Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 24 octombrie 2014

Aşa cum am mai spus, în timpul vacanţei din MALTA am recitit în timpii morţi (de ex. în avion sau la Laguna albastră) Jurnalul de la Păltiniş. Ajuns acasă, am decis să recitesc mai multe dintre cărţile domnului Liiceanu, cărţi pe care le am în bibliotecă. A urmat Uşa interzisă, Despre minciună, Despre ură, Cearta cu filosofia (parţial) şi am ajuns la eseul Despre seducţie. Primul capitol – Scurtă analiză fenomenologică – este expunerea de motive şi instrumentarul folosit: termeni din greacă, din latină etc plus o schiţă a substanţei eseului adică cel de-al doilea capitol – Seducţia ca secvenţă a luptei dintre carne şi spirit –, eseul terminîndu-se firesc cu o secvenţă de – Încheiere.

Cel de-al doilea capitol al eseului este structurat şi dezvoltat în cinci părţi:

I – Spiritul învinge carnea, cu trei subcapitole 1. Platon (în trei momente: Charmides, Alcibiade şi sufletul înaripat). 2. Creştinismul. 3. Amour courtois. Madonizarea femeii.

II – Spiritul în echilibru cu carnea, cu două exemple. 1. Romeo şi Julieta. 2. Martin Heidegger şi Hannah Arendt.

III – Carnea învinge spiritual dinăuntrul spiritului. Decameronul, cu două subcapitole 1. Mănăstirea: aparenţă şi ipocrizie. Călugărul ca hypocrites. 2. Recuperarea statutului cărnii.

IV – Carnea învinge spiritual: senzualitatea pură. Don Juan, cu două părţi. 1. Don Juan al lui Moliere. 2. Don Giovanni al lui Mozart în viziunea lui Kierkegaard.

V- Spiritul îşi ia revanşa: cultura. Senzualitatea spiritului, de asemeni în două părţi. 1. Cultura ca dare în vileag. De la actul înţelegerii originare la industria culturală (Kulturarbeit). 2. Revenirea la modelul intim al înţelegerii originare. “Formarea” (Bildung) şi elita culturală.

Şi dacă tot am dat un scurt fragment din Uşa interzisă, fragment intitulat irepetabila iubire, a venit vremea, cred, să  ilustrăm acel minunat fragment cu analiza binecunoscutei poveşti de iubire dintre Romeo şi Julieta, în viziunea domnului Liiceanu.

Spune domnul Liiceanu: “Este ciudat că noi ne referim la povestea faimoşilor îndrăgostiţi din Verona făcînd de fiecare dată abstracţie de preambulul ei: că Romeo este deja îndrăgostit (dar nu de Julieta!) în clipa în care o întîlneşte pe Julieta.” Da, Romeo era deja îndrăgostit de altă fată, care din păcate, era inaccesibilă pentru că “Ea s-a jurat în veci să nu iubească / Făcînd prin jurămîntul ei barbar / din mine-un mort…”.Desigur, familia îl îndeamnă pe Romeo să o uite pe fată dar el răspunde, “în buna logică a iubirii, că iubirea este pentru o fiinţă anume şi că pe aceasta n-o va putea uita niciodată.”  Şi totuşi, a doua zi, la balul oferit de familia sa, Romeo se îndrăgosteşte fatal de Julieta! De aici şi celebra acuză dată fustangiilor: Romeo! Era totuşi tînărul Romeo un uşuratic? Nici vorbă! Spune domnul Liiceanu: “Romeo trăieşte într-un a priori al dorinţei, … într-o fantasmă care îşi caută reprezentarea… Romeo trăieşte, dacă putem spune aşa, emoţia iubirii, starea de îndrăgostire, dar nu încă iubirea”. Romeo n-are cum să trăiască un adevărat sentiment de iubire cîtă vreme “femeia prin care vrea să întrupeze acest ideal, nu răspunde”.

În acest stadiu, toţi îndrăgostiţii seamănă între ei şi pot fi lesne depistaţi prin semnele zbuciumului interior, exteriorizate prin lipsa apetitului, insomnii, suspine şi chiar plîns din senin. “Cîtă vreme ei nu au ajuns să traiască gesturile fondatoare care creează un cuplu ca uniune unică şi nerepetabilă a două persoane, ei nu au apucat să iasă din imensa tautologie a speciei şi a erotismului”.

Cu prima fată de care se îndrăgostise, Romeo nu ajunsese să facă nici măcar un gest fondator al unui cuplu de îndrăgostiţi. “Dincoace, în schimb, strîngerea de mînă şi sărutul, ce au loc la acel bal mascat … sunt gesturi fondatoare, primele care îi dau cuplului forţa lui de adeziune… Din clipa aceasta Romeo şi Julieta au la ce să facă recurs. … sunt gata să intre în eternitate cu amprenta inconfundabilă a iubirii lor”.

Şi dacă v-am trezit curiozitatea despre această analiză, o puteţi continua citind  volumul Declaraţie de iubire / Gabriel Liiceanu / Humanitas / 2001, pp. – 35-36.

