Îmi amintesc vorba pe care mi-a spus-o tata înainte să se stingă în ianuarie 1990: „nu credeam să mai apuc să văd moartea comunismului.” Tata a murit consolat de această idee. Avea motive întemeiate – în imaginarul său politic – să fie optimist: chiar credea că vremea abuzurilor, trecuse. Amintesc în treacăt că tata, a fost încarcerat pentru un motiv simplu: era practicant al unei religii prohibite de noua putere instalată în anul 1948, adică era unitarian. Numai că timpul, nu i-a dat dreptate… Comunismul trăieşte prin reprezentanţii săi de rang inferior: Iliescu şi toţi adepţii săi, adică exact ce prevăzuse Marx: burghezia proletară.
Acum. N-am nici cea mai mică stimă pentru Brucan. I-am citit cărţile şi l-am urmărit în emisiunile de la proteve. Totuşi. Nu pot să nu recunosc că acest om a avut dreptate cînd a afirmat: acest „stupid people”, adică noi, românii, avem nevoie de multe decenii ca să ne trezim din „somnul cel de moarte”. Asta, dacă vrem să ne trezim! Nu cred, sau nu mai cred, că vrem să ne trezim. Trăim – perpetuu – în vremea unui „timp tîmp”.
În fine. M-a durut să văd că un intelectual de seamă, care în urmă cu ceva timp, clama că va vota o femeie dîrză, s-a răsucit şi acum declară că-l va vota pe un candidat susţinut de peneleul în care s-a vărsat pedeleul. Care penele, a fost parte activă la lovitura de stat din 2012! Amnezie? Nu ştiu…
Se pare că nu-mi rămîne prea mult de făcut: mă voi însingura şi mă voi raporta la acest „timp tîmp” cu detaşare. De ce-aş fi trist? Eu ştiu că nu voi hrăni cu optimismul meu acest „timp tîmp”, aşa cum a făcut înaintea morţii sale, tata. Voi muri împăcat că nu le voi da girul meu, acestor promotori dezmăţaţi ai „timpului tîmp” în care trăim noi românii, cu o superbă detaşare.
Tiberiuorasanu's Blog 
„oarecare glacialitate, oarecare umor, oarecare „monotonie“…
O fi un nou sindrom de malabsorbtie,o fi teorema omului pragmatic?Ghinion!
Nici nu m-a surprins, nici nu m-a convins analiza cifrelor si transformarea lor intr-un portret de votabi! Nu am nicio dilema in aceasta privinta! 🙂
Noapte buna, Domnule Orasanu !
Bună dimi, Brindusa! 🙂
Nu ştiu ce „fenomen” se petrece dar cred că ne supraestimăm concetăţenii.
Seara buna, domnule Orasanu!
Ei aici am o mare dilema! Inclin sa merg pe meteahna brandomaniei si nevoia unora de a fi creati, urcati, in fapt, fiind utili momentului dat! 😉
In alta cheie citind, oricine este liber (oare?) sa aiba proprii favoriti si cum ofertele inflationiste sunt din plin revarsate, rationalii par a paria pe alergatorii anuntati a se clasa in pole position ( intre noi fie spus, pana si cei de la Standard and Poors au mai „manuit” ratingurile, daramite sondorii sondajele)! 😛
Dar tentativa de influentare a opiniei prin apel la autoritate are mici clisee care denota cu naturalete ca un lider nu are nevoie de a i se confectiona calitati pentru a-i fi gasite! Din pacate, penurie mare, lideri n-avem, asa ca se apeleaza la creatorul de imagini !
Nu e nicio dezamagire, pentru mine! Separ creatorul, estesticianul, stilistul, briliant de opinistul conjunctural siiii „calatoria” continua citindu-l cu drag in continuare! 🙂
O replică pe zi 😀
Bună dimi, Brindusa!
Eu am o constatare destul de dureroasă şi anume, că dragii noştri concetăţeni care-i aleg pe toţi nemernicii şi pe toţi hoţii neamului nostru îi aleg pentru că se identifică şi re regăsesc în ei: fură dar, ori ne lasă şi pe noi să furăm, ori ne dă şi nouă ceva din ce-a furat. În acest context, este firesc ca Monica Macovei să fie ostracizată şi marginalizată.
În acest context, este de neînţeles cum domnul Pleşu, pe care-l preţuiesc, a ales să-l voteze pe Johanis, parte activă a puciului din 2012, un oportunist care acceptase să fie „premierul Grivco”.
Asta vrem, asta vom avea dar, fără aportul meu.