Poarta albastră

După ce-am văzut Grota albastră, acum este rîndul să vedem Poarta (sau fereastra) albastră iar mîine, ne vom răsfăţa în Laguna albastră, adică vom încheia un celebru tripic albastru din frumoasa Maltă albastră din albastra Mediterană. Cum vă place? 🙂

Iar este vremea pentru info. Aşadar. Sistemul educaţional în Malta are trei piloni: A. De stat – mai puţin utilizat. B. Privat – pe scară largă. C. Bisericesc – şi mai puţin utilizat deşi am mai spus că este mare nevoie de preoţi în Malta.

Începînd din clasa a VI-a sau a VII-a copiii pot să aleagă dintre 14 limbi alternative, în afară de malteză şi de engleză care sunt cele două limbi oficiale. Începînd cu clasa a IX-a intervine practica de vară cu salariul minim de 700 euro lunar. Lesne de observat că încă de mici, maltezii sunt învăţaţi să devină independenţi financiar. Rata de promovabilitate la Bac este cea mai scăzută din UE dar, nimeni nu face din acest lucru o tragedie pentru că, dacă pici Bac-ul te angajezi unde ai făcut practică. Chiar am văzut la hotel copii care făceau practică în toate meseriile cerute în această industrie: menajeră, bucătar, ospătar, etc. Cei care absolvă liceul şi reuşesc să promoveze Bacalaureatul merg la Universitatea din Valetta. După studii, copiii vin acasă pentru că tradiţia le-o cere. Cei ai căror părinţi au afaceri preiau afacerea. De fapt, toate micile afaceri din Malta sunt afaceri de familie şi am văzut acest lucru la restaurantele pe unde am prînzit.

Pentru că încă mai suntem în Gozo, e musai să amintesc o tradiţie: gozitanii nu prea obişnuiesc să închidă casa atunci cînd pleacă de acasă pentru scurt timp astfel, atunci cînd vine omul acasă nu are a se mira dacă la el acasă cei mai buni prieteni îl aşteaptă chefuind de zor 🙂   Ce ne-am face fără prieteni? 🙂

Nu prea am ce de-scrie aşa că aici, am făcut două clipuri pe care le revăd cu mare plăcere împreună cu gozitanca mea  🙂 Voi aveţi ceva de spus?

Şi dacă tot am pomenit de Ta Pinu am şi eu ceva de povestit: cînd am ajuns lîngă Fereastra albastră abia mă mai abţineam dar, am avut de ales: ori mergeam iute la barca din care vedeam Fereastra de aproape ori mergeam la budă şi mă puneam la şpriţane cu ghidul , de parcă exact asta aveam nevoie!   🙂

Am ales barca, evident. La reîntoarcere întreb stresat: toilet? Blu mi s-a răspuns. Cum altfel? Nu este totul în Malta, blu? Ba da. Şi am intrat prima dată în viaţa mea într-o aşa zisă toaletă ecologică (inscripţionată BLU). Miracol? Da: nu miros, nu murdărie dar, nici apa nu curgea   🙂

În fine. Mai avem puţin şi reluăm micuţa călătorie cu ferry către casă. Casă? Desigur! Nu denumim „casă” orice adăpost vremelnic (hotel de exemplu)? Cam aşa ceva. De ce? Nu ştiu. Probabil pentru că în limba română, „casă” n-are chiar sensul „home” din limba engleză. Voi ce credeţi?

Read Full Post »

Ta Pinu

Deşi este o biserică nouă – a fost construită între 1920 şi 1933 – istoria acestui aşezămînt durează încă din anul 1575, cînd misionarul Pietro Duzina, delegat al papei Grigorie al XII-lea a vizitat arhipelagul maltez. Văzînd că biserica se afla într-o stare vizibilă de degradare, acesta a ordonat demolarea sa, la fel cum procedase şi în multe alte cazuri. Legenda spune că omul desemnat să înceapă demolarea şi-a rupt mîna după prima lovitură de tîrnăcop şi demolarea a fost amînată. Cert este că Ta Pinu, pe numele său întreg – Santwarju tal-Madonna ta’ Pinu – a fost singura biserică din insule care a scăpat demolărilor ordonate de misionarul Duzina. Ce ne-am face fără legende? Bine spunea domnul Neagu Djuvara: scoate din istorie legendele şi nu mai rămîne nimic.

