Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 octombrie 2014

Aşa-i că vă place uleiul de măsline? Aşa-i! Şi mie îmi place. Numai că abia acum am aflat de la supercalificatul ghid Ianoş, în timpul periplului din Malta – de fapt pe cînd eram în Sicilia – amănunte despre acest ulei minunat, ulei care se produce încă din antichitate în ţările din bazinul mediteran – şi nu numai – pînă în zilele noastre.

Am văzut prese antice pentru ulei de măsline în Israel, iar recent am văzut o presă mecanică pentru producerea acestui ulei în Malta, la Festivalul uleiului de la Zejtun.

Am cumpărat ulei de măsline destul de bun din Grecia, dar ulei aşa de bun ca acesta cumpărat în Malta de la Zejtun, n-am mai avut la dispoziţie.

Aşadar, ca un ulei de măsline să fie de cea mai bună calitate trebuie să întrunească mai multe condiţii, simultan. Respectiv, măslinele trebuiesc culese manual în prima parte a lunii octombrie din măslinii care sunt situaţi la aproximastiv o mie de metri înălţime. Aceste măsline trebuiesc prelucrate în primele 48 de ore de la recoltare prin presare mecanică, numai uleiul rezultat de la prima presare LA RECE putînd fi denumit extravirgin. Atît recoltarea cît şi prelucrarea prin presare trebuiesc făcute în condiţiile în care temperatura ambientală nu depăşeşte 27 de grade Celsius. Înainte de a fi introduse în presă, măslinele  trebuiesc selecţionate manual cu mare grijă, toate măslinele care prezintă imperfecţiuni fiind îndepărtate. Uleiul extravirgin NU este filtrat după presare şi reprezintă maxim 6% din recoltă. Restul de ulei se obţine prin presarea a doua tot la rece, şi prin presarea a treia la cald, folosindu-se chimicale care pot să stoarcă şi ultimele picături de ulei din recolta de măsline.

Acest ulei de mîna a doua şi a treia, este de obicei limpede şi PROST – deci ieftin, spre deosebire de uleiul extravirgin care este tulbure şi deseori amestecat cu bucăţele de măslină scăpate din filtrul presei dar, excelent la gust!

De obicei, ceea ce găsim în magazine sub diverse etichete este o amestecătură de ulei de măsline – uneori din mai multe ţări – amestecătură care chiar dacă cuprinde şi o mică părticică de ulei extravirgin, poate fi etichetată integral aşa. Păcăleală? Sigur că da, pentru că legea permite acest truc! Funcţie de producător, poate ca preţul să indice un adevărat ulei de măsline de cea mai bună calitate.

Şi un ultim amănunt şi gata: este recomandabil să nu agitaţi sticla cu ulei de măsline la fiecare folosire; tehnic este posibil, adică puteţi să puneţi uleiul într-un recipient prevăzut cu robinet în partea de jos, iar dacă aţi cumpărat ulei într-un bidonaş de tablă, vărsaţi-l imediat într-un recipient de sticlă care păstrează calităţile uleiului de măsline în mod optim. La fel ca la vin şi la bere 🙂

Şi apropo de măslinele găsite în comerţ: vă plac măslinele negre? Foarte bine! numai că în mod natural, măslinele coapte sunt de culoare verde, alte culori fiind obţinute în mod artificial. Plus de asta, măslinele vin în recipiente mari şi ATENŢIE! odată acel recipient deschis, termenul de valabilitate expiră peste 10 zile!  Aşa că, nu consumaţi măsline mai vechi de o săptămînă de la cumpărarea din magazin, sau, dacă aţi cumpărat recipiente mari, indiferent de unde, nu mai consumaţi acele măsline după ce aţi desfăcut respectivul recipient, după acest interval de timp – zece zile!

Şi nu uitaţi că, atît măslinele cît şi peştele, care erau considerate în vremuri trecute drept mîncarea săracului, au devenit între timp, delicatese 🙂 Cunoscătorii, ştiu de ce!

Read Full Post »

Sicilia. Etna  

Am oprit la un micromagazin amenajat în aer liber de unde doritorii pot să cumpere suveniruri, vin, ulei de măsline şi alte produse locale.

