Xlendi

Oraşul Victoria pe care tocmai îl părăsim cu imaginile Citadelei încă prezente în minte, este – ca toată Malta de altfel – aşezat pe o zonă colinară cu pante nu prea abrupte. Cum Citadela este situată pe cel mai înalt punct al insulei  – 411 metri, coborîm către Xlendi, mică dar foarte cochetă staţiune turistică aşezată într-un golf mititel, pe direcţia sud-vest. Nu ne trebuie prea multă vreme să ajungem – am mai spus că Malta fiind destul de redusă ca întindere terestră, distanţele dintre localităţi sunt foarte mici.

Vom prînzi la restaurantul hotelului St. Patrick unde vom avea de ales între trei meniuri: peşte, pui, sau vegetarian, adică paste. Două doamne au întîrziat şi cum locuri la alte mese nu mai sunt, au cerut permisiunea să stea la masa noastră. Bineînţeles, cum să nu? Şi ne punem pe povestit. Doamnele, între care cea mai în vîrstă avea – şi mai are 🙂  – 81 de ani, cam cu asta îşi ocupau tot timpul: călătoreau!

Masa a fost foarte gustoasă şi bine asezonată cu vin la alegere: alb demidulce sau roşu demisec. Buneeee amîndouă! Cum doamna aceea mai în vîrstă nu bea, mi-a oferit mie paharul său de vin. Cum să refuzi o doamnă atît de amabilă? Nu se face!  🙂  . La desert, un soi de ruladă de îngheţată cu un soi de cozonac însiropat cu fructe de pădure pe margini. Bun.

După desert avem timp pentru o sticlă de rose local, savurat pe terasa restaurantului, terasă cu vedere la un mic golf unde sunt ancorate, ce altceva? ambarcaţiuni de plăcere de diferite dimensiuni, pentru toate pungile. Am luat un rustico Rose 2013, vin local care cu una sticlă de apă minerală a costat în total, 20,25 euro. Vinul este adus într-un recipient-termos în care sticla stă bine strînsă ca într-o menghină, ca să nu permită căldurii de afară să o încălzească. Nu apă care se scurge pe sticlă, nu alte inconveniente. Simplu şi eficace. Tare bun vinul! M-aş putea obişnui cu el 🙂  .

Un cuvînt despre locuitorii din Gozo. Ei pretind că-s altceva decît maltezii. Adică mult mai cinstiţi – dacă acest lucru se poate închipui – şi dacă vor, pot vorbi o limbă pe care maltezii nu o înţeleg, se pare. Oricum, au acceptat cu greu să fie alipiţi de Malta dar, se pare că n-au avut încotro. Oricum, Regina Angliei şi papa Ioan Paul al II-lea au avut relaţii speciale cu locuitorii acestei insule. De ce? N-am aflat.

Toţi teologii din lume, caută raiul. Să-l caute! Uneori, raiul este aşa de aproape de noi, că nici nu ne dăm seama: o plimbare frumoasă, o legendă savuroasă bine povestită, o masă nepretenţioasă dar bine gătită, un pahar de vin bun savurat împreună cu persoana iubită, cu o privelişte mirifică în faţă. Nu?

Read Full Post »

Turul insulei Gozo

Oferta: „Esenţele tari sunt în sticluţe mici”! Aceeaşi părere o veţi avea după ce vom vizita mica insulă Gozo. Obiective: 1. Citadela – cetate stil arab unde s-au apărat arabi, normanzi, ioaniţi, britanici dar şi inchiziţia din Roma. 2. Xlendi – fost sat pescăresc, acum staţiune turistică, unde vom fi serviţi cu masa de prînz. 3. Taine culinare – întîlnire cu bunătăţile gozitane – degustare şi shoping. 4. Ta Pinu – biserica făcătoare de minuni, loc de pelerinaj pentru nenumăraţii credincioşi. Fereastra Albastră – loc feric unde marea, de un albastru turcoaz şi stîncile arămii ne vor da un spectacol de neuitat.

Pare interesant? Chiar e! Deci, la drum!

Citadela

De data asta mergem spre vest unde din portul Cirkewwa vom lua un ferryboat către insula Gozo, a doua insulă ca mărime după insula Malta din arhipelagul maltez. Între aceste două insule se află cea de a treia insulă ca mărime, Comino – unde vom ajunge mîine, pentru a ne lăfăi în Laguna Albastră, – dar despre lagună, mai tîrziu.

