Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 6 octombrie 2014

Zi sfîntă pentru maltezi pentru că este ziua în care se reunesc familiile cu trei sau patru generaţii. Dacă în romanica se spune “am ieşit la iarbă verde”, în Malta se spune “am ieşit la o piatră galbenă”! 🙂  Ce spune la program: Vitoriosa, Grota Albastră, Templele Megalitice. Descoperim Sudul Maltei, tărîmul tradiţiilor şi obiceiurilor vechi, păstrate aproape cu sfinţenie. Vizităm Grota Albastră, vizibilă de pe faleză sau din barcă (dacă marea permite), similară cu cea din Capri. Descoperim un loc misterios: Hagar Qim, unde primii oameni care au locuit în Malta acum 7000 de ani au incantat zeii cu pietre ridicate spre cer. Vittoriosa este oraşul cetate care a dus faima cavalerilor ioaniţi dar şi sediul inchiziţiei papale. *Aşadar, să purcedem!

Vittoriosa

Pentru că aseară am ajuns tîrziu la hotel, programul de azi începe ceva mai tîrziu, adică pe la 9,30. Iar este o vreme minunată şi este bine aşa pentru că iar avem o zi încărcată. Vitoriosa este un port aflat de cealaltă parte a mării care pătrunde cam în genul unui fiord în trupul insulei Malta, situat cumva în diagonală de Valetta. În drum spre acest oraş, ghidul ne spune tot felul de lucruri interesante. Între 1964 şi 1974, în perioada de tranziţie de la protectorat britanic la independenţă, prim ministru a fost Dom Mintoff, un personaj în egală măsură adulat şi detestat dar, un personaj care a reuşit să facă o echilibristică politică în final utilă tuturor. Dictatorul Ghadafi avea multe învestiţii în cea mai sofisticată staţiune din Malta, Sf. Julien iar contra unui preţ mult mai scăzut decît cel al pieţii pentru petrolul furnizat maltezilor, a fost lăsat să construiască o moschee. Deseori Ghadafi venea să petreacă aici, fiind o zonă apropiată şi mai ales, extrem de frumoasă. Gurile rele spun că de fapt, Ghadafi spăla aici bani la greu. Habar n-am şi nici nu mă interesează. Şi altele de acest fel dar, de la o vreme las totul să curgă pe lîngă urechi. Uite şi un amănunt interesant: Vittoriosa este primul oraş în care s-au stabilit Ioaniţii, adică Ospitalierii, respectiv Cavalerii de Malta (la care Eminescu făcînd referire, a făcut o eroare de situare istorică dar, ce mai contează?). Pentru că Valetta încă nu exista, Vittoriosa controla traficul rutelor comerciale şi militare. Pînă la victoria împotriva lui Soliman din 1564 (?), acest oraş avea denumirea de Birgu. Am ajuns.

Sigur că autocarul ne lasă în marginea portului – turistic – unde o sumedenie de bărci şi bărcuţe aşteaptă cuminţele la ancoră să-i vie cuiva cheful de plimbare. Foarte aproape de mal sunt cîteva bărcuţe denumite caic, adică cele mai vechi şi mai micuţe bărcuţe malteze. Sunt încă în uz şi dacă cineva vrea să traverseze de la un mal la celălalt, acestea îi sunt la îndemînă; cam aşa cum există gondole specializate, la Veneţia. Un amănunt interesant: la prova acestor bărcuţe, sunt desenaţi pe o parte şi pe cealaltă, nişte ochi, care-l simbolizează pe Osiris, n-am înţeles exact, de ce.

DSC04434

Patronul oraşului este Sf. Laurenţiu, iar în legătură cu acest lucru, respectiv patronul oraşelor, există în Malta un obicei ca după ce locuitorii sunt confruntaţi cu ceva vitregii ale vremii, indiferent de natura lor, locuitorii să aducă mulţumiri patronului spiritual sau, dimpotrivă!

Urcăm nişte trepte săpate în stîncă şi imediat ne aflăm în faţa bisericii Sf. Laurenţiu.