DSC04802

DSC04803

DSC04807

Gustatul gratis, cumpăratul mai cu codeală 🙂 Doamnele pot să se aleagă cu bijuuri confecţionate din lavă vulcanică, colecţionarii de magneţi pentru frigider au de unde să aleagă şi de fapt toată lumea trăieşte intens bucuria copilăroasă de a descoperi lucruri noi. Nu zăbovim prea mult pe aici. În drum spre craterul Silvestri, afăm alte lucruri interesante: romanii au defrişat masiv pentru a cultiva grîu; arabii au adus trestia de zahăr, fistic, migdali dar pentru că religia le interzice vinul, au tăiat viile. Tot arabii au introdus irigaţiile şi au mizat pe producţia de miere; în jurul Etnei s-a produs miere din citrice, de eucalipt – bună contra răcelii –, apoi spaniolii au adus plante din America: roşii (pomo d’oro) au cultivat masiv cartofi în loc de grîu iar Cortez este primul care a adus cacao din care a produs băutura zeilor, adică „Shoco At”, şi scorţişoară. Aproape de necrezut dacă privesc peisajul apocaliptic care ne înconjoară.

DSC04811

DSC04812

Cea mai puternică erupţie a acestui vulcan s-a produs în anul 1664 cînd lava a curs fără întrerupere trei sute de zile, a acoperit localitatea cu trei metri de lavă iar insula a înaintat în mare un kilometru!

Sigur că activ fiind, vulcanul este un pericol la adresa locuitorilor dar, Etna oferă un microclimat favorabil aşa încît, localnicii scot două şi chiar trei recolte anual. Aşa se şi explică de ce în jurul acestui vulcan activ, sunt 27 de localităţi.

Am trecut pe lîngă două case alăturate dar din păcate, n-am putut să le fotografiez. Ambele cu cîte un etaj, una distrusă într-o erupţie, cealaltă aflată la numai cîţiva metri, a rămas intactă. Familia din casa rămasă întreagă  mai vine pe aici să se bucure la cîte un grătar, cealaltă familie s-a mutat şi nici nu mai vrea să audă de Etna.

Trecem pe lîngă o casă îngropată în lavă pînă la acoperiş (pe unde s-au salvat oamenii aflaţi acolo) care avea două etaje

DSC04808

Mai trecem şi pe lîngă un convent la poarta căruia lava s-a oprit ca prin minune.  Le-a iubit Dumnezeu pe acele călugăriţe!

Trecem pe lîngă un loc denumit Monti Rosti (Muntele Roşu), de fapt, două dealuri simetrice mai bine spus două cratere secundare, foarte periculoase. De aici s-a produs erupţia din 1664. Hîtri, localnicii le denumesc „bustul Sofiei Loren” 🙂

Atîta ne-a povestit Ianoş despre erupţii că aproape-mi vine să cred că în adîncul pămîntului, la 30 de kilometri mai jos, se aude cum se pregăteşte o erupţie. 🙂

Din loc în loc vegetaţia a scăpat de urgia vulcanului şi se văd conifere, castani şi arbuşti. Cum suntem în preajma craterului Silvestri, vegetaţia s-a redus aproape de tot. Am ajuns…

DSC04813

DSC04820

DSC04821

DSC04815

Zona în care ne aflăm noi chiar acum, a fost distrusă în 2007 şi urgent reconstruită asta şi pentru că de aici se poate da bătălia finală pentru cucerirea Etnei, mai întîi cu telefericul care merge pînă la 2700 de metri iar de acolo pînă în vîrf, la 3346 de metri, per pedes…

DSC04819

DSC04822

Începînd de pe la 3300 de metri, se poate schia, deci aceia care urcă pînă aici, au nevoie de echipament de iarnă. Aud că bogaţii lumii au inventat o nouă distracţie: dimineaţa vin aici cu elicopterul pentru a schia iar după amiaza se duc să se scalde în mare…

Sînt surprins de cîtă lume a venit aici! Zeci de autoturisme şi zeci de autocare dovedesc interesul turiştilor pentru vulcan şi pe undeva, chiar o superbă inconştienţă pentru că pericolul fără să fie palpabil, chiar există! Dar, cum tot ce se petrece pe lumea aceasta este aproape în exclusivitate chestie de şansă începînd cu naşterea, şi moartea poate surveni cînd te aştepţi mai puţin aşa că, merită să laşi prudenţa excesivă la o parte şi să fii participant activ la spectacolul lumii.

