Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 Octombrie 2015

Urcăm pe nişte serpentine înguste pe unde autocarul n-ar fi avut loc

20151012_131659

20151012_131713

(aşa s-a procedat şi în Israel, la Muntele Tabor) pînă la o panoramă. Cum am avut noroc să stau chiar în faţă, am profitat şi am pozat tot tot tot. 🙂

20151012_131709

20151012_131756

20151012_131812

20151012_131743

La un moment dat, şoferul a rîs arătînd înspre mine: paparazzi! şi toată suflarea a izbucnit în rîs 🙂 Oprim la Europa Point de unde am văzut Marocul, cerul fiind senin. Timp la dispoziţie pentru fotografii? O veşnicie: 10 minute 🙂 Poze, plecăm.

20151012_132838

20151012_132442

o moschee

20151012_132413

20151012_132417

20151012_132957

20151012_132920

Mai urcăm ce mai urcăm, admirăm peisaje mirifice

20151012_133351

20151012_133718

20151012_134006

20151012_134014

şi deodată, am văzut aşezată direct în drum, o maimuţică.

20151012_134147

Am ştiut: am ajuns la Peştera Sfîntului Mihail. Timp la dispoziţie? O eternitate: 20 minute 🙂 Peştera este frumos luminată în culori care alternează, roz, bleau, roşu, alb, rezultatul fiind un spectacol cromatic uimitor.

20151012_134452

20151012_134935

20151012_135006

20151012_135202

20151012_135227

20151012_135311

20151012_135339

Am mai văzut aşa ceva în Elveţia, o grotă amenajată în cel mai înalt gheţar din Europa, la Klein Matterhorn.

Presupun că peştera are o acustică bună pentru că văd o mulţime de scaune aşezate ca într-o sală de concerte (sau de teatru). Bun. Am intrat, am început să coborîm treptele amenajate din beton ferm, am pozat, am găsit ieşirea, maxibuzul, maimuţele 🙂

20151012_135546

începem să coborîm pe altă parte decît am urcat. Trecem prin oraşul aşezat pe Stînca Gibraltar; nu ştiu dacă-s două oraşe cel de jos şi cel de sus, sau este un singur oraş cu două cartiere mai mari. Nici nu contează, de fapt. Aici sînt mai multe case, se mai vede şi cîte un magazin, cîte-un hotel. În vale de tot, locuinţa guvernatorului

20151012_142205

iar după ce trecem de ea, s-a cam terminat şi această excursie. A meritat să facem atîta efort? Desigur! Cîteva imagini

20151012_141529

20151012_141638

20151012_141648

20151012_141728

La parcare mai aşteptăm vreo oră ca să putem pleca. Mai mergeţi în oraş ca să luaţi masa? Nu dragă Polina, mulţumim frumos. Dacă acest  timp liber ar fi fost într-o singură repriză, l-am fi gospodărit mult mai bine. Dar aşa, zise el cu glas sfîrşit, dar aşa, pe aicea vom păpa, doar un sandviş prăpădit 🙂

În autocar, episodul cu nesimţitele alea se repetă: cum termină Polina explicaţiile în limba germană, cum încep ele să turuie. Cum tace Polina, cum tac şi ele. Ce-i de făcut? Ignor.

La vamă s-a modificat schimbarea: autocarul trece gol iar noi defilăm prin faţa cerberilor cu „docomentele” la vedere. Imediat ce am intrat în Spania ne-a întîmpinat un prăpădit care cerşea. Părea epilectic. Din partea noastră a primit o casoletă cu sandviciuri. Acum chiar gata cu incursiunea pe teritoriul britanic: uite-aşa şi aşadar, am văzut şi Gibraltar. Şi apropo: şoferul autocarului tot şoferiţă a fost. Pam, pam 🙂

Adaug aici un scurt fragment dintr-o carte

Omul de Neanderthal

„Descoperirile făcute în peşterile din Gibraltar dovedesc că în urmă cu 24 000 de ani alte specii de oameni s-au uitat dincolo de mare, către muntele Jebel Musa, vizibil pe tărmul celălalt, al Africii: primele oseminte de oameni de Neanderthal descoperite, în 1848, aparţineau unei femei care trăia într-o peşteră din marginea Stîncii Gibraltar. Cum descoperirile originale nu au fost imediat  identificate drept rămăşiţe ale unei specii umane diferite, doar opt ani mai tîrziu, cînd oase asemănătoare au fost descoperite în Valea Neander, din Germania, această specie a primit un nume: omul de Neanderthal ar fi trebuit de fapt să se numească Femeia de Gibraltar.”

David Abulafia / Marea cea mare /Humanitas / 2014 / p.31

 

Read Full Post »