Numele Ta Pinu a fost atribuit în anul 1611 după numele procuratorului acestui lăcaş, Pinu Gauchi, care a oferit o sumă importantă de bani pentru restaurare.

După ce în anul 1883 o femeie de 45 de ani, Karmela Grima, care trecea pe lîngă biserică  a auzit un glas: „vino, vino”, episcopul Pietro Pace care a cercetat fenomenul, a decretat că este vocea Maicii Domnului. De atunci a început un lung şir de minuni care se continuă pînă în zilele noastre, în urma cărora locul a devenit loc de pelerinaj şi astfel a devenit evidentă nevoia de a construi o biserică încăpătoare, aceea pe  care o vizităm noi, acum.

Aici am aflat că papa Pius al XI-lea a ridicat-o la rang de „mica basilica” şi tot aici am aflat legătura specială pe care a avut-o regretatul Pontif, papa Ioan Paul al II-lea cu insulele malteze: survolînd arhipelagul maltez, la un moment dat pilotul l-a anunţat că grave defecţiuni ale motoarelor impun aterizarea forţată; luînd legătura cu aeroportul din Malta se părea că acest lucru era aproape imposibil şi trebuia găsită urgent altă soluţie; tocmai cînd survola micuţa insulă Gozo, pilotul l-a informat pe Pontif că fără explicaţie, motoarele şi-au revenit! Papa Ioan Paul al II-lea şi-a continuat zborul – a cărui destinaţie nu era Malta – şi cînd a ajuns la Vatican, a ordonat o anchetă a acestui incident. În acest mod s-a stabilit limpede că motoarele avionului şi-au revenit EXACT cînd survola această basilică. Minune? Desigur!

Legenda reţine sumedenie de minuni care s-au produs în preajma acetei basilici, cele mai multe fiind vindecări miraculoase ale unor bolnavi incurabili pentru care ştiinţa medicilor era neputincioasă. Dar, s-au petrecut şi altfel de minuni. De exemplu, în 2011 cînd turnurile gemene au fost făcute una cu pămîntul de terorişti, printre supravieţuitori s-a aflat şi singurul maltez care se afla într-unul dintre turnuri; nu i-am reţinut numele dar, acesta tocmai se întorsese de la un pelerinaj de la Ta Pinu. Minune? Desigur. Ce ne-am face fără minuni?

Biserica Ta Pinu este decorată cu şase mozaicuri, cu 76 de vitralii şi cu statui dar, în afară de pictura de la altar, şi pictura de pe boltă, alte picturi nu are, fiind singura biserică din Arhipelag, nepictată în interior.

La plecare, ghidul ne-a indicat un deluşor.

Acesta este considerat Golgota gozitană, iar cine parcurge în genunchi cele douăsprezece staţii amenajate după modelul Viei Dolorosa de la Ierusalim, se poate aştepta să fie absolvit de toate păcatele…

Read Full Post »

Fontana. Taine culinare

Nu mergem prea departe şi ajungem la Fontana, singurul izvor cu apă dulce din Gozo. Pe drum, reuşesc să fotografiez cîteva case.

Am ajuns.

Chiar aici este amenajat magazinul care ne prezintă o mare varietate de lucruri, de la artizanat la delicatese. Degustarea este gratuită şi chiar ai de unde alege, iar gozitanii şi gozităniţele ne întîmpină cu bunăvoinţă.

 

Sigur că am gustat şi noi de ici de colo şi am cumpărat cîte ceva: rotocoale de brînză tăvălite în piper, dulceaţă de lămîi, ulei de măsline, vin. Bun. Este vremea să mergem mai departe. A fost plăcut cîtă vreme am petrecut la Golful Nimfelor, Xlendi, dar acum este timpul să vizităm Biserica făcătoare de minuni, Ta Pinu.

Read Full Post »