Urcaţi în autocar părăsim oraşul şi începem să urcăm pe o şosea serpentinată. Normal! Alhambra fiind cetate fortificată se află la înălţime. O scurtă descriere a acestui splendid edificiu se găseşte aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Alhambra
În principal sînt mai multe zone, accesul la diversele părţi componente se face prin bariere, este o zonă unde accesul este gratuit dar, dacă vrei să vezi splendorile Alhambrei trebuie să scoţi de la 7 pînă la 14 euro din buzunar, depinde ce anume vrei să vizitezi. Deocamdată, Alina ne dă vestea cea bună: avem confirmare pentru Cordoba. Ar fi fost păcat să nu putem vedea Catedrala de acolo pentru că Alhambra şi Catedrala aceea sînt singurele vestigii importante ale artei arabe rămase în Andaluzia. Deocamdată primim de la Alina cîte un dispozitiv care ne va permite să o auzim chiar dacă nu sîntem chiar lîngă ea. Mai aflăm că toate fîntînile din Alhambra sînt alimentate de izvoare naturale. Las pozele să vorbească.
Ce-am văzut pînă acum a fost secţiunea gratuită. Pentru a vedea restul palatelor şi grădina de flori am plătit cîte 14 euro plus tva 10%. A meritat cu prisosinţă!
Mai întîi stăm la o coadă respectabilă pentru că se permite accesul a maximum 300 turişti / oră.
printr-o grădină cu portocali
avem acces în palate
de la ferestre o superbă panoramă
ne îndreptăm spre ieşire
unde ajungem într-o piaţetă unde sînt magazine de suveniruri; pauză de refrişare.
ultimele imagini de la grădinile Alhambrei
Ora 17 şi un pic; plecăm spre hotel. A fost obositor să ne învîrtim cale de vreo trei ceasuri prin Alhambra dar a fost o experienţă minunată. Este unul dintre acele locuri unde doreşti să revii. Dacă în general îi credităm pe chinezi pentru meşteşugul răbdării, uităm întotdeauna de minunatele arabescuri ale artei islamice. Musulmanii neavînd voie să picteze chipuri, au cizelat pînă la perfecţiune „arabescul” şi cum cultura musulmană presupune oroarea de vid, nu pot să lase spaţii goale pe un perete indiferent cît i-ar costa să-l umple cu acele delicate desene sculptate. Nici nu ne-am urcat bine în autocar, şi a început ploaia. Numai că:
– Am terminat noi ce-am avut de făcut pentru azi?
– Daaaaaa!
– A început ploaia?
– Daaaaaa!
– Foarte bine! Aşa să fie şi mîine J
Mai facem o scurtă oprire la Venta Riofrio. Luăm un sandviş cu porcul acela special. Nimic spectaculos. Apropo: dacă nu ştia Alina ce să ceară, plecam fără să-l gustăm pentru că nu era expus pe nicăieri aşa cum erau expuse dulciurile, de exemplu. Cer şi un pahar de vin roşu local, ca să mă dumiresc. Cald şi nici teribil de bun. Asta e!
Andres, un tip hîtru care cînd era vremea de vreo oprire punea să răsune el ştie de unde un cucurigu repetat 🙂 dă drumul la o bandă de magnetofon, cred, de unde răsună pe rînd, imnurile ţărilor din care provin participanţii la excursie. Aşa a fost şi pe lacul Tiberiada. Frumos!
Numai că sîntem cam amorţiţi şi abia aşteptăm să ajungem „acasă” la hotel, să păpăm ceva bun şi să pilim ceva mai de soi. Tocmai am plătit excursia de mîine şi cum plecarea este la 07,10 nu ne putem întinde prea mult. Ne revanşăm noi, mîine 🙂
Legenda spune ca Fantana cu Lei construita de meseriasii sultanului Nasrid a intrigat atat de mult pe arhitectii lui Carol Quintul incat au desfacut-o bucati si au reasamblat-o pentru a-i da de cap mecanismului de functionare! 😛
Tot Legenda spune ca Regele Catolic Carol Quintul a vazut ca nu-i de gluma cu Seful al Mare si nu si-a terminat Palatul sau circular pe motiv de cutremure dese! 😛
Din păcate, căştile mele nu au funcţionat în timpul plimbării prin palate şi n-am auzit nimic din ce ne-a spus Alina; bineînţeles, imediat ce-am ieşit, a funcţionat 😀
Asta nu v-ar fi spus-o Alina! 🙂
Noi am umblat hai hui 5 ore dupa o coada la belete mai ceva ca butelii pe vremea lui Ceao! Si am avut emotii ca nu prindem seria de dupa amiaza.Mi-a parut rau ca nu mi-am facut rezervare on-line!
Vezi? D’aia mergem noi prin agenţie 😛
Vedeti, mie nu-mii place sa-mi faca nimeni programul! Daca vreau sa fluier, fluier unde m-apuca! 🙂
Oricum nu paraseam reduta pana n-o.vizitam! 😛
Noi n-avem răbdare să cutreierăm după bilete de avion, după hotel, etc şi d’aia apelăm la agenţie. Plus de asta, nu mai conduc auto de vreo 12 ani şi sîntem dependenţi de transportul în comun. Nu mă văd alergînd după tramvaie prin cine ştie ce oraş necunoscut. aşa că…