DSC04437

În timpul WW II o bombă a lovit biserica şi cu o singură excepţie – un băieţel – toţi locuitorii care se aflau la slujbă, au murit. Acum, băieţelul de atunci este un respectabil bătrînel care rătăceşte prin oraş şi spune povestea sa, oricui vrea să-l asculte. Pe peretele bisericii o placă comemorativă îi aminteşte pe toţi.

DSC04436

Pentru că am nimerit în timpul slujbei, n-am îndrăznit să intru şi să deranjez cu mania turistică de a fotografia aproape tot tot tot.

O scurtă paranteză: pentru că în WW II Malta era sub protectorat britanic, atît germanii cît şi italienii au atacat cu sălbăticie insula, în aceste atacuri pierind foarte mulţi maltezi a căror unică vină nu era decît aceea că trăiau pe o insulă cu poziţie strategică în lupta pentru controlul resurselor de petrol din Africa. Ghidul ne-a spus că în Malta numărul victimelor l-a întrecut pe acela al victimelor din Londra…

Mai urcăm cîteva trepte şi dăm de piaţeta centrală a localităţii. Două piedestaluri au în vîrf cîte o statuie. Una a Sf. Laurenţiu,

DSC04440

şi una dedicată victoriei (Nike – dacă am înţeles bine) care ţine în mînă o copie a sabiei furate de Napoleon, sabie care se află la Luvru.

DSC04441

DSC04442

O veche tradiţie malteză a orînduit ca politicienii care aşteaptă voturile cetăţenilor să ţină cont de triunghiul puterii: Biserică, Belclub (loc de socializare unde se adunau bărbaţi, femei, copii, dar mai ales tinerii care aici puteau să se cunoască şi eventual să se logodească) şi puterea administrativă, de exemplu primăria.

Din păcate şi acest oraş este locuit numai de vîrstnici, tinerii şi copiii neputînd fi văzuţi pe aici decît în zilele de duminicale cînd se reunesc familiile…

Nefiind cine ştie cît de mare, oraşul are străduţe înguste care menţin o umbră plăcută.

DSC04443

DSC04444

DSC04451

La un moment dat, observăm nişte trepte foarte scurte pe care cavalerii îmbrăcaţi în armurile lor greoaie, se puteau deplasa cu mai multă uşurinţă.

DSC04453

DSC04454

Am mai văzut şi la Valetta nişte clădiri pe care sunt plăcuţe speciale:

DSC04446

DSC04452

ei bine, clădirile marcate cu aceste plăcuţe erau locurile în care trăgeau cavalerii şi călătorii. Aceştia predau la începutul călătoriei o sumă de bani şi primeau nişte înscrisuri. Cînd ajungeau în aceste OBERGE li se făcea socoteala: atît ai avut, atît ai consumat, atît mai ai în grija noastră, a cavalerilor. Adică acele înscrisuri, erau pur şi simplu, strămoşul cardului de azi!

Casele au curţi interioare care adăpostesc verdeaţă şi flori iar la etaj se observă nişte balcoane extrem de înguste şi deci nefuncţionale care aveau un singur scop: să protejeze femeile care priveau strada, de privirile iscoditoare ale bărbaţilor înfierbîntaţi!

DSC04455

DSC04460

Doamna asta, a sărit de la balcon 🙂

DSC04463

Pe cînd eram adunaţi la un colţ de stradă şi ascultam cuminţei explicaţiile despre inchiziţia din Malta, la un moment dat un domn, a răbufnit: domne, da’ ce ne tot spui dumneata aici nu mai este explicaţie turistică este deja Hollywood! Calm, Ianoş i-a replicat: „doar atîta vă mai spun şi” şiiiiii iar ne-a perorat vreun sfert de oră! 🙂

Ce ne spunea? În esenţă că inchiziţia de aici nu ucidea niciodată ci prefera să aplice „vinovaţilor” o tortură psihică cu adevărat hollywoodiană – avea dreptate nenea acela 🙂  – tortură care chiar producea efecte, pentru  că „vinovatul” readus pe calea cea bună le spunea şi altora ce a păţit şi-i lecuia preventiv; apoi, că doi inchizitori de mare rang de aici au fost aleşi papi. Numele lor? Habar n-am şi nici nu mă interesează.

