Încă o dată se adevereşte că poetul a avut dreptate: „lasă-mă să te pipăi şi să urlu: ESTE!” Cum să nu aibă dreptate? Tone de impresii ale milioanelor de oameni care au văzut acelaşi lucru, nu pot să-i dea conturul pe care i-l dă intelectul tău care l-a pipăit cu ajutorul simţurilor sale în alertă: ochii tăi şi urechile tale în cazul în care savurezi un peisaj. Bine, la Grota Albastră poţi simula că te foloseşti şi de simţul tactil: bagi mîna în apa albastră – sau verde sau ultramarin după caz – şi simţi cum mîna ta pipăie tactil culoarea nefirească. Desigur că auzul participă la acest festin fixînd imaginea în conturul unui concert pe care îl execută strălucit marea dirijată de vînt şi nu rămîne pe dinafară nici măcar gustul pentru că stropi de apă pulverizată aterizează din senin pe limba gurii tale căscată a mirare: de cînd a prins gustul culoare?* De acum! – îţi spui, uluit.
Tot ce simt acum, simt albastru cu toată capacitatea fiinţei mele de a mă racorda la acest spectacol: Grota Albastră. Situată în cel mai sudic golf al insulei Malta, Grota Albastră este formată dintr-un şir de vreo şapte poate opt golfuleţe mititele şi vreo trei mai largi, în care razele soarelui imerg în ocean şi după ce întîlnesc pe fundul apei nu prea adîncă un nisip nemaintîlnit în lume, reflectă pe suprafaţa mării numai albastrul infinit al cerului, nu şi urîcioşenia unor nori nesuferiţi care încearcă – zadarnic – să saboteze spectacolul.
Uneori, capricioase, razele soarelui luminează pieziş valurile neastîmpărate şi se oferă uimirii noastre cu nuanţe de smarald, uneori chiar în apropiere de locul în care aceleaşi raze de soare colorează marea în bleo sau ultramarin.
După ce parcurgi cu şalupa motorizată un traseu de nu mai mult de 20 de minute, ai de ales: ori să încerci să faci plajă şi baie pe cele mai neprimitoare margini ale mării – stînci abrupte şi ape adînci –
ori mai bine, te înfrupţi la preţuri cumsecade din nişte preparate mediterane care chiar merită degustate. Evident, peştele este aici vedeta principală şi nu trebuie ratată o întîlnire savuroasă cu un astfel de preparat, eventual scăldat într-un vin maltez cinstit şi savuros.
Pozele nu spun mare lucru dar clipurile, chiar merită vizionate! Parol! 🙂
Mîine mergem în insula Gozo, a doua ca mărime din arhipelagul maltez, după insula Malta.
*sinestezie
Primul pasaj al postării… este absolut fabulos ca descriere! Bine, și restul postării este la fel, doar că primul m-a izbit tare în moalele ochiului 🙂
Ai un mare talent de povestitor!
Aseară la ceas tîrziu … m-a inspirat o zînă 🙂
Mulţumesc frumos!
Ah, ce frumos!!! Minunat! Dar nu cred în zâne :))
Bine atunci, o muză! 🙂
Superba filMaaarea ! Malta, Capri ( vazut), Corfu(vazut) si Zakinthos(vazut)! Cea mai frumoasa amintire ramane insa la grotele albastre din Zante sau Zakynthos-cand capitanul iahtuletului cu capacitate de maxim 14 persoane , Kostas (cum altfel?) a imbiat turistii : Cine vrea sa faca o baie? Are la dispozitie 20 minute! In grota lumina difuza, cerneluri multicolore presurate in mare, plus un taram necunoscut. Cine vrea sa innoate? Ala eu, ala eu…Bineinteles ca barbateste 🙂 am intrat prima in apa am innotat si dupa 3-4 minute de balaceala au aparut vitejii …Un ins a fost atins de un vreasc de platan calator pe ape! Tipete altiste! 🙂 Distractie si glume dupa ( pe moment am crezut ca spinarea lui Nessie isi luase in acea vara viza de flotant in apropierea capului Skinari din nordul insulei Zakynthos) !
Păi vezi că ştiu eu de ce te tot ispitesc să scrii? 🙂 Ai povestit foarte frumos aşa că, scrieeeeeeeeeee şi eu te public! 🙂
Inspirată muzînă te-a „lovit”… 🙂
Păi, DA! 🙂
Da’ nu ştii despre ce este vorba şi n-am de gînd să spun.
Booon. Relatarea va continua.
Nu prea multă vreme că deja văd că deşi interes pentru descrierile mele există (trafic bla bla bla – chestii care nu mă interesează), comentarii strict la obiect, nu prea îs…
Aşa cum am mai spus, ceea ce fac eu descriind scurtele mele călătorii, au menirea de a-mi fixa mie în primul rînd, amintirile acestea minunate. Dacă reuşesc să trezesc şi interesul altcuiva, cu atît mai bine 🙂 Dacă, nu, NU!
Uneori nu prea mai e nimic (util/interesant/etc) de spus şi atunci se tace cu admiraţie. 😉 Comentariile la obiect (şi subiect) pot veni de la cunoscători-călători, nu de la unul ca mine care stă pupăză-n casă. 🙂
Da’ de ce nu spui care fu pre numele ei muza, răule…? 🙄 😛
Nu spun din două motive: sînt discret şi n-am curaj 😀
Acu-acu-i ora 18-19, fă-ţi curaj! 😈
(ce-mi place să împung cu stînjenelu’ prin gard… 🙄 😀 )
Poţi să-ţi bagi în gard orice, răspuns la chestia asta, nu primeşti.
[…] la întîlnirea cu insula Cosimo nemaiexistînd decît Grota Albastră despre care am amintit AICI, (cea mai sudică aşezare a insulei şi) Ghar Lapsi unde (dacă am înţeles bine) este una dintre […]