Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 17 octombrie 2017

Am dori să vizităm atelierul artistului și eventual să-l cunoaștem personal? Mai încape vorbă? Sigur că vrem! Olga telefonează, intrăm în automobil, manevrează pe niște cărări de munte și ne trezim în fața unor porți metalice. Intrăm cu auto cu tot și numaidecît ne întîmpină artistul. Om zîmbitor, îmbrăcat cu o salopetă plină de praf de marmură, cu părul vîlvoi, privire dechisă și obraji bucălați. O figură!

Atelierul este format din mai multe încăperi aflate la parterul unui fost han, plus un soi de șopron cu ușile vraiște și cu o mare parte din geamuri, sparte. Nu-i nici o problemă; pe aici, practic iarna nu prea există cu vîntoase și alte friguri fioroase. Cuvîntul magic, mediteranaaaaa.

Pentru că se poate, cumpăr două opere de-ale lui Ivan Larrea cu doar 50 de euro și capăt și autograf pe fiecare dintre ele. Ba, chiar se arată dispus să se și fotografieze împreună cu noi, ceea ce chiar și facem!

Operele sale sunt răspîndite din China pînă în  America dar, pînă la faima lui Gaudi mai e… Păcat! Chiar cred că acest artist are un sîmbure de geniu și că ar merita să fie mai bine cunoscut; deși i s-a promis un interviu și o emisiune de popularizare, lucrurile cam trenează. De ce?

Nupărăsim Novelda înainte de a vizita o casă transformată în muzeu a unei notabilități a orașului, o fostă negustoreasă de șofran. Nu mă obosesc cu descrierea, am făcut un filmuleț demonstrativ; care film s-a cam rătăcit 🙂 Și de aici avem o poză făcută de Olga în grădina interioară a casei.

Superbe locuri dar, este vremea să mergem la hotel pentru prînz și pentru cea de-a doua excursie a zilei. În drum spre Benidorm, vedem în zare linia TGV către Madrid…

Read Full Post »

Bună fată, Olga asta. A venit pe meleagurile spaniole în urmă cu vreo 20 de ani, nu din pricini financiare ci la îndemnul unui medic care i-a recomandat să-și aducă fetița de 10 ani aici, pentru clima mediteraneană. Acum, Olga are 53 de ani, arată splendid, este înaltă, suplă, blondă, bună ca pîinea caldă, inteligentă și frumoasă, foarte bine instruită ca ghid și pe deasupra, șoferiță înăscută. Ce mai calea-valea, o femeie extrem de atrăgătoare; o bomboană 🙂 ! Ce face fetița ei, care între timp a devenit ditamai femeia de 30 de ani? Normal, lucrează la Moscova…

Bon. Revenind la biserică. Poartă hramul Mariei Magdalena, a fost construită între 1916 și 1946 (sau cam așa ceva) și este îngrijită de o femeie plătită de primărie. Care primărie nu catadicsește să-i plătească lui Ivan nimic, deși acesta a făurit orga (mai are de lucru la ea, pînă acum a adus aici aproximativ 20 de tone de marmură!) a montat-o, a pus inclusiv regiștrii și pe deasupra, vine cu regularitate să o acordeze.

Doamna Olga o roagă pe doamna Lori să pornească orga. La început nu știu ce să cred. Am auzit pînă acum tot felul de sunete, dar cîntec închegat alcătuit din vibrația unor tuburi de marmură, încă nu! Sunetul este complet diferit de ceea ce știam despre muzică, dar este amplu și nu am destule cuvinte pentru a-l descrie. Am înregistrat cîteva minute pentru exemplificare.

Orga cîntă cîteva minute (vreo 15) apoi se oprește și odată cu ea dispare și farmecul muzicii. Gata? Cam da.

Read Full Post »

Începem ziua cu ritualul binecunoscut: trezire, toaletă, mic dejun. Coborîm la recepție pentru întîlnirea cu grupul. Care grup? Nimeni! Apare și Olga. Ce facem? În afară de mine și de Silvia, nu mai este prezentă decît o singură amatoare de orgă de piatră, naiba știe ce parascovenie o mai fi și asta. O întreb pe ”dădacă” dacă și cum putem ajunge acolo. Olga, firesc, ne spune: cu mașina mia 🙂 ! Poi dacă-i pe-așa, la drum!

