Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 17 Octombrie 2015

Sevilia

Trezire ultra matinală. Mic dejun bogat şi valea către autocar. Turiştii sînt împărţiţi pe grupuri şi repartizaţi ghizilor vorbitori de limbă spaniolă, engleză, franceză, germană, etc, ba chiar pe ici-colo şi de limba română. Prezentăm biletul de acces şi ne urcăm în autocar pe la ora 7,30. Timp de o oră ne învîrtim printre hoteluri şi culegem amatori de drumeţie: doi de ici, trei de dincolo şi tot aşa pînă cînd autocarul cu vreo cincizeci şi ceva de locuri se umple (nu chiar întotdeauna, totuşi). Apoi ieşim pe autostradă şi ne întindem la drum? Şi da, şi ba pentru că-i aglomerat. Sau cum spun francezii: buchon 🙂 Trecem iar, prin Malaga. Acesta a fost ultimul bastion al stăpînirii arabe, pe care spaniolii l-au cucerit în 1492 după opt secole de dominaţie islamică. Chiar şi numele intregii provincii Andaluzia este de sorginte arabă, de la Al Andaluz. S-a rezolvat şi misterul aglomeraţiei: doi neisprăviţi au ţinut cu tot dinadinsul să-şi scarmene tabla şi prin urmare, s-au repezit cu automobilele unul într-altul. Deci, la drum întins, începînd cu ora nouă. Şoseaua şerpuieşte printre dealuri stîncoase acoperite de vegetaţie săracă. Ici-colo cîte o casă, cîte un magazin sau cîte un restaurant / terasă mai sparg monotonia.

20151009_101333

Mai avem 190 de kilometri. Tocmai s-a trezit ghidul şi ne dă explicaţii în spaniolă, engleză, franceză, germană şi italiană despre meleagurile străbătute. Mai nimeni nu este interesat. Am ieşit la cîmpie şi au apărut ogoare cultivate şi păduri întregi de măslini (le vom găsi pe tot parcursul călătoriei!).

20151009_103416

20151009_103635

20151009_103635

Deşi nu prea văd viţă de vie, ghidul ne spune cît de renumit este vinul de Malaga. Cum mie vinul acesta nu-mi place de loc, nu prea ascult. A venit vremea să facem o scurtă pauză de refrişare, la un complex amenajat lîngă o benzinărie care mai oferă pe lîngă suvenire şi papa bun, îngheţată, dulciuri şi alte alea de tot felul pentru toate buzunarele.

20151009_105321

20151009_110223

20151009_110329

preţul combustibililor

20151009_110703

Chiar şi o ofertă de îmbogăţire se găseşte pe aici: un nene trist păzeşte o tarabă cu bilete de loto la care nu prea se-nghesuie nimeni. Primim în treacăt  informaţia că sus, pe deal, este o mică aşezare denumită Estepa care nu ştiu de ce trebuie menţionată, apoi aflăm că în Andaluzia ar fi vreo nouă milioane de măslini; alt ghid a spus numai de vreo şapte dar, ce mai contează? Cert este faptul că Spania este cel mai mare producător de ulei de măsline din lume, iar Andaluzia produce cam 80% din total. Impresionant!

Pe la ora 12 intrăm în Sevilia, capitala politică a regiunii Andaluzia. Ca peste tot în Spania, accesul în oraş se face printr-o reţea formidabilă de pasaje rutiere care asigură fluenţa circulaţiei. N-am întîlnit în cele două călătorii în Spania, nicăieri, nici măcar o singură intersecţie de drumuri. Peste tot, sînt pasaje sub şi supraterane care îi scapă pe călători de timp pierdut aiurea. Bulevardul este străjuit de palmieri falnici printre care se văd vile care mai de care mai frumoase. Cele mai interesante adăpostesc sediile unor aambasade. Prima oprire, Plaza de Spania. Fa-bu-los!

intrarea în Plaza de Spania

20151009_130417

faţada

20151009_130427

detalii din interior

20151009_130537

20151009_130558

20151009_130604

20151009_130610

20151009_130623

20151009_130640

20151009_130704

20151009_130708

20151009_130714

20151009_130726

20151009_130909

Pauză de masă. Înainte de a pleca de acasă, am nimerit la o emisiune culinară unde unul dintre concurenţi a pregătit o specialitate andaluză, salmoreja. Cum în cealaltă incursiune pe pămînt spaniol, Catalunia, am gustat o altă specialitate locală, anume gaspacho, am zis că nu trebuie să o ratez. Şi n-am ratat-o!

Read Full Post »

Malaga

După 80 de minute întârziere și după un zbor de peste patru ore am ajuns la Malaga. Alina, ghida de limba română ne aşteaptă răbdătoare. Din cei 21 de turişti aşteptaţi au ajuns până acum numai vreo 11. Restul încă aşteaptă să-şi recupereze bagajele din cala avionului. Ia-le de unde nu-s că nici măcar n-au părăsit aeroportul Otopeni. Le vor primi duminică direct la hotel. Până atunci au dreptul să-şi cumpere un rând de haine care le va fi decontat de agenția de voiaj Paralela 45.