Comino este practic o insulă nelocuită dar, pentru că există totuşi un hotel care stă la dispoziţia turiştilor doritori de solitudine, un poliţist şi doi- trei localnici stau permanent pe insulă. În apropiere de Comino mai există o insuliţă şi mai mititică, denumită Cominotto, deasemeni nelocuită. În afară de acestea patru, arhipelagul maltez mai cuprinde o stîncă la sud de Grota Albastră – Filfla şi insula Sf. Paul (am spus povestea sfîntului AICI) în dreptul localităţii Qawra, evident, tot nelocuite. Asta-i toată Malta: aproape trei sute de mii kilometri pătraţi pe care locuiesc circa patru sute cincizeci de mii de cetăţeni răspîndiţi în 68 de localităţi (53 Malta, 15 Gozo) dintre care 36 de localităţi la malul mediteranei (27 Malta, 9 Gozo) şi 32 localităţi situate in interiorul insulelor (26 Malta, 6 Gozo). Nu putem socoti  drept localităţi aeroportul de lîngă oraşul Luqa şi micuţa aşezare de pe Comino deşi ambele aşezări au cîte un hotel.

O vorbă şugubeaţă spune că pe insula Gozo ajungi gratis dar dacă vrei să pleci, plăteşti biletul dublu 🙂 . Glume de ghid-uş! Ajungem în port. Ambarcarea pe Ferry

se face printr-un terminal care seamănă cu un aeroport, terminal realizat cu fonduri europene. De fapt, maltezii folosesc foarte eficient fondurile europene. O vorbă sugubeaţă spune că şi dacă vrei să plantezi un singur copac, tot cu fonduri europene îl plantezi 🙂  .

Traversarea nu durează prea mult,

pentru că nici distanţa nu-i prea mare şi este parcursă pînă  la Mgarr Harbour, în vreo 25 de minute. Aici vom fi preluaţi de autocare locale – toată lumea trebuie să aibă ceva de făcut! şi după o scurtă plimbare ajungem la Citadelă. Peste tot, şantier. Citadela este în reconstrucţie. Evident, tot cu fonduri europene. Aici primim o scurtă lecţie de istorie dar, nu de la Ianoş care a avut altă treabă ci, de la alt ghid, Radu, care vorbeşte strict şi la obiect.

Prefer să filmez şi să fac poze decît să notez date istorice care oricum, nu prea interesează pe multă lume. Iată şi deviza locuitorilor din Gozo

Cîteva imagini luate de sus

O stradă cu povestea ei

Triq (se citeşte tri) înseamnă în limba malteză, stradă. Aşadar, această stradă a luat numele unui cavaler, de origine spaniolă care avea o soţie foarte certăreaţă şi mult prea nesuferită. Nu-i dădea voie bietului om nici să stea la taclale cu prietenii, nici să mai bea şi el cîte un păhărel, nici să mai lipsească şi el – ca tot omul – cîte-o noapte de-acasă, ce mai, o nesuferită! – O femeie normală, ripostează o doamnă din grup şi toată lumea rîde bine-dispusă. Ei, şi se face că au venit turcii să asedieze cetatea. Cavalerul nostru, care-şi iubea femeia în ciuda tuturor pretenţiilor sale, văzînd că soarta le va fi crudă şi pentru a nu-şi lăsa doamna pradă musulmanilor, a ademenit-o sus, pe metereze, şi a azvîrlit-o în prăpastie. După care, a ieşit la luptă cu necredincioşii şi a căzut eroic la datorie apărînd cetatea, drept pentru care urmaşii recunoscători, au botezat   această stradă, cu numele său. Frumos? Cam prea frumos pentru a fi adevărat. În realitate, se pare că eroul nostru s-a întors acasă după o beţie cruntă şi cînd femeia l-a luat la ceartă, a înşfăcat-o şi a aruncat-o de pe metereze să scape de ea. Apoi, buimac, a ieşit din cetate şi neştiind prea bine ce se întîmplă a fost ucis cu uşurinţă de musulmani. Adevărul? Cine-l poate şti? După ce coborîm de pe metereze înainte de a coborî către autocar pentru a merge la masă, mai fac nişte poze

Şi normal, ca la orice destinaţie turistică respectabilă, şi aici găsim nelipsitul bazaar cu de toate pentru toţi unde găseşti orice, în afară evident de ceea ce ai strictă nevoie… 🙂

Dacă vrea cineva să se stabilească aici poate să cumpere o casă

Şi nu este cazul să ne facem griji că în Gozo, viaţa culturală lipseşte.

Ce ne mai spune legenda? Legenda ne spune că pe Gozo, Calypso l-a ţinut captiv pe Ulise, timp de şapte ani. Tare-mi plac legendele 🙂 Numai că pe nesimţite timpul a cam trecut şi, este vremea prînzului. Deci, spre Xlendi!

Read Full Post »