Odată ritualul matinal terminat (trezit, privit pe geam, duş, mic dejun) ne adunăm la autocar şi purcedem la drum. Vremea e neguroasă, ba ne plouă, ba stă, vom trăi şi vom vedea. Soarele se căzneşte să apară dintre norii negri, nu prea reuşeşte, asta e, mergem mai departe. Bine măcar că e cald, vreo 20 de grade Celsius, şi se va face şi mai cald. Şi de data asta adunăm ceva amatori de hoinăreală de pe la alte hoteluri, pînă cînd autocarul este full. Mare parte din drum coincide cu cel de alaltăieri, autostrada către Tarifa, iar după ce străbatem şase-şapte tuneluri ajungem la o intersecţie de unde luînd-o la dreapta vom ajunge la Gibraltar. Pare că vom fi norocoşi, soarele a răzbit norii deşi mai cad cîteva picături răzleţe de ploaie. Ajungem la vamă. O bruneţică frumuşică îmbrăcată în uniformă se urcă în autocar şi ne ia la ochi privind atentă ca nu cumva mutra cuiva să nu corespundă cu poza din buletin / paşaport. Corespunde. Hopaaaa, problem. Două turcoaice cu rezidenţă în Spania nu primesc liber în M. B. Coboară tustrele pentru lămuriri, timp în care ghida, Polina, o nemţoaică trecută bine de cea de a doua tinereţe începe să ne mitralieze în limba germană. Nu pricep o iotă. Începe să vorbească în engleză. Pricep că avem la dispoziţie o grămadă de magazine, terase, etc, unde vom petrece clipe memorabile, cheltuind ca nababii şi deci umplîndu-ne pînă la refuz traistele cu băuturi, bijuterii, ţigări, artizanat, etc, şamd, iar pentru amatorii de papa bun oferta este pe măsură. Cînd începe să turuie instrucţiunile utile, adică modul în care vom ajunge la Stînca Gibraltar şi la Peştera Sfîntului Mihael, două hitleriste din spatele meu încep să turuie de acoperă vocea Polinei şi nu pricepem nimic. Le atrag politicos atenţia şi mă privesc ofuscate. Un românaş cumsecade, care ştie limba lui Goethe le spune pe limba lor nu ştiu ce dar gestapovistele tac. Buuuun. Cîteva imagini din Gibraltar:

20151012_110631

20151012_110312

20151012_110607

20151012_123635

20151012_123331

20151012_123505

20151012_123409

Ajungem la parcarea de unde din autocar(e) vom fi transferaţi în maxibuzele cu care vom ajunge sus. Dar nu chiar acum. Mai întîi facem o plimbare pe cont propriu în oraşul vechi preţ de vreo 100 de minute. Bine că a ieşit soarele. Din parcare ajungem mintenaş la nişte trepte care ne conduc spre reţeaua de străduţe înguste ale centrului vechi. Cunoaştem peisajul: magazin, magazin, magazin, terasă, etc, şamd, în jos, în sus, la stînga şi la dreapta.

20151012_113147

20151012_114129

20151012_114201

20151012_120119

20151012_121304

Ne tentează ceva? Niet! Bazar de proastă calitate. (A luat Silvia totuşi, o sticlă de gin bun, direct de la mama lui de acasă 🙂 ).

20151012_115745

Ceea ce ne salvează cumva plimbărica este aspectul îngrijit al clădirilor, deci ne putem clăti ochii, o leacă.

20151012_113204

20151012_113715

20151012_114219

20151012_115302

La un moment dat, dăm de o drăcie: un soi de mecanism de produs monedă personală 🙂

20151012_113850

Adică bagi în drăcia aia o monedă de un euro şi una de cinci eurocenţi şi învîrţi o manivelă

20151012_121404

care angrenează nişte roţi dinţate pînă cînd deodată, maşinăria scuipă pe o farfurioară o chestie lunguiaţă: un bănuţ oval de vreo 2 cm. pe unu şi jumătate pe care se vede imprimată silueta unei maimuţe (simbolul gibraltarului) şi cuvîntul Gibraltar – citeţ – plus alte cîteva cuvinte neinteligibile (pentru mine). Pe verso, nimic.

20151012_121445

Pînă la urmă, am mirosit excrocheria: îţi laminează moneda de cinci eurocenţi sub forma de maimuţică, iar piesa de un euro ia-o de unde nu-i! Vorba ceea: dai un ban dar măcar ştii că ai scăpat de el 🙂 Acum îmi vine să rîd cînd mă gîndesc la cît am alergat să fac rost de moneda de cinci eurocenţi 🙂

20151012_113620

20151012_113807

Revenim la grup, o văd pe Polina şi o întreb la ce oră plecăm spre Stînca Gibraltar. Mă întreabă de la ce hotel sînt, cercetează nişte hîrtii şi-mi spune că eu (şi nici Silvia) nu mergem cu ea. Intru în panică. Cum aşa? ceilalţi par să ştie ce au de făcut? nu prea. Domnul acela cumsecade încearcă să lămurească problema în limba germană. S-a rezolvat? Niet! Panicat, telefonez Alinei, i-o dau pe Polina la telefon şi după ce găvăresc ele între ele vreo două minute, problema s-a rezolvat. Noi, românii, fuseserăm alipiţi la un grup care urmau să primească explicaţii în limba engleză. De aceea spusese Polina că nu mergem cu ea: ea conducea grupul vorbitor de germană. Bine şi aşa. Lămurit, telefonez Alinei să-i cer scuze şi să-mi asum vina. De fapt, vina a fost a celor două nemţoaice (hitlerista şi gestapovista) care-au acoperit cu nesimţire cu pălăvrăgelile lor, explicaţiile Polinei. În sfîrşit. Ce mai contează? Sîntem în maxibuz.

Read Full Post »

Cîteva imagini ale hotelului unde am locuit pe Costa del Sol, staţiunea Benalmadena

Intrarea 20151011_150054

imagini de peste drum

20151011_150128

20151011_150035

strada văzută dinspre hotel

20151011_150133

the bottle shop

20151011_151011

golful din spatele hotelului

20151011_150840

imagine de la balcon

20151011_115613

şezlonguri

20151011_152139

plante

20151011_142928

20151011_142934

20151011_143007

faţada dinspre mare

20151011_144803

20151011_145317

 

Read Full Post »