Autostrada este puțin circulată și în aproximativ o oră de mers întins (80 – 130 km/h) ajungem la Novelda, orășel de provincie liniștit, cu case frumoase cu maxim două trei etaje. Vremea este în continuare extrem de plăcută. Străbatem Novelda și ne îndreptăm către un deal pe care în vechime era un castel de apărare din care acum, mare lucru n-a mai rămas…În imediata apropiere se află o biserică destul de modestă ca dimensiuni dar care este realizată într-un uluitor stil se pare inspirat din Gaudi; fațada este ornată cu marmură și cu ceramică; are două turnulețe a cîte 25 metri înălțime și cam atît este de semnalat…

Iată și o machetă a bisericii

Olga dă niște telefoane  și nu după multă vreme apare o femeie care descuie ușa. Intrăm. Bogat ornamentată cu picturi și statui biserica etalează chiar lîngă intrare orga de marmură. Da, tuburile acustice ale orgii sunt făcute din marmură, chiar dacă acest lucru pare greu de imaginat!

Artistul care și-a imaginat că piatra poate să cînte maiestuos se numește Ivan Larrea, iar pe lîngă faptul că este sculptor este și muzician. Aveam să-l cunoaștem personal pe artist, la el acasă, aveam să-i vizităm și atelierul cum altfel? tot prin bunele oficii ale ”dădacei” noastre, Olga.

Read Full Post »

Așa. Acum, musai să spun (pe scurt) ce-am aflat de la Olga. Benidorm este stațiunea aflată pe locul trei în Spania după Madrid și Barcelona, ca număr de turiști. Plus de asta, Benidorm este obiect de studiu la Universitatea de turism ca exemplu de explozie a numărului de turiști și ca exemplu de urmat în ceea ce privește explozia de construcții atît în domeniul turistic dar și în domeniul domestic. În prezent are circa șapte zeci de mii de locuitori dar cele 138 de hoteluri primesc cohorte de turiști. De ce? Pentru că Benidorm este o stațiune ultramodernă în care numărul de zgîrie nori este enorm pentru Spania, dacă nu chiar pentru Europa: 325 de zgîrie nori! În Paris, am văzut în urmă cu vreo zece ani un cartier care se mîndrea cu vreo 15 clădiri mai înalte de o sută de metri. Ce să spună Benidorm cu Gran Hotel Bali, a cărei înălțime este de 186 de metri? Ce să spună noua clădire de locuințe (formată din două turnuri unite la vîrf) cu cei 2oo de metri înălțime ai săi? Nu știu… Mai în glumă, mai în serios, Benidorm este alintat cu numele de BeNewYork 🙂 !

Bon. Deocamdată, după ce am prînzit omenește și după ce am primit accesul la camere, ne ohihnim o leacă și ne organizăm. Către seară, ne vom întîlni cu Olga ca să punem la cale, excursiile suplimentare. Pînă acum totul este OK chiar dacă sînt dezamăgit o țîrică de faptul că suntem cazați DOAR la etajul 10 din 43 🙂 ! În schimb, priveliștea este magnifică, avem perspectivă către Mediterana și către o insulă denumită tot Benidorm (unde vom ajunge ulterior). Plus de asta, pe terasa de la parter (dar și în balcon) fumatul este permis așa că, berica alunecă plină de bună voie 🙂 …

Din cei 189 de călători care au sosit cu avionul pînă la Valencia, numai 23 formează grupul nostru turistic. Dintre aceștia, doar 14 au manifestat interes pentru activitățile suplimentare, Valencia, Alicante, Guadalest sau Novelda. Vom vedea ce și cum mai încolo.

După ce am cinat într-unul din cele două restaurante cu autoservire avem de ales: fie te duci la plimbare, fie te apuci de pilit 🙂 . Vinul inclus nu-i nici grozav de bun dar nici prost. Vin de masă acceptabil. Dacă mai vrei supliment (și noi mai vrem) de la unul dintre nenumăratele baruri sau cafenele cumperi ce vrei că au cam de toate. N-avem chef să stăm pe terasă, mai degrabă vrem să admirăm priveliștea de la balcon. Cum mă străduiam de zor în romgleza mea de baltă să cer nește vin roze și nește apă minerală cu gaz, plus nește gheață cubulețe, fata de la bar m-a atacat frontal: spune bre ce vrei în românește 🙂 ! Draga  de ea!