În sfârşit. Ne suim în autocar şi facem un tur al oraşului Malaga, după ce-am străbătut drumul de la aeroport. Străzi înguste cu blocuri frumoase ce nu depăşesc zece niveluri, unele colorate plăcut, altele alb var. Curat peste tot. Primim indicații : aici e primăria, aici pe deal castelul vechi, etc. Partea centrală a străzii este ocupată de un parc cu palmieri în care se văd papagali. De la un punct info turism primi câte o hartă a oraşului.

Coborâm din autocar iar Alina ne arată la repezeală câte ceva : muzeul Picasso, moscheea transformată în catedrală, zona comerciala. Cine vrea să mănânce de prânz are la dispoziție tot felul de terase.

20151008_150931

20151008_150956

20151008_151005

20151008_151119

20151008_151202

20151008_151206

Pentru toată distracția avem fix una oră. De obiectiv? Ei, aş! O oră în total pentru că trebuie să recuperăm timpul pierdut din cauza doreilor care-au acaparat România. Întârzierea avionului cică ar fi fost din cauza grevei controlorilor de trafic aerian din Franța. Aşa o fi dacă spun ei…

Am ajuns la hotelul Plaza bonita strecurandu-ne pe o sosea îngustă dar liberă, printre zeci, sute, poate mii de hoteluri mai mari sau mai mici, toate strălucind de curățenie. Arhitectură amestecată dar rezultatul final este o policromie estetică de mare profunzime. Nu văd clădiri mai mari de şapte sau opt niveluri, iar majoritatea sânt vile cochete. Plaza bonita este un hotel superb, şi probabil, unic: este construit ca un şir de camere situate succesiv pe un corridor lung. Urmarea? Absolut toate camerele au o privelişte superbă către marea albastră, incredibil de liniştită şi cred, de caldă. Deşi este 8 octombrie 2015, o mulțime de amatori de scaldă brăzdează valurile potolite; după care se întind pe şezlonguri la soarele generos. Raiul pe pământ? Desigur!
Am aflat programul complet de excursii. Tanger, Cordoba, Sevilia, Gibraltar, Granada, ne aşteaptă pe rând, fiecare cu comorile sale. Singura problemă este numărul minim de amatori, ca excursia să fie rentabilă pentru agenția locală. Să sperăm, că.
Hotelul este construit pe o râpă care se ridică de la nivelul mării către şoseaua aflată ceva mai sus. Astfel, intrăm din şosea direct la etajul opt unde se află şi recepția. Apoi coborâm un etaj pentru a merge la restaurant, și cobori până hăt la etajul unu, dacă vrei de exemplu, piscină şi plajă. Fumatul este strict interzis în Spania în spațiile închise dar, lângă recepție este un bar cu terasă unde fumătorii îşi  pot asigura nevoia de nicotină. Pe balconul camerei nici urmă de scrumieră aşa că…
Bon. Stau la terasă şi termin de citit cartea ,,În ce cred cei care nu cred” un spumos dialog epistolar între Umberto Eco şi abatele Carlo Maria Macini, în timp ce Silvia negociază următoarele noastre ieşiri din decorul stațiunii  Benalmarena, spre destinațiile propuse. Se pare că unul dintre obiective nu va fi atins dintr-o cauză simpla: nu-s destui „seniori” care să dorească deplasarea dinspre un confort asigurat prin contractul inițial, către oboseala parcurgerii distantelor (două trei ore) către aceste destinații. De ce? Treaba lor. Nu-i judec şi nu-i condamn.
Revin la terasa/balcon. Privesc linia orizontului unde cerul se împleteşte cu pământul. Nu, cerul şi pământul nu se despart. Nici vorbă! Cerul şi pământul au fost întotdeauna înfrățite pentru că văzutele şi nevăzutele se întrepătrund în mod subtil.
Revin la cele lumeşti. ☺ Vremea a cam trecut şi am fost îndrumați către restaurantul hotelului unde putem să cinăm. Am fost. Am văzut: jaf culinar. Zeci de feluri de mâncare te aşteaptă să le alegi şi să le pui pe tava ta proprie pentru că da,  este o autoservire. Dacă-ţi  dispar fumurile din cap, observi cu mare uşurință că turistul mediu este tratat regeşte. Berea, vinul şi apa minerală sînt la dispoziţia fiecărui turist: un pahar de fiecare. Vrei mai mult? Barul te aşteaptă cu tot felul de băuturi, beţive sau nu. Şi bineînţeles, dacă a venit vremea de odihnă, camera primitoare te aşteaptă cu două paturi duble. RAI 🙂

Read Full Post »