Read Full Post »

Odată debarcaţi de pe catamaran, suntem aşteptaţi de un autocar cu ghid local. Nici nu pornim bine şi Ianoş (vă amintiţi? „doar atîta vă mai spun şi…” 🙂 ) începe să ne bombardeze cu tot felul de explicaţii despre Sicilia, care mai de care mai interesante. Mai întîi o comparaţie simplă: dacă insula Malta are o suprafaţă de 267 kilometri pătraţi şi o populaţie de 400 mii locuitori, Sicilia are 25 000 de kilometri pătraţi şi o populaţie de 5 000 000 locuitori. Dacă Malta este aridă şi complet lipsită de resurse, Sicilia a fost şi încă mai este grînarul Mediteranei şi nici de resurse nu duce lipsă. Este adevărată teoria cu nordul bogat şi sudul sărac dar, se cam exagerează: Sicilia este mult mai bogată decît multe ţări, iar Mafia nu este chiar atît de atotstăpînitoare cum spun  clişeele venite de la Hollywood.

Un amănunt interesant este acela că în Sicilia producţia agricolă este concentrată pe localităţi pe specialităţi: carne într-un loc, vin în altul, şi tot aşa dulciuri sau orice altceva, prin secrete de familie transmise din generaţie în generaţie.

Sigur, există şi aici săraci – chiar pînă prin 1930 mai existau locuitorii peşterilor, troglodiţii – dar, oamenii sunt tare mîndri şi preferă calitatea, cantităţii. Din Sicilia provine celebra „pizza” care a cucerit întreaga planetă dar, aceasta a fost la origine mîncarea omului sărac care folosea astfel, toate resturile din cămară. Mare grijă au sicilienii la ingrediente, ei nu folosesc decît ingrediente de cea mai bună calitate; bucătăria locală nu prea seamănă cu bucătăria italiană de prin alte ţări tocmai pentru că numai aici se respectă cu stricteţe reţeta străveche: puţin, fie! dar măcar să fie bun!

În Sicilia se cultivă cereale, viţă de vie, măslini, lămîi, portocali (roşii), bergamo, roşcove şi multe alte  plante exotice, plante aduse aici de toate populaţiile care au rîvnit şi au stăpînit insula: fenicieni, romani, bizantini, arabi, francezi, spanioli.

Sicilia face desigur parte din Italia dar, are statut de semiindependenţă; la Palermo – capitala Siciliei – există un parlament cu putere administrativă locală dar, atenţie! şi cu drept de veto în Parlamentul Italiei! Hmmmm, nu cumva totuşi Mafia, ceva-cumva? 🙂

Limba siciliană este diferită de limba italiană, cuprinzînd mii de cuvinte distincte (care provin din arabă, greacă, spaniolă), aşa încît dacă vor, sicilienii pot să vorbească între ei fără să fie înţeleşi de restul italienilor şi dacă am înţeles bine, foarte multe cuvinte din limba siciliană pot fi înţelese cu uşurinţă de români; se pare că de aici provenea legiunea care a cucerit Dacia…

Mare importanţă a avut şi încă mai are pentru sicilieni, roşcova 🙂 Nefiind un copac pretenţios – creşte singur neavînd nevoie de nici un fel de îngrijire – poate să dea chiar şi trei sau chiar patru sute de kilograme de roşcove, roşcove folosite în cele mai ingenioase moduri de localnici. În afară de faptul că roşcovele pot fi consumate aşa cum se culeg, fiind denumite Pita Sf. Ioan, din roşcove se pot face siropuri bune pentru tuse şi pentru stomac, roşcovele sunt folosite în chip de colorant la producerea rujului, cu roşcove este colorat alcoolul de proastă calitate (de exemplu coniacul românesc de dinainte de 1989), din roşcove se pot produce diverse dulceţuri şamd.

Dacă tot a venit vorba despre Sf. Ioan Botezătorul, este vremea să demontăm un fals istoric vechi de două mii de ani: NU cu lăcuste  se hrănea sfîntul – de altfel acesta era vegan! – ci, cu roşcove! Confuzia s-a produs de la traducerea neglijentă, fructul roşcovului numindu-se „locusti”.