Și ne-am încheiat lunga zi pe balcon, în sunetele unei orchestre bunișoare și a unei dive care se străduia de zor să o imite pe Tina Turner… Cum nu i-a prea ieșit a dat-o pe pe un soi de jazz pe care l-a interpretat muuuuult mai bine. Pînă la urmă, am închis ușa de la balcon și la adăpostul liniștii ne-am cufundat în somn. Mai e și mîine o zi!

Read Full Post »

Așa cum am spus, vom reveni în Valencia măcar pentru o zi întreagă fie pe cont propriu, fie cu dădaca 🙂 . Olga tocmai ne solicita să spunem: care vrea cu grupul la Valencia, care la Alicante, care într-un sat mititel, Guadalest, cu vreo două sute de locuitori dar care, țineți-vă bine: adună anual cîteva milioane de turiști! Plus de asta, mai putem opta pentru o excursie de o jumătate de zi într-o mică localitate, Novelda, unde într-o biserică mică dar extrem de cochetă se construiește o orgă fără de seamăn pînă acum în lume: orga ale cărei tuburi sunt făurite din marmură! Din marmură? Adică din piatră? DA , din piatra-marmură! Ca mare admirator al cîntecului de orgă, n-am voie să ratez această minunăție, nicidecum!

După ce ne-am ospătat și după ce ne-am cazat, Olga a promis că va face calculele și toate eforturile să ne ajute. Știți ceva? Eu o cred! Spune că a venit pe aici în urmă cu vreo douăzeci de ani (nu din pricini economice) și a rămas; poate ne va spune mîine ceva mai mult…

Revenim la plecarea din Valencia. Pe nesimțite, șoseaua a început să urce. Pas cu pas, peisajul de șes de lîngă mare a căpătat accente de peisaj de deal, apoi de munte. Numai că, dacă în Andaluzia am văzut zeci de kilometri de livezi cu măslini, aici am văzut zeci de kilometri de livezi cu portocali pe rod, în diferite stadii de coacere. Fructele vor fi culese la sfîrșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie; din cîte văd, unele sunt coapte de pe acum (suntem la sfîrșitul lui septembrie).

Am văzut și aici că lupta omului gospodar cu natura neprielnică se materializează în terase minuscule îngrădite cu piatră, terase unde sunt plantați pomi fructiferi diverși, pe alocuri viță de vie, și alte plante pe care nu le știu. Cert este că nici pe aici, nu rămîne nici-un centimetru pătrat de pămînt cultivabil, neexploatat. Despre asta este vorba: muncă și determinare! Trecem peste; nu cred că valencienii au un ministru al agriculturii de talia berbecului bou, Daeeeeeea.

Spuneam că șoseaua a început să urce. A urcat ce a urcat și vremea a început să se cam strice… A început chiar să plouă. Pffff, nu asta așteptam de la stațiunea Benidorm, stațiune către care ne îndreptăm întins, și unde vom fi cazați la Gran Hotel Bali. Eh, nu-i nimic. Bucuria de a fi aici este mult mai mare decît întristarea adusă de cîțiva nori răzleți și a cîtorva picături afurisite de ploaie nesuferită.

Drumul de la Valencia pînă la Benidorm nu-i prea scurt (cam o oră și jumătate) dar, nu este lipsit de farmec. Am străbătut inclusiv două tunele, dragele mele și nesuferite Silviei 🙂  După cel de-al doilea tunel, șoseaua a început să coboare. Semn că ne apropiem de mare deci, de destinație. Și ce să vezi? Vremea s-a îndreptat binișor, soarele a ieșit dintre nouri biruitor, prilej tocmai bun pentru Olga să declare cu emfază: vedeți? Benidorm vă primește cu soare, da? 🙂 ! Poi DA! Ce, poți cumva să negi? Nu poți…

Read Full Post »