Era pe vremuri o melodie cu un astfel de refren. Melodie cîntată de Ion Dolănescu, dacă nu mă înşel. Recunosc spăşit că îmi plăcea această melodie mai ales la unele petreceri care se lăsau cu băută zdravănă cu lăutari. 🙂
Dar nu despre această melodie şi nu despre vreo petrecere cu lăutari vorbesc acum. Acum vorbesc despre sensul pe care îl dau puşcăriaşii cuvîntului argotic, „ciripitor”. Lesne de înţeles că ciripitor înseamnă tot în limbaj (semi) argotic, turnător. Nu turnătorul de la vreun furnal 🙂 ci, delatorul, pîrîciosul, veriga slabă a lanţului infracţional care de obicei marginalizat fiind, se răzbuna pe „barosani” dîndu-i „în gît” adică, ciripindu-i. Sigur că de cele mai multe ori, ciripitorul îşi păstra astfel, libertatea sa de mărunt infractor ca expresie a instinctului de supravieţuire. Libertate acordată lor, de anchetatorii care urmăreau de fapt, piesele principale ale lanţului infracţional.
Nimic nou sub soare. Metoda asta este aplicată peste tot în lume, de toate sistemele de combatere a fraudelor la toate nivelurile imaginabile şi pentru toate reţelele de crimă organizată de la cele mai mari pînă la cele mai mici; nu intru în amănunte ci, intru direct în subiect: malaxorul DNA funcţionează la turaţie maximă!
Am văzut astăzi o scurtă declaraţie de presă a doamnei Codruţa Kovesi. Foarte concentrat, această admirabilă doamnă a dat un semnal puternic: avem peste 4800 de dosare în lucru şi atîta vreme cît vom fi lăsaţi să ne facem treaba, o vom face! A mai spus doamna Codruţa şi un lucru esenţial: din ce în ce mai mulţi cetăţeni sunt dispuşi să depună mărturie ( cirip 🙂 ) despre cauzele de corupţie pe care le cunosc pentru că oamenii şi-au depăşit complexul de teamă. Aci este esenţa problemei: NU se mai menţine practica prin care românii ştiau că dacă „o mînă spală pe alta şi amîndouă spală obrazul”, practica muşamalizării prin „omerta”, urma scapă turma!
Zăvîrşi cu această adevărată plagă! Vă mai amintiţi ce spunea domnul Ponta înainte de campania electorală? Citez din memorie: dacă pierdem la alegerile prezidenţiale, scapă cine poate. Ei bine, nu prea mai scapă nimeni! Nici măcar domnia sa.
Aşa că, ciririp cirip cip cip! Şi mai cade cîte un corupt…
Arta compromiterii face parte din traditile politice autohtone și reprezintă un instrument necesar sintagma atotpromitatoare- se strange latul- fiind caduca. Si ca sune coooool turnatorul, ciriripitorul e doar un whistleblower!;)
🙂 Brindusa, mă faci iar, să zîmbesc. 🙂
Nu prea văd cum sintagma „se strînge laţul” a devenit caducă.
Chiar nu văd! În fine.
Problema este foarte simplă: fără informaţii „din interior” nici-un sistem – infracţional sau nu – nu poate fi destructurat de „exteriori”.
Adică, „ciripitorul” este esenţial. Păi? 🙂
Îmi scapă ceva din ce mi-ai spus?
Buna seara, domnule Orasanu, cu scuzele de rigoare, pe motiv de calculator crapat si inlocuit, nu am avut acces la rapida lume on-line! 😛
Va fac sa zambiti? Ma bucuresc! 🙂
Sintagma este caduca pe motiv de inlocuire a gastilor, regrupare, rebrenduire! De n-ar fi fost SD and co.;) mai curgea apa pe orice drum fara pulbere autohton, inclusiv Jiu! 😛
Informaţiile “din interior” remarc ca se ofera la schimbarea actorilor din organigrama sistemului.
Faptul ca avem in institutii ale statului condamnati cu supendare , ceea ce nu inseamna ca insii respectivi au fost absoviti de vinovatie ( pedeapsa cu suspendare mi se pare in sine stupida), imi pune certe semne de intrebare asupra i revirimentului societatii romanesti pe termen scurt si poate chiar mediu.Chiar astazi am aflat ca un marko a primit o condamnare cu suspendare de care orice micki spagar ar fi chiuarit de bucurie!
Servus, Brindusa! 🙂
Mulţumesc pentru explicaţie!
cirip cirip 😀
cip cip 🙂
Tibi, cred ca pentru prima oara de la instaurarea comunismului in Romania, clasei politice a inceput sa-i fie frica de popor. Parca s-au trezit intr-un cosmar. 🙂
Unii inca neaga ceea ce este evident.
Incep sa inteleg de ce s-a dus acea politica de stat comunista de indoctrinare a rominilor din Romania cu un sentiment de dusmanie fata de cei plecati, cu ideea ca cei plecati sunt tradatori, etc.
Comunistilor le era groaza de transmiterea ideilor de libertate si democratie de la cei plecati catre cei ramasi, si mai ales de puterea unei unitati intre toti rominii.
Cu cit mai dezbinati, cu atit mai bine pt regim.
Rominii au inceput sa-si dea seama cit sunt de puternici si ca pot rasturna guverne daca este nevoie. Minunat!
Odille,
aşa este, cine are informaţia stăpîneşte situaţia. Iar comunisto-securiştii ştiau prea bine acest lucru! numai că s-a cam terminat dominaţia lor. Internetul şi-a creat propriile sale resurse de informare şi nu mai depinde de presa manipulatoare, iar tinerii şi nu doar tinerii! plecaţi în străinezia s-au dumirit cum trebuie sa meargă lucrurile de fapt, şi lucrul cel mai important, s-au trezit din expectativă şi au trecut în număr masiv la acţiune!
Aşa cum ai spus, minunat! 🙂