Feeds:
Articole
Comentarii

Malta. Laguna albastră

Booon. Am ajuns la vestita Lagună albastră unde marea chiar este incredibil de albastră. Şi nici n-am coborît bine de pe pachebot că imediat ne-am şi căţărat pe şalupa de mare viteză, jet boat. 20 de temerari, primii care-au avut curaj să se înscrie. Un italiano vero numai zîmbet, aşteaptă să ne urcăm în şalupă. Porneşte încetişor apoi, cînd ne-am depărtat o leacă de ţărm bagă viteză. Da’ viteză, nu glumă! Cred că a atins în timp record suta, sau pe aproape. Apoi, începe balul 🙂

Viraj strîns pe stînga, balans puternic pe dreapta, iar viraj pe stînga şi brusc, din înclinaţia şalupei combinată cu viteza de rotaţie te trezeşti cu ditamai valul de apă deranjat de la firescul său, care ne potopeşte din senin de parcă ar fi început să toarne cu găleata. Pe scurt, cît ai zice pirat! suntem uzi leoarcă din cap pînă-n picioare, toţi.

Toţi? Nu chiar. El şi încă vreo doi care stau chiar lîngă el sunt uscaţi şi curaţi ca-n reclama aceea celebră 🙂  Toţi  aplaudă cu frenezie, adrenalina ne dă aripi, toată lumea rîde şi se copilăreşte de nu-ţi vine să crezi!

Pffff, nesuferitule. Dacă mi s-a stricat aparatul video te omor cu mîna mea. Nu pentru aparat, că-i vechi şi tot ar cam trebui să cumpăr unul mai bunişor. Dar s-ar  duce naibii toate pozele şi clipurile mele de aici, din Malta. Sterg aparatul cu un prosop şi îl ţin la soare să se usuce cît de cît. Între timp, piratul naibii, nevinovat ca un mieluşel, merge cu viteză redusă pe lîngă coastă. Unde vedem tot felul de minunăţii. Martor, filmuleţul făcut că aparatul, spre marele noroc al piratului, funcţionează. 🙂

Cam gata cu grotele, ne avîntăm iarăşi în larg. Iar viraje, iar viteză şi cînd ne aşteptam mai puţin, fleoşc! iar ne udă din belşug. Lumea, în delir 🙂

Nu vă place aşa? Bineeeee, pare a spune piratul. Staţi aşa să vă iau altfel. Şi începe să taie valurile pieptiş. Prova urcă şi coboară cu viteză, de parcă am fi în montagne russe.

Tocmai cînd unii sunt pe cale să dea la boboci 🙂 (nu ştiţi ce înseamnă, gugăliţi 🙂 ) domoleşte şalupa. Iar prinde viteză, iar viraje şi tocmai cînd credeam că suntem deştepţi şi ne putem apăra de udătură, ne face ciuciulete, iar! Al naibii pirat!

Normal, lumea aplaudă şi rîde, că de dansat dansăm cu toţii cu barcă cu tot. Numai eu nu aplaud şi spun aşa, cu glas firav un HUUUU în chip de protest ipocrit.

Gata. Vreo 20 de minute au trecut ca un vis şi iată-ne din nou, la ţărm.

Ce avem de făcut? care vrea plajă, baie şi, răsfăţ; care vrea umbră şi bere (eu 🙂 ) care vrea plimbare pe insulă, etc. E loc pentru toată lumea în această mirifică Lagună albastră.

Bon. Pe insula Comino, în afară de cei trei sau patru locuitori permanenţi, sutele poate chiar miile de turişti care vin atraşi de Laguna albastră sunt serviţi la malul mării cu bere, suc, gustări, etc, din automagazine aprovizionate de ferryboat.

DSC04748

DSC04747

DSC04741

Personalul nu stă peste noapte aici dar turiştii care vor, pot rămîne la hotelul existent sau dacă nu vor la hotel, pot înopta pe plajă (mai bine spus stîncile de la malul mării că plajă nu există – cu excepţia cîtorva plaje amenajate cu nisip importat din Africa), că nu-i opreşte nimeni.

Soarele este prea puternic pentru mine chiar dacă mi-am închiriat şezlong şi umbrelă aşa că o las pe Silvia să se bronzeze şi să se zbenguie în apa incredibil de curată şi mă refugiez pe vapor. Deranjez siesta barmanului şi cer o bere cu scuzele de rigoare. No problem! spune un bărbos simpatic şi rîde. Mitul cu maltezii care nu ştiu aritmetică se dovedeşte şi în acest caz, fals; ghiduşie de ghid glumeţ 🙂 Omul îmi dă fără greş restul de la o bancnotă de 50 deşi paharul de bere cerut, foarte mititel, costă numai trei. Am observat că fiecare comandă a fost înregistrată la casa de marcat, iar pe tejghea  este o tăviţă specială pentru baccşiş. Nu cere nimeni dar, nici nu refuză.

Rece şi bună, berea alunecă pe gîtlejul meu însetat de parcă nici n-ar fi fost, iar briza care se simte aici, pe vas, mai bine decît la ţărm începe să mă răcorească. Tare mi-e bineee 🙂

N-am fost pe fază la ţărm să văd cum peştişorii înoată printre oamenii care se scaldă -Silvia mi-a spus – dar, am surprins de pe vapor un banc de peştişori în apa extra-limpede.

Ar avea de lucru, un pictor pe aici? Ohohohoooo cu asupra de măsură!

DSC04736

DSC04737

Cu regret, plecăm…

12 răspunsuri

  1. pe 11/10/2014 la 20:34 | Răspunde brindusa.frunza

    Fain! Cam tacnit italiano vero au ba, dar bag de seama ca adrenalina a contribuit din plin in inradacinarea povestirii! Si berea rece! 🙂


    • Niet.
      Mai întîi am scris imediat ce-am scăpat de bălăceală, abia apoi m-am recompensat cu bericioaică, pe bamporiu 🙂


      • pe 11/10/2014 la 20:52 brindusa.frunza

        Ia nu mai omorati cu niet-ul: ati povestit cu subiect si predicat – „Ce avem de făcut? – plaja si balaceala sau bericioaica! Nicio pomenire de scriere! Ehee! 😛


  2. He he 🙂 Imediat ce-am ajuns sub umbrelă, am scris.
    Abia apoi s-a petrecut restul. 🙂


    • pe 11/10/2014 la 21:08 | Răspunde brindusafrunza

      Bineee, bineee, hiperbola sub umbrela! 😛


      • Mie inpiraţia îmi vine la umbră 🙂
        Nu-mi place soarele care mă bate, mă rog, peste tot, începînd cu insignifiantul meu neuron ascuns cu străşnicie sub freza mea rărită de timp;. 🙂


      • pe 11/10/2014 la 21:47 brindusa.frunza

        Fara autopersiflare, va rog frumos! Mondenii generatiei consumeriste nu prea „gusta” fineturile astea! Le preiau ad-literam! Si soarele va bate, domnule Orasanu? 🙂


      • Habar n-am cine-s „modenii” şi nu mă adresez lor 🙂

        Apoi. Da, soarele mă bate foarte tare de cînd în urmă cu vreo treizeci de ani, am făcut o insolaţie care era cît pe ce să mă răpună.
        Deşi – sau poate tocmai că – sînt o fiinţă „solară” sînt condamnat să mă feresc de excesul de razele