Tainele roşcovei încă nu s-au epuizat 🙂 Cinci seminţe de roşcovă – care se numesc „carat” cîntăresc un gram; am aflat de unde vine denumirea măsurii pentru pietrele preţioase. Cuvîntul „soldat” tot de la roşcovă provine. Cum aşa? Simplu: în vechime, fiecare om obişnuia să dijmuiască monedele aflate în circulaţie fie prin pilire fie prin tăiere pur şi simplu! În acest caz, s-a introdus o monedă greu de deteriorat, monedă care a fost denumită „solidus”, şi care avea greutatea a 24 seminţe de roşcovă, de unde şi denumirea de aur de 24 de carate; cu aceste monede erau plătiţi soldaţii la sfîrşitul serviciului militar, iar în registrele contabile ale vremii se scria: „solidus datus” cutărui militar, de unde şi denumirea. Ei şi uite cum vremea a trecut şi facem prima oprire…  🙂

 

Read Full Post »

Credeam că ora de întîlnire fiind prea matinală, vom avea întîrziaţi. Ei, aş! La 4,45 cînd am ajuns noi la recepţie, am fost penultimii iar restul grupului se ospăta de zor. 🙂

Mno, la autocar, la Valetta şi, valea spre Sicilia. Deja suntem la bord. Check in-ul a durat numai cîteva secunde pentru că fetele care fac verificarea îl ştiu pe Ianoş şi merg pe încredere.

Ferry boat-ul se numeşte Jean de la Valette – după numele celebrului Cavaler care i-a învins pe turci în Marele Asediu – şi poate transporta peste o mie de pasageri plus o sumedenie de mărfuri necesare Maltei, adică apă, carne, legume, etc, pentru că asta şi este principala misiune a acestui mastodont, călătorii fiind numai bomboana de pe tortul celor două voiaje zilnice.

DSC04774

Deşi fusesem avertizaţi că fotografierea este cumva prohibită, stevarzii şi stevardesele nu par deranjaţi/deranjate de cei cu aparate foto aşa că, fac şi eu cam pe furiş 🙂 cîteva poze

DSC04772

DSC04778Puntea principală este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro dar mai există o punte superioară la care nu ştiu cît se plăteşte exclusivismul, punte la care se ajunge pe o scară la care călătorii de rînd n-au acces…

DSC04773

Toţi pasagerii au la dispoziţie bar, bufet, magazin; chiar şi loc pentru fumat există amenajat, la pupa catamaranului; să tot călătoreşti 🙂 Traversarea durează puţin peste două ore, distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de croazieră a catamaranului fiind de aproximativ 60 de km/h. Ca şi la mersul cu avionul este foarte greu să percepi viteza dar, cunoscătorii ştiu să o aprecieze după siaj.

DSC04789

Echipajul este format dintr-un melanj internaţional: maltezi, italieni, ruşi, asiatici şi chiar şi cîţiva români. Se putea fără ei? 🙂

Catamaranul acesta a fost dat în exploatare în urmă cu trei ani şi a fost o comandă specială fiind construit în Australia. Confort, curăţenie şi siguranţă. Doar un singur inconvenient: cei treizeci de mii de cai putere ai celor patru motoare fac un zgomot difuz, aproximativ identic cu zgomotul motoarelor de avion.

Dar, cufundaţi în fotoliile spaţioase, pasagerii pot să citească, să doarmă (aşa ni s-a recomandat) sau să caşte gura de jur împrejur 🙂 După cîteva minute tărmul a dispărut iar acum, suntem înconjuraţi numai de apă şi de cer. Albastre amîndouă, formează un peisaj de vis şi ne dau fie şi numai fugitiv măsura exactă a firelor de nisip care suntem noi, oamenii…

Dimineaţă fiind, avem un privilegiu: vedem răsăritul soarelui din mare, spectacol întotdeauna uluitor, spectacol care atunci cînd Mama Natura este generoasă şi ne răsfaţă cu cer senin, este de neuitat!

 

DSC04783

DSC04785 Cine spune oare că două ore sunt timp îndelungat? Nu ştie ce spune! 🙂 timpul a trecut repede-repejor şi gata, am ajuns…

DSC04790

Read Full Post »