Mai luăm o imagine a  palatului în care-şi avea Inchiziţia sediul

DSC04467

şi în drum spre Grota Albastră, o imagine de ansamblu din autocar.

DSC04468

 

La revedere Vittoriosa? poate da, poate nu. În definitiv,  am fost, am văzut, am plecat. E rîndul altora să vină şi să vadă ce minunăţii este capabil să ofere turiştilor, Arhipelagul MALTA!

 

Read Full Post »

Revenim din turul celor trei oraşe la hotel pentru puţină odihnă şi ceva de mîncare pentru că peste vreo trei ore (adică la ora 20) mergem la festivalul uleiului de măsline, un fel de sărbătoare a recoltei dar, atenţie! nu este nimic regizat – cel puţin aşa ne-a spus ghidul. Ţăranii din Zeitun – care se traduce măslin / ă, – au această tradiţie din vechi timpuri şi se pare că nu au contaminat-o în scop turistic deşi, turiştii sunt primiţi cu bucurie şi cu mărfuri de tot felul, nu doar cu uleiul tradiţional. Văd eu diseară ce şi cum.

Deocamdată sînt obosit nu atît fizic cît mental. Din nou, o sumedenie de informaţie audio şi vizuală s-a abătut asupra noastră şi este imposibil să notezi şi să procesezi, tot ce auzi şi vezi.

Prima surpriză  uriaşă – s-a produs la Mosta = un orăşel de numai cîteva mii de locuitori (pauperi!) a fost în stare să producă un aşezămînt bisericesc care să rivalizeze cu Vaticanul şi cu Hagia Sofia din Istanbul. A doua mare surpriză, la Valetta = imposibil de crezut că un orăşel de cîteva mii de locuitori, a putut să construiască o catedrală care poate rivaliza ca splendoare cu orice aşezămînt bisericesc din toată lumea creştină BOGATĂ! Intermezzoul de la Mdina (citeşte emdina) nu face decît să întregească în modul cel mai fericit acest mozaic de artă şi istorie care îmbină în Malta civilizaţia a trei continente şi cultura mai multor popoare. Este uimitor cum oamenii acestui pămînt s-au încăpăţînat să construiască un habitat confortabil, în ciuda celei mai mari penurii de resurse care poate fi imaginată: apă se găseşte numai pe insula Gozo iar lemnul şi mineralele lipsesc cu desăvîrşire. Chiar şi puţinele parcele cultivate sunt pe terenuri acoperite cu pămînt adus din Sicilia!

Maltezii au fost stăpîniţi de toate sau aproape toate popoarele din bazinul mediteran: romanii, arabii, italienii, francezii, mai rar grecii dar foarte multă vreme de turci. Napoleon a stăpînit Malta mai puţin de doi ani pentru că a fost alungat de englezi cu implicarea masivă a faimosului amiral Nelson în 1800; britanicii n-au mai plecat de aici decît în 1974, la 10 ani de la declararea independenţei. Britanicii au plecat (nu chiar de tot) dar parte din administraţia britanică şi-a lăsat amprenta benefică asupra acestei republici. Circulaţia este pe partea stîngă, limba engleză este limbă oficială alături de limba malteză, bucătăria are influenţe din mai multe culturi (turcă, engleză, malteză, arabă, etc), personalul este atent şi îndatoritor şi cred că ar mai fi multe lucruri bune de spus, dar să le spună cine a locuit aici mai multă vreme. De pildă, o parte dintre britanici cumpără locuinţe în Malta pe care le închiriază în timpul verii şi în care locuiesc chiar ei pe timpul iernii atît pentru că preţurile sunt aici mai mici decît în Anglia dar şi pentru că clima este mult mai blîndă: în Malta, nici în toiul iernii temperaturile nu coboară sub 17 grade Celsius.