 

Read Full Post »

E limpede că dintre cei 14 competitori la funcţia de şef al statului numai doi vor intra în turul doi de alegeri, unul dintre aceştia avînd şansa de a fi ales. Ceilalţi 12 vor primi înfrîngerea în mod diferit: cu calm sau cu resemnare, cu dezamăgire sinceră sau nu, sau în stilul vadimesc, cu furie, acuzînd fraude galactice. Nu că n-ar fi fraude dar, e limpede că unii candidaţi n-ar avea nici măcar şansa de a fi aleşi preşedinţi ai cartierului în care locuiesc. Şi atunci, ce-i mînă la luptă?

Înainte de a răspunde aruncaţi o privire pe lista candidaţilor, AICI.

V-aţi lămurit care-s competitorii? Fără să mai privesc lista, îi amintesc pe Vadim şi pe Funar dintre care nu se ştie care-i şef la PRM, pe Meleşcanu pe Johannis şi pe Tăriceanu care fac  jocul lui Ponta – USL, pe Dan Diaconescu despre care nu pot afirma decît că vrea să scape de puşcărie, pe Kelemen Hunor care-şi verifică potenţialul electoral în competiţie cu celălat candidat de etnie maghiară – îmi scapă numele –, pe domnul Brînză despre care nu ştiu ce doreşte de fapt, încă patru doi candidaţi care nu vor lua în total decît pe undeva aproape de 1% şi le-am lăsat la urmă pe singurele femei intrate în cursă, doamna Udrea, candidatul PMP şi doamna Macovei, candidat independent, pentru că despre competiţia directă dintre domniile lor am de spus cîteva vorbe.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd ca sprijin logistica unui partid construit anume pentru domnia sa, anume PMP, şi sprijinul făţiş al preşedintelui Băsescu.

Doamna Macovei a intrat în competiţie avînd ca sprijin numai entuziasmul unor voluntari care chiar s-au săturat de actuala clasă politică şi vor o schimbare de paradigmă.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd sprijin financiar aproape nelimitat, în timp ce doamna Macovei trebuie să se descurce numai din donaţii benevole.

Doamna Udrea are acces permanent pe la toate televiziunile (pentru că plăteşte) iar jurnaliştii care moderează emisiunile au o atitudine extrem de binevoitoare faţă de ea, în timp ce doamna Macovei este invitată numai cîteodată la televiziuni, iar atunci cînd este invitată este hărţuită cu întrebări stupide, uneori departe de temele electorale.

Pînă aici, se părea că totul decurge în stilul dur al oricărei campanii electorale: cel mai puternic, mai influent, mai bine organizat logistic şi mai convingător, învinge!

Numai că ieri s-a petrecut un lucru mizerabil: invitată fiind la o televiziune, în afară de faptul că a fost întreruptă în permanenţă – nu apuca să spună cîteva cuvinte şi i se punea o altă întrebare – la un moment dat, doamna Monica Macovei a trebuit să vadă cu stupefacţie cum emisiunea este întreruptă pentru a face loc unei transmisii directe. Ce era aşa de important de transmis încît emisiunea în care era invitată doamna Macovei să fie întreruptă?: O banală vizită de lucru a doamnei Udrea, la o făbricuţă de confecţii textile!

Minutele au început să curgă: unu, doi, trei…. cinci, … opt? Ce naiba se întîmplă? Ora de emisie se apropia de sfîrşit! După mai bine de 11 minute se revine în emisie, dar era evident că între timp avusese loc o ceartă între doamna Monica şi amfitrionii săi. Emisiunea s-a terminat în scurtă vreme şi mă pregăteam să spun resemnat: asta e, încă o porcărie marca romanica. Ne-am obişnuit.

Apoi, pe FB am observat că nu eram singurul deranjat de acest derapaj jurnalistic. În faţa reproşurilor, cei doi moderatori ai emisiunii în care fusese invitată doamna Macovei, afirmau cu seninătate că întreruperea aceea a fost de fapt, clip publicitar electoral! Aşa minciună a revoltat pe toată lumea astfel încît astăzi, conducerea  respectivului post de televiziune s-a grăbit să dea un comunicat de presă în care să încerce să dreagă busuiocul şi nu mai insist pe acest aspect. Mă reîntorc la temă: mizerabilele mize ale campaniei.

Şi mă refer aici, numai la gestul deliberat făcut de doamna Udrea, de a intra intempestiv peste emisiunea doamnei Macovei. Ce-o fi mînat-o oare la acest gest disperat?

Şi n-am găsit decît un singur răspuns: dincolo de posibilitatea de a intra în turul doi cu şansa evidentă de a cîştiga competiţia, între aceste două doamne era – şi mai este! o competiţie directă pentru scorul electoral, chiar dacă ambele ar fi ieşit în spatele liniei cîştigătoare: primii doi clasaţi. De ce? Simplu: pentru că doamna Udrea ar fi umilită dacă în pofida tuturor miloacelor de care dispune, mijloace logistice şi materiale net superioare mijloacelor de care dispune doamna Macovei, repet, ar fi pur şi simplu umilită dacă s-ar clasa în spatele doamnei Macovei. Şi nu doar umilită ci, terminată dpdv politic: ar pierde şi şefia partidului creat iniţial pentru domnia sa, şefie pe care o deţine măcar pînă va veni domnul preşedinte Băsescu la cîrma PMP. Aştept să fiu contrazis.

Read Full Post »