olive şi ceilalţi.

Pe drum am remarcat foarte multe case frumoase şi foarte frumoase cu două şi trei etaje, blocuri cu cinci-şase niveluri, vile, şamd. Toate casele cu vedere la mare sunt de două sau chiar trei ori mai scumpe decît celelalte pentru că, atunci cînd cumperi un teren cumperi şi priveliştea aferentă şi nimeni nu-ţi poate obtura orizontul decît deacă eşti dispus contra cost să-l cedezi! Surprinzător, vedem şi case lăsate în paragină. Sunt abandonate? Nici vorbă! Maltezii au obiceiul ca pentru fiecare copil pe care-l au să cumpere sau să construiască o casă pe care să i-o ofere la majorat; fiecare face apoi, ce vrea: o repară sau o vinde; cum pofteşte dar, nu mai poate să spună ulterior că nu are unde locui.

Peste tot sunt livezi de măslini şi mici parcele cultivate. Foarte mare parte din pămîntul cultivat a fost importat – încă din antichitate! – din Sicilia şi aşezat în strat peste stîncă. Totuşi peisajul este arid dar, spectaculos. Trecem la mică distanţă de insula pe care a eşuat Sf. Pavel în drumul său spre Roma. Din volumul Marea cea Mare / David Abulafia / Humanitas / 2014, am ales un mic fragment:

„în Faptele Apostolilor, Pavel din Tars descrie cu tablouri foarte vii o călătorie pe mare plină de pericole pe timp de iarnă, (A.D. 60) Pavel, un prizonier al romanilor, a fost îmbarcat pe o corabie alexandrină care transporta cereale şi care plecase din Myra (de pe coasta sudică a Anatoliei) îndreptîndu-se spre Italia; călătoria a fost făcută spre sfîrşitul sezonului de navigaţie, corabia a fost mult întîrziată de vînturile nefavorabile, iar cînd a ajuns în largul Cretei marea s-a învolburat periculos. În loc să rămînă peste iarnă în Creta, căpitanul, nesăbuit, s-a aventurat pe mare în vreme de furtună, iar corabia i-a fost purtată şi aruncată încolo şi-ncoace pe valuri uriaşe vreme de două săptămîni. Pînă la urmă, membrii echipajului „au uşurat corabia aruncînd tot grîul în mare”. Marinarii au reuşit astfel să cîrmească şi să ajungă pînă pe insula Melita (Malta), însă, cînd au atins ţărmul, corabia s-a făcut bucăţi. Pavel spune că „barbarii” care locuiau pe insulă s-au purtat bine cu călătorii sosiţi de departe; nimeni nu a murit, însă Pavel şi toţi ceilalţi au rămas blocaţi pe insula Malta vreme de trei luni. Tradiţia malteză spune că, în timpul acesta, Pavel i-a convertit la creştinism pe toţi locuitorii insulei; în schimb Pavel scrie despre maltezi că erau superstiţioşi şi primitivi – cînd l-a vindecat pe tatăl bolnav al guvernatorului insulei, oamenii locului l-au luat drept un zeu. Imediat ce vremea şi condiţiile pe mare s-au îmbunătăţit cu toţii s-au îmbarcat pe o altă corabie […] (iar) Pavel a pornit spre Roma – şi potrivit tradiţiei creştine, spre propria moarte prin decapitare.”

Legenda spune că maltezii l-au găzduit şi tratat bine pe Sf. Pavel. Realitatea este că ei l-au întemniţat pe sfînt şi l-au predat romanilor cu care aveau bune raporturi comerciale şi politice. Există în localitatea Mdina (citeşte emdina) o grotă unde a fost încarcerat SF. Pavel, grotă pe care doritorii o pot vizita. Relatarea va continua.

Read Full Post »