Revenind la sărbătoarea dedicată recoltării maslinelor. Oraşul Zeitun (măslin/ă) are cam 11000 locuitori şi este atestat cu documente încă din secolul al VII-lea. Cel care a ridicat această localitate la rang de oraş, a fost ultimul Mare Maestru, cel care a predat Malta fără luptă lui Napoleon, cel despre care am povestit foarte pe scurt în episodul anterior:  Ferdinand von Hompesch zu Bolheim. Cert este că nici nu prea avea încotro: Malta era apărată atunci numai de cîţiva Cavaleri şi aceştia n-aveau cum să se opună armatelor lui Napoleon. Să trecem, peste.

În drum spre Zeitun, ghidul ne mai spune aparent serios că dacă tragi o linie orizontală cam pe unde este aeroportul, lîngă oaşul Luqa (citeşte lua) obţii două regiuni: Malta de nord şi Malta de sud. Malta de nord este mult mai bine amenajată inclusiv pentru turism, Malta de sud fiind ceva mai puţin amenajată pentru că, aici lenea mediteraneeană s-a îmbinat cu calmul englezesc. 🙂  . Cred că nu-i decît o glumă a unui ghiduş deşi, şoferul originar din sud, a confirmat 🙂  .

Festivalul se desfăşoară pe parcursul a două zile şi are o parte laică – azi – şi o parte religioasă – mîine – pentru că foarte vechi fiind, îmbină elemente păgîne cu elemente creştine. Întreaga sărbătoare se desfăşoară în jurul bisericii din centrul oraşului, parte pe şosea şi parte pe parcul din apropiere, parc special amenajat cu tarabe, mese, bănci, etc. Biserica este din secolul al XIV- lea şi are hramul Sf. Ecaterina.

Am ajuns. Forfotă şi veselie. Pe cîteva scene amenajate ad-hoc, artişti locali se produc în faţa unui public entuziasmat. Greu să deosebeşti localnicii de turişti pentru că foarte puţini dintre maltezi mai poartă costumele tradiţionale. Peste tot, lumea mănîncă şi bea, se veseleşte şi în aer se simte destindere şi bunăstare. Este normal să fie aşa, pentru că la astfel de ocazii se reunesc familiile cu trei sau patru generaţii şi bucuria revederii este  imensă. Am întîlnit şi noi o astfel de familie şi am văzut pe viu cît de tare se bucurau! Pe strada din faţa bisericii defilează fanfara oraşului şi o trupă de actori care s-au îmbrăcat în straie de Cavaleri.

Peste tot, localnicii oferă amatorilor produse tradiţionale de tot felul sau obiecte de artizanat. Cu ce se deosebeşte această sărbătoare de un bîlci de pe la noi? Simplu: aici nu stai cu frica hoţilor în sîn şi nu auzi manele de nici-un fel! 🙂  Am glumit desigur. Am intrat şi în biserică şi am văzut pioşenie pe feţele celor care se rugau în tăcere. Maltezii chiar sunt un popor de catolici credincioşi! Nu stăm prea  multă vreme – două ore – şi cam gata. De ce se numeşte această agapă, Sărbătoarea Uleiului de Măsline? Iată: într-un loc destul de bine asediat de amatori, o presă de ulei produce în faţa noastră, ce altceva? Ulei de măsline!

Fiţi convinşi că uleiul de măsline din galantarele supermarketurilor este „botezat” chiar dacă scrie pe etichetă, EXTRAVIRGIN! Extra, pe naiba. Abia aici am aflat ce înseamnă uleiul de cea mai bună calitate: măslinele trebuie culese la sfîrşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie, cînd sunt culese măslinele temperatura aerului nu trebuie să treacă de 27 de grade Celsius, iar între momentul recoltării şi presare să nu treacă mai mult de 48 de ore. Nu în ultimul rînd trebuie menţionat că măslinele sunt atent selecţionate bucată cu bucată, înainte de a fi introduse în presă. Bineînţeles că uleiul cel mai bun este cel obţinut numai din PRIMA presare la rece. Cum vă păcălesc negustorii? Pur şi simplu amestecă uleiul de mai slabă calitate cu mici cantităţi de ulei extravirgin, pentru că legea le permite. Dar uleiul pe care l-am cumpărat noi de aici, are garanţia că a fost produs chiar în faţa ochilor noştri. Scump? O fi daaaar, merită!

DSC04411

DSC04418

DSC04422

